ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2015

Decizia nr. 3297/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea curții de apel

Prin sentința civilă nr. 987 din 25.03.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Recursul formulat de A.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâtul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care:

- între materialele din dosar și realitatea faptelor este o totală neconcordanță; înscrisurile depuse de C.N.S.A.S. nu pot fi socotite probe;

- a lucrat la contraspionaj, nu a cunoscut sursa care furniza informațiile, nu știa cine o instruia, a fost un simplu martor la consemnarea declarațiilor acestei persoane, șeful său fiind cel care dirija întreaga activitate;

- din înscrisurile de la dosar nu rezultă că ar fi îngrădit drepturile vreunei persoane, aspectele relatate fiind simple aprecieri personale, bârfe ori banalități.

Apărările Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17.07.2014, C.N.S.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că prima instanță a stabilit în mod corect că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a constata calitatea recurentului de lucrător al Securității.

Intimatul a insistat îndeosebi asupra documentelor din dosarul I 233941, care demonstrează că recurentul a contribuit în mod direct la instrumentarea acțiunii de urmărire informativă inițiată de Securitate împotriva membrilor familiei RD, care au fost supravegheați deoarece întrețineau relații cu cetățeni străini, ascultau și colportau știri transmise de posturi de radio străine și aduceau „injurii partidului și statului”.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea pronunțată la data de 23 iulie 2015 s-a primit punctul de vedere exprimat de magistratul asistent prin raportul asupra admisibilității recursului, fixându-se termen în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pentru soluționarea căii de atac exercitate de A.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, relevante pentru cauză.

Prin notele depuse în cursul procedurii de filtrare a recursului, recurentul a reiterat criticile din memoriul de recurs, subliniind că activitatea desfășurată în contraspionaj s-a derulat cu respectarea strictă a ordinelor superiorilor iar coordonarea supravegherii informative nu putea fi de competența sa, ci a unor ofițeri mai experimentați.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor C.N.S.A.S., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul doar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât A.

Verificările au fost efectuate de C.N.S.A.S. ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către R.-D.N., fiul persoanei urmărite R.-D.O., în condițiile art. 1 alin. (8) din ordonanța de urgență.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer (…) al Securității (…), în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Curtea de apel a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea calității de lucrător în privința pârâtului întrucât, în calitate de ofițer al Securității, a participat în mod direct la instrumentarea activității de urmărire desfășurată împotriva unor persoane prin mijlocirea informatorului „Eugen”, de instruirea căruia s-a ocupat personal.

În esență, recurentul nu neagă autenticitatea notelor din 12 decembrie 1966 și 31 iulie 1967 care cuprind relațiile furnizate de informatorul „Anton Eugen” despre persoanele urmărite (soții R-D), consemnate sub semnătura sa olografă. Ceea ce contestă recurentul este valoarea probatorie a mențiunilor proprii, grupate sub acronimul N.B. de la finalul fiecărei note, în care se indică faptul că „nota a fost dată ca urmare a instructajului nostru” (mențiune care figurează în ambele note) și se dispun măsuri specifice: „R. are goluri în educația ei politică (…). Propun ca nota să fie dată spre exploatare tov. lt. maj. B. în atenția căruia este sus-numita (mențiune din nota datată 12 decembrie 1966)”.

Contrar recurentului, Înalta Curte consideră că nu există motive pentru a înlătura valoarea probatorie a acestor mențiuni care atestă implicarea personală a acestuia în activitatea de supraveghere informativă a familiei respective.

Chiar dacă informatorul fusese recrutat și instruit de către superiorul său ierarhic, anterior intrării recurentului în structurile Securității, el nu-și poate nega propria contribuție, câtă vreme a întocmit cele două note indicate anterior în urma întâlnirilor pe care le-a avut cu „Anton Eugen”, cea de-a doua în Casa „Alexandru”.

Împrejurarea că în note se utilizează sintagma „instructajul nostru” nu poate avea semnificația excluderii sale de la activitatea respectivă, ci, dimpotrivă, relevă participarea sa nemijlocită la activitatea de instruire a informatorului.

De altfel, chiar acceptând ideea că la întocmirea primei note, cea din 12 decembrie 1966, ar fi avut un rol de simplu „martor redactor” , dată fiind lipsa sa de experiență, nu se mai poate reține aceeași conjunctură și în privința celei de-a doua, din 31 iulie 1967. Vechimea în serviciu a ofițerului de Securitate nu prezintă relevanță potrivit jurisprudenței acestei secții (e.g. Decizia nr. 1577/2015), cea ce contează fiind natura activităților desfășurate în această calitate și finalitatea lor.

Or, din înscrisurile la care s-a făcut referire anterior, rezultă că recurentul (alături de alți angajați ai Securității) l-a dirijat pe informatorul „Anton Eugen” în proximitatea familiei R-D pentru că „R nu este un om prea atașat regimului. Despre comuniști vorbește cu ăștia” sau pentru că „R-D are legături (…) cu familia fostului prim-ministru D. Soția lui D. este des vizitată de ea, atât la București, cât și în casa lor din provincie”.

Aceste aspecte demonstrează îndeplinirea condiției de fond prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că activitatea de îndrumare, de „trasare de sarcini” a unui informator în scopul infiltrării acestuia în familia supravegheată s-a realizat pentru motive care nu aveau legătură cu contraspionajul, ci cu atitudinea potrivnică regimului comunist a celor doi soți.

Așa fiind, este justă concluzia că recurentul, în calitate de căpitan în cadrul Direcției a II-a a Securității a îngrădit dreptul la viață privată al persoanelor urmărite, fiind îndeplinită ipoteza normativă pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

Recurentul nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfășurate ori ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind „continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist” care a desfășurat, în special prin intermediul Securității „o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale”.

Ca urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 987 din 25 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2015.