ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2023/2016

Decizia nr. 2023/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2013 reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Prahova ca instanța, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 25 din 11 aprilie 2013 și a actelor subsecvente acesteia, exonerarea de plata sumei de 990.877 RON, reprezentând dobânzi și penalități aferente TVA, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 388 din 26 iunie 2013 și restituirea sumei de 2.159.942 RON, achitată în plus cu titlu de TVA cu dobânda aferentă.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin decontul de TVA aferent lunii septembrie 2011 a solicitat rambursarea soldului negativ de TVA în sumă de 2.159.942 RON, deoarece la acel moment nu înregistra obligații curente sau restante la bugetul statului. Ulterior, începând cu anul 2012, reclamanta a acumulat sume reprezentând TVA de plată, respectiv în cursul lunii ianuarie 2012 suma de 431.465 RON, în cursul lunii martie 2012 suma de 1.096.773 RON și în cursul lunii aprilie 2012 suma de 632.359 RON.

Prin Sentința civilă nr. 3522 pronunțată în data de 31 octombrie 2014, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili, împotriva Deciziei de impunere nr. 25 din 11 aprilie 2013 și a Deciziei nr. 388 din 26 iunie 2013 și a respins ca inadmisibilă cererea de rambursare a TVA în sumă de 2.159.942 RON, împreună cu dobânda aferentă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2016 din 22 iunie 2015 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, împotriva Sentinței nr. 3522 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Prahova, a casat în tot sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 28 iulie 2015, sub numărul x/105/2013*.

La data de 13 noiembrie 2015 Tribunalul Prahova în Dosarul nr. y/105/2015 a dispus următoarele:

„Admite excepția de litispendență dintre capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 2.159.942 RON achitată în plus cu titlu de TVA, împreună cu dobânda aferentă și capătul de cerere identic, care face obiectul cauzei nr. x/105/2013*, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, invocată de instanță, din oficiu. Admite excepția de conexitate dintre capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 380307 din 12 septembrie 2013 și a Deciziei nr. 833 din 29 noiembrie 2013 și cauza nr. x/105/2013*, înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, invocată de instanță, din oficiu. Dispune atașarea Dosarului nr. y/105/2014 la Dosarul nr. x/105/2013*, cu termen de judecată la 15 decembrie 2015, complet 14F”.

Pe parcursul procedurii în cauză a fost introdusă, în calitate de pârâtă, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, care a invocat, prin întâmpinare, printre altele, excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 2.159.942 RON achitată în plus cu titlu de TVA, împreună cu dobânda aferentă.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a invocat, prin întâmpinare, printre altele, excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 2.159.942 RON achitată în plus cu titlu de TVA, împreună cu dobânda aferentă.

Prin Sentința nr. 2520 pronunțată în data de 15 decembrie 2015, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/105/2013* și a cauzei conexate ce face obiectul Dosarului nr. y/105/2014, privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că prin Deciziei nr. 2016 din 22 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a reținut că reclamanta a solicitat restituirea sumei de 2.159.942 de RON, arătând că a mai achitat încă o dată TVA-ul în sumă de 2.159.942 de RON pentru ca astfel să aibă posibilitatea de a continua activitatea (conform extraselor bancare din data de 26 aprilie 2013, 5 iulie 2013 și 8 iulie 2013), or tribunalul a analizat cererea de rambursare a soldului negativ de TVA în sumă de 2.159.942 de RON împreună cu dobânda aferentă, deși nu a fost învestită cu o astfel de cerere, astfel că excepția de necompetență materială, astfel cum a fost soluționată prin sentința civilă casată, având în vedere interpretarea dată prin decizia de casare, apare ca fiind necesar a fi repusă în discuție.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunale administrativ-fiscale, iar cele care privesc taxe și impozite, contribuții datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

În cauzele conexate, reclamanta solicită restituirea sumei de 2.159.942 RON achitată în plus cu titlu de TVA, împreună cu dobânda aferentă, capăt de cerere care se circumscrie sub aspectul obiectului, prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, mai sus invocate, sens în care Tribunalul Prahova a apreciat că excepția invocată este întemeiată și pe cale de consecință a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/105/2013* și a cauzei conexate ce face obiectul Dosarului nr. y/105/2014, privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii - și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel sub nr. 83/42/2016 la data de 28 ianuarie 2016.

