ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3092/2015

Decizia nr. 3092/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București,  secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 martie 2013 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Prin sentința nr. 3454 din 8 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A., de lucrător al Securității.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs pârâtul A. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei și, în subsidiar, casarea, rejudecarea de către instanța de recurs și respingerea acțiunii întrucât:

- nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (1), (3), (7), (8) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008; acțiunea era inadmisibilă întrucât persoana care a generat verificările finalizate cu introducerea acțiunii de către C.N.S.A.S. „nu a formulat o cerere de verificare sau acces la propriul dosar în conformitate cu prevederile legii, ci s-a folosit de calitatea de descendent al unor membri ai familiei sale”;

- au fost aplicate greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008; a desfășurat numai activitate de contraspionaj; s-a ignorat jurisprudența Curții Constituționale referitoare la sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”; nu s-au prezentat faptele/ingerințele sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor contra demnității sau libertății persoanei, prevăzute de C. pen., în plus, ar fi trebuit să existe o hotărâre penală de condamnare a sa la una dintre infracțiunile respective; nu s-a demonstrat îndeplinirea cerinței cumulative referitoare la scopul susținerii puterii totalitare comuniste; a respectat reglementările în vigoare și ordinele superiorilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 iulie 2014, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului ca nefondat, subliniind că în cazul recurentului sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al Securității.

Intimatul a susținut că din înscrisurile existente în Dosarele nr. x și y, analizate în baza cererilor formulate potrivit art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că recurentul a desfășurat activități specifice (dirijare surse, recrutare, etc.) în vederea imixtiunii în viața privată a unor persoane, fără a consemna existența vreunui indiciu concret legat de „prevenirea infracțiunilor de spionaj și trădare”, numai pe baza unor informații legate de relații ale acestora cu cetățenii străini.

Intimatul a prezentat exemple din ambele dosare menționate, punctând că, în realitate, persoanele vizate erau urmărite pentru motive care nu priveau apărarea intereselor naționale, ci interesul organelor de Securitate de a proteja imaginea regimului comunist în străinătate.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând criticile din memoriul de recurs în sensul abordării simpliste de către C.N.S.A.S. și instanța de fond a activității pe care a desfășurat-o în cadrul Serviciului de informații/contraspionaj al fostei Direcții a III-a a Securității. A atașat adeverința nr. 121 din 21 februarie 2012 prin care C.N.S.A.S. a constatat că titularei unuia dintre dosarele vizate de C.N.S.A.S. nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.

Prin încheierea pronunțată la 29 mai 2015, instanța de recurs a primit punctul de vedere exprimat de magistratul asistent prin raportul redactat în cauză, admițând în principiu recursul declarat de A. și stabilind ca judecata căii de atac să se realizeze conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au mai administrat alte înscrisuri.

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare formulat, Înalta Curte constată că se impune soluția de respingere a recursului, ca nefondat, pentru argumentele care urmează.

Referitor la regularitatea învestirii instanței de judecată

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât A.

Verificările au fost efectuate ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de către B., fiul persoanei urmărite C. - Dosar nr. y, cota C.N.S.A.S., prin cererea înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P6479/01 din 1 octombrie 2009, respectiv de către D. - titulara Dosarului nr. x, cota C.N.S.A.S., prin cererea înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P 7589/11 din 25 iulie 2012.

Ca urmare, dispozițiile legale invocate de recurent în susținerea caracterului inadmisibil al demersului procesual inițiat de C.N.S.A.S.:

„Art. 1

(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(8) De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor.”

au fost respectate în cauză, critica recurentului fiind nefondată.

Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

Potrivit dispozițiilor legale enunțate, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Recurentul nu contestă că a fost ofițer al Securității, ci neagă îndeplinirea condiției de fond pentru atribuirea calității de lucrător al Securității, susținând că nu „a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

În esență, teza principală afirmată de recurent pornește de la ideea că în cadrul Direcției a III-a a Securității în care a funcționat ca ofițer în perioada vizată de înscrisurile depuse în probațiune de C.N.S.A.S. - 1985-1989 - a desfășurat numai activități specifice de contraspionaj, care justificau imixtiunile în viața particulară a persoanelor suspectate de spionaj/trădare.

Contrar celor susținute de recurent și în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că, cel puțin în privința C., persoana urmărită în Dosarul nr. y, pensionară, fostă regizoare la Teatrul Național București, nu există nici un element care să poată justifica rezonabil supravegherea sa informativă, din rațiuni conexe culegerii de informații în favoarea unui stat străin.

Chiar dacă inițierea supravegherii sau monitorizării acestei persoane nu poate fi imputată recurentului, el a întocmit raportul din iulie 1985 în care consemnează, în calitate de ofițer de legătură, informațiile furnizate de sursa E., persoană din proximitatea C., precum și nota din 8 august 1985 care redă informațiile furnizate de sursa F. despre aceeași C.

Potrivit înscrisurilor administrate, C. era supravegheată deoarece „întreținea relații cu cetățeni străini”, în concret cu G., veche prietenă și fostă colegă la I.A.T.C., stabilită în străinătate, care s-a oferit să-i trimită la B.R.C.E. valuta necesară pentru a o vizita.

Or, simpla relație cu un cetățean străin nu putea justifica imixtiunea în viața privată a C. în absența unui risc rezonabil pentru ordinea de drept și pentru interesul național, fiind judicioasă constatarea fondului că acțiunile recurentului au încălcat art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Trimiterile la jurisprudența Curții Constituționale pe care le face recurentul nu sunt pertinente pentru că Decizia nr. 672/2012 vizează neconstituționalitatea art. 2 lit. b) iar nu a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nici critica referitoare la neîndeplinirea condiției ca lezarea drepturilor și libertăților să fi avut drept scop susținerea puterii totalitate comuniste nu poate fi primită, întrucât prin Legea nr. 293/2008, care a aprobat, cu modificări și completări, O.U.G. nr. 24/2008, această condiție a fost îndepărtată.

În fine, recurentul nu se poate apăra invocând natura muncii desfășurate în baza raporturilor de serviciu și la ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind: „Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist” care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, „o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale”.

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că „deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor (...) contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești” și că „scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României”.

Conchizând, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat, nefiind identificate motive pentru casarea sau reformarea sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 3454 din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2015.