ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2257/2016

HOTĂRÂRE
17.11.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2257/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2257/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 17.12.2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența faptei de discriminare făcută de către pârâta Curtea de Apel Craiova între persoane din aceeași categorie socio-profesională, respectiv judecători, asistenți judiciari, grefieri și să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara la plata despăgubirilor reprezentând diferențe între drepturi bănești acordate prin sentința civilă nr. 1965 din 08 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3084/04.09.2014, pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, sentința civilă nr. 2137 din 22 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3416 din 22 septembrie 2014, pronunțată de către Curtea de Apel Craiova și cele cuvenite începând cu data de 23.12.2010 și până la data de 23.12.2013.

Pârâta Curtea de Apel Timișoara a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, motivat de faptul că acțiunea are ca obiect constatarea intervenirii discriminării și pretenții derivând din acestea, apreciind că instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria, în temeiul art. 94 lit. j) C. proc. civ.

Prin sentința civila nr. 483/LM/2016, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița, în motivare reținându-se că acțiunea formulată de către reclamanți are ca obiect răspundere civilă delictuală ce derivă dintr-o faptă de discriminare, motiv pentru care competența de soluționare aparține judecătoriei.

Prin încheierea din data de 04.10.2016, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

În motivare s-a reținut că prezenta cauză are ea obiect constatarea discriminării și obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând diferențele între drepturile bănești acordate reclamanților prin hotărâri judecătorești și cele cuvenite începând cu data de 23.12.2010 și până la data de 23.12.2013.

Ca urmare, discriminarea survine în contextul unor raporturi de muncă, fiind vorba de drepturi salariale, iar dispozițiile art. 5, art. 266-269 C. muncii, coroborate cu cele ale art. 208 din Legea nr. 62/2011, prevăd competența de soluționare a conflictelor individuale de muncă ca aparținând tribunalului.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Tribunalului Bihor, pentru considerentele ce succed:

Prin demersul judiciar, reclamanții-judecători, asistenți judiciari și grefieri, au solicitat să se constate existența unei discriminări și obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând diferențele dintre drepturile bănești acordate reclamanților prin hotărâri judecătorești și cele cuvenite începând cu data de 23.12.2010 și până la data de 23.12.2013.

Ca atare, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanți, în cauză trebuie să se țină cont de faptul că cercetarea acțiunii implică și o verificare a raporturilor născute din contractele individuale de muncă (grefieri) și, respectiv, din actele administrative de numire în funcție (judecători), și că, în ipoteza admiterii acțiunii, raportul juridic dintre salariat și angajator urmează să fie modificat, invocarea „discriminării” neputând schimba natura acțiunii, care urmărește în mod clar recunoașterea unor drepturi salariale și nu doar obținerea de despăgubiri.

În aprecierea cadrului procesual de soluționare a acțiunii trebuie să se aibă în vedere și decizia nr. 10/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, potrivit căreia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, instanța competentă să soluționeze cererile pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare este judecătoria sau tribunalul, după caz, ca instanțe de drept civil, în raport cu obiectul învestirii și valoarea acestuia, cu excepția cererilor în care discriminarea a survenit în contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale și în care protecția drepturilor subiective se realizează în fața unor jurisdicții speciale, cazuri în care cererile vor ft judecate de aceste instanțe, potrivit dispozițiilor legale speciale.

În acest context, controlul legalității și, implicit, verificarea temeiniciei cererii reclamanților, nu se mai poate realiza, direct sau pe cale incidentă, de o instanță ce nu are competențe în materia raporturilor de muncă, sau în materia dreptului administrativ, respectiv Judecătoria Reșița, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanți, sau de modul în care aceștia și-au caracterizat și denumit acțiunea, competența de rezolvare a cererii de acordare a dreptului salarial chiar și în cazul invocării discriminării trebuind să revină instanțelor specializate, respectiv tribunalului.

De altfel, față de natura specifică a acestor raporturi de muncă, prevederile C. muncii fiind legea specială care nu prevede faptul că aceste cauze sunt judecate de judecătorii, Înalta Curte constată că Tribunalul Bihor este competent să soluționeze asemenea cereri.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-11-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2622/2015
ul Bihor a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1074 din 4 octombrie 2011 a Judecătoriei Aleșd, pe care a casat-o în loialitate, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe. Totodată,
ÎCCJ 2015-04-02
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1047/2015
Decizia nr. 1047/2015 Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 175/R din 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins ca inadmisibil re
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2018
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2015 mai mulți reclamanți, magistrați în cadrul Judecătoriei și Tribunalului Arad, au solicitat în contradictoriu cu p
ÎCCJ 2018-09-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, sec
ÎCCJ 2016-09-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1506/2016
Decizia nr. 1506/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 03.10.2013 pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, A. a chemat în judecată pe intimata B. SA, solicitând anularea deciziei nr. 248
Sursă