Prin Sentința nr. 96 din 12 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții, excepție invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect „contestație act administrativ fiscal” formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2015, Tribunalul Prahova a admis excepția litispendenței și excepția de conexitate și a dispus atașarea Dosarului nr. y/105/2014 la Dosarul nr. x/105/2013*.

Pentru a pronunța această soluție, primul judecător a reținut că, sub aspectul litispendenței, capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 2.159.942 RON achitați în plus cu titlu de TVA este identic în ambele dosare, iar în ceea ce privește capătul de cerere din cele două dosare, privind anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 380307 din 12 septembrie 2013 și a Deciziei nr. 833 din 29 noiembrie 2013, între cele două cauze există o strânsă legătură și se impune conexarea lor, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție.

Ulterior, prin Sentința nr. 2520 din 15 decembrie 2015, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a celor două dosare conexate în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând faptul că, excepția a fost invocată în Dosarul nr. y/105/2014 de către intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabil.

Curtea, învestită fiind cu soluționarea cauzelor conexate, ca efect al admiterii excepției, la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2016, a invocat, la rândul său, excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentei cauze, considerând faptul că, în mod clar, competența de soluționare a cauzelor conexate, aparține tribunalului, ca instanță de fond, pentru următoarele argumente:

În Dosarul nr. x/105/2013 (la care a fost conexat Dosarul nr. y/105/2014), prin Sentința civilă nr. 3522 din 31 octombrie 2014, instanța a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului, reținând faptul că în acest dosar, a fost învestită cu contestația la Decizia de soluționare nr. 388 din 2013 care privește o decizie de impunere, cuprinzând o valoare de sub un milion de RON, iar nu cu un act administrativ ce depășește valoarea de 1 milion de RON; de asemenea, a reținut și faptul că, în ceea ce privește actul administrativ-fiscal, „rangul” autorității administrativ-fiscale este indiferent, cu excepția actelor ce privesc fonduri comunitare, ceea ce nu este cazul de față.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-contestatoare SC A. SRL așa cum rezultă din conținutul cererii de recurs modul de soluționare de către primul judecător a excepției necompetenței și competența materială de soluționare a cauzei nu au făcut în niciun fel obiectul criticilor îndreptate împotriva sentinței.

Potrivit art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ., „necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Chiar dacă excepția de necompetență invocată în termen a fi fost pe nedrept respinsă de prima instanță, dacă recurentul nu invocă necompetența ca motiv de recurs, aceasta nu poate fi luată în considerare din oficiu, ca motiv de ordine publică, aceasta acoperindu-se ca urmare a omisiunii recurentului de a-și reitera critica în calea de atac (V.M. Ciobanu, M. Nicolae, „Noul C. proc. civ., comentat și adnotat”, Ed. Universul Juridic, p. 393).

În cauza de față, singura parte care a formulat recurs împotriva Sentinței nr. 3522 din 31 octombrie 2014 a fost reclamanta care, cum era și firesc, nu a criticat soluția dată excepției necompetenței, ceea ce a făcut ca orice necompetență (invocată sau nu) să se acopere, tribunalul rămânând competent să judece cauza ca instanță de fond, chestiune ce a dobândit puterea lucrului judecat.

Ulterior, prin Decizia nr. 2016 din 22 iunie 2016, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul împotriva Sentinței nr. 3522 din 31 octombrie 2014, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanțe.

Din considerentele deciziei de casare rezultă fără putere de tăgadă faptul că, în soluția de casare, instanța de reformare a avut în vedere faptul că motivarea primului judecător este, în parte, contradictorie cu probele existente la dosar, dar și că este necesar ca instanța de fond să examineze raporturile deduse judecății și să stabilească cum au fost calculate sumele imputate reclamantei, să se verifice modul de stabilire a acestor accesorii și dacă s-a plătit cu întârziere TVA-ul.

Așa cum se poate observa, soluția de casare nu a avut în vedere niciun moment vreun aspect de necompetență și, trimițând cauza spre rejudecare la același tribunal, a „girat” competența acestuia ca instanță de fond. Pe de altă parte, judecata în fond după casare se face „în limitele casării”; chiar dacă a fost vorba de o casare totală, judecătorul fondului nu poate reitera, în rejudecare, problema competenței, care (nefiind obiectul recursului) nu mai poate fi analizată, fiind acoperită.

