ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3107/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 497 din 12 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 497 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul A., fără a-și încadra în drept criticile formulate. În amplul memoriul de recurs, olograf, recurentul a relatat în detaliu împrejurările în care a fost recrutat de către organele de securitate, insistând asupra faptului că informațiile pe care le-a furnizat au fost date sub amenințare și șantaj, vizând libertatea, securitatea sa și a familiei sale.

Apărările intimatului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant a solicitat să se constate nulitatea recursului, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., arătând că memoriul de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate care pot fi circumscrise motivelor de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca temeinică și legală.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat, în principal, în sensul admiterii excepției nulității recursului, cu consecința anulării recursului, pentru neîncadrarea motivele de recurs în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1)-(8) C. proc. civ., prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol. În subsidiar, în situația în care se va constata că cererea de recurs satisface totuși exigențele art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că recursul este admisibil în principiu, prefigurând incidența dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Niciuna dintre părți nu a formulat punct de vedere.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cererea de recurs formulată de reclamantul A., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele: Potrivit art. 487 C. proc. civ. „(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs (...)”, iar potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității prevăzută la alin. (2), motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Rezultă din aceste prevederi legale, conjugate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs că , pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înțelege a critica hotărârea atacată. Rezultă, totodată, că motivele de recurs trebuie să se raporteze la dispozitivul și/sau considerentele hotărârii atacate, constituindu-se într-o critică totală sau parțială. Când, însă, cererea de recurs nu întrunește aceste cerințe legale, recursul trebuie socotit nemotivat și, în consecință, nul, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Aceasta este situația recursului declarat de reclamant în cauza de față, întrucât aspectele invocate sunt străine de hotărârea atacată și nu au valoarea unor critici care să se încadreze în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora recursul se va constata nul.