ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3165/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2014, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Prin sentința nr. 289 din data de 05.02.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul A. a formulat recurs, criticând pentru nelegalitate soluția instanței de fond.

În susținerea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare calitatea de militar a persoanei ce a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii ce au contribuit la instrumentarea dosarului informativ.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare la data de 04.05.2015, solicitând, în principal, a se constata nulitatea recursului, susținând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017, completul de filtru a apreciat ca neîntemeiată excepția nulității recursului și a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările ulterioare "lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Raportând aceste prevederi normative la situația de fapt relevată în cuprinsul notei de constatare, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite cele două condiții cumulative prevăzute de lege în vederea reținerii calității de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Astfel, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/19.08.2013, precum și al înscrisurilor care au fost atașate acțiunii, pârâtul, în calitate de angajat al fostei Securități, având gradul de căpitan și funcția de șef al Biroului Contrainformații al U.M. 0654 P-Craiova din cadrul Direcției IV a participat la instrumentarea dosarului informativ nr. x, având ca titular pe B. prin dispunerea următoarelor măsuri:

"luarea măsurii preventive de securitate - avertizarea soldatului B., cu avizul organului de cercetare penală din I.J. Dolj al MI" "informarea organelor de partid și comandă și scoaterea sa din școala de gradați a unității" "urmărirea reacției sale după luarea măsurii preventive de securitate, în cadrul mapei de verificare informativă".

Pârâtul, în calitatea menționată, a procedat la întocmirea notei în care se consemnează:

"avertizat la data de 18.06.1988 în prezența comandantului unității și a secretarului Consiliului politic al unității și a instructorului cu munca U.T.C."

De asemenea, urmare a planului de măsuri datat 26.06.1988, aprobat de către pârât s-au luat mai multe măsuri informativ operative, printre care:

"va fi încadrat cu persoana de sprijin C., pentru a stabili dacă face comentarii dușmănoase, care este comportarea, relațiile și anturajele sale, de cine este căutat în unitate, cum își îndeplinește sarcinile și dacă elogiază viața din Occident" "pe a doua linie va fi încadrat cu persoana de sprijin D., pentru verificarea informațiilor și a-l preveni de la săvârșirea unor fapte negative, pentru influențarea sa pozitivă" "i se va pune în interceptare corespondența personală, pentru a stabili relațiile și legăturile sale și dacă deconspiră date secrete din unitate".

Rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/19.08.2013 că măsurile au fost dispuse ca urmare a situației consemnată în Sinteza din 05.06.1988, potrivit căreia "soldatul B. a făcut față de militarii în termen din cadrul subunității unde a fost încadrat unele afirmații negative și tendențioase la adresa unor persoane din conducerea superioară de partid și de stat, cât și la adresa vieții din țara noastră".

Astfel, rezultă pe baza probatoriului administrat că măsurile adoptate de recurentul-pârât au fost dispuse în scopul de a depista poziția ostilă/atitudinea dușmănoasă a celui urmărit față de politica partidului și statului, față de regimul comunist, vădind interesul pentru opinia celui vizat relativ la aspectele menționate.

Acest interes, pus în practică prin măsurile dispuse, coroborat cu urmările pe care le antrenau împotriva celui vizat, probează un mecanism specific de supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a persoanei urmărite și o grevare a dreptului la viață privată, a exercitării libertății de exprimare, de opinie și de conștiință, adică exact a acelor libertăți care conturează personalitatea unui om, care dau măsura demnității acestuia, grevare care - în raport de sistemul de valori al fiecăruia dintre cei vizați - poate echivala cu o suprimare efectivă a acestor libertăți.

Prin urmare, Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar în probațiune, al căror conținut este descris, pe larg, în considerentele sentinței recurate, demonstrează, cu prisosință, că acțiunile întreprinse de recurentul-pârât pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dar și dreptul la libertatea de exprimare, protejate normativ cel puțin la nivel formal și în perioada anterioară anului 1989.

Referitor la susținerea recurentului că persoana vizată în notele informative nu a avut de suferit din cauza opiniilor sale pe timpul verificărilor, nici pentru faptele și abaterile comise și nici nu s-au făcut presiuni asupra sa Înalta Curte reține că, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, importantă este imixtiunea arbitrară în viață personală a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana, ofițer sau subofițer al Securității, să fi desfășurat activități care au vizat suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Toate activitățile, care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 289 din 5 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.