ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2163/2018

Ședința publică din data de 23 mai 2018 Deliberând asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 1195 din 22 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 800/2016 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, fără a indica în drept motivul de anulare pe care se întemeiază cererea.

Constestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 27 iunie 2017, sub număr de dosar x/2017 Prin încheierea din 6 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, judecata contestației în anulare a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. A. a transmis la dosar cerere prin care a arătat că înțelege să conteste încheierea din 6 decembrie 2017, cererea fiind înregistrată sub număr de dosar x/2017 Prin încheierea din 20 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, cererea a fost înaintată la prezentul dosar, nr. x/2017, reținându-se că aceasta nu reprezintă o veritabilă contestație în anulare reglementată de prevederile art. 503-508 C. proc.

civ. La data de 26 martie 2018 contestatorul a transmis, prin email, cerere prin care a precizat că solicită judecata cauzei, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a acordat termen pentru 23 mai 2018. În ședința publică din 23 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus repunerea cauzei pe rol, calificând atât cererea vizând încheierea din 6 decembrie 2017, cât și cererea din data de 26 martie 2018 ca fiind cereri de repunere pe rol și a rămas în pronunțare asupra admisibilității căii de atac a contestației în anulare, față de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 839/2015. Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul prezentei contestații în anulare a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac. Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia a cărei anulare se solicită nu este supusă niciunei căi de atac. Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora: "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac", prin raportare la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta... ", Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1195 din 22 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1195 din 22 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2018.