Pe de altă parte, excepția necompetenței a fost invocată și în Dosarul nr. y/105/2014, pentru aceleași argumente ca și în Dosarul nr. x/105/2013 (Dosar la care y/105/2014 a fost conexat).

Ca efect al conexității, instanța la care se face întrunirea devine competentă, prin prorogare și asupra cererii conexate, chiar dacă, în mod obișnuit, cererea nu ar fi de competența sa.

Aceasta înseamnă că, atâta vreme cât Dosarul nr. y/105/2014, a fost conexat la Dosarul nr. x/105/2013, a operat prorogarea de competență; astfel, tribunalul (rămas competent în rejudecare, în condițiile arătate, în ce privește Dosarul nr. x/105/2013), a devenit competent să judece și dosarul conexat, competența nu mai putea fi declinată.

A judeca diferit, înseamnă a admite că, urmare a declinării competenței, Curtea (ca instanță de fond) ar deveni competentă să rejudece în fond după casare ca urmare a unei decizii de reformare pronunțată de un complet de recurs tot din cadrul Curții de Apel Ploiești.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2015, Tribunalul Prahova a admis excepția litispendenței și excepția de conexitate și a dispus atașarea Dosarului nr. y/105/2014 la Dosarul nr. x/105/2013*.

În cadrul ambelor dosare, înregistrate cu nr. y/105/2014 și nr. x/105/2013*, reclamanta SC A. SRL a contestat deciziile de impunere privind accesoriile aferente debitelor principale datorate de ea, raportat exclusiv la cele calculate pentru TVA de plată, susținând că se impunea a se face compensarea debitului principal cu TVA de rambursat ce i se cuvenea, în sumă de 2.159.942 de RON, astfel încât nu s-ar fi depășit termenul de plată, cât și că ulterior a achitat aceeași sumă, conform extraselor bancare din datele de 26 aprilie 2013, 5 iulie 2013 și 8 iulie 2013, tocmai cu scopul de a-și putea continua activitatea.

Este astfel evident că modalitatea de soluționare a capetelor de cerere care fac obiectul celor două cauze sunt interdependente, esențial fiind a se determina dacă se impunea ca, în urma solicitării reclamantei de rambursare a soldului negativ de TVA în suma de 2.159.942 RON, organele fiscale să efectueze compensarea creanțelor reciproce, astfel încât să nu se mai calculeze accesorii aferente TVA de plată, cu efectul stabilirii dacă reclamanta a achitat în plus suma de 2.159.942 RON cu titlu de TVA, situație de natură a impune restituirea acesteia.

Or, soluția de casare nu a avut în vedere niciun moment vreun aspect de necompetență și, trimițând cauza spre rejudecare la același tribunal, a „girat” competența acestuia ca instanță de fond. Pe de altă parte, judecata în fond după casare se face „în limitele casării”; chiar dacă a fost vorba de o casare totală, judecătorul fondului nu poate reitera, în rejudecare, problema competenței, care (nefiind obiectul recursului) nu mai poate fi analizată, fiind acoperită.

Pe de altă parte, excepția necompetenței a fost invocată și în Dosarul nr. y/105/2014, pentru aceleași argumente ca și în Dosarul nr. x/105/2013 (Dosar la care y/105/2014 a fost conexat), iar ca efect al conexității, instanța la care se face întrunirea devine competentă, prin prorogare și asupra cererii conexate, chiar dacă, în mod obișnuit, cererea nu ar fi de competența sa.

Aceasta înseamnă că, atâta vreme cât Dosarul nr. y/105/2014, a fost conexat la Dosarul nr. x/105/2013, a operat prorogarea de competență; astfel, tribunalul (rămas competent în rejudecare, în condițiile arătate, în ce privește Dosarul nr. x/105/2013), a devenit competent să judece și dosarul conexat, competența nu mai putea fi declinată.

Cum, odată admisă excepția de litispendență, capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 2.159.942 RON achitată în plus cu titlu de TVA, împreună cu dobânda aferentă, a făcut obiectul analizei în cauza nr. x/105/2013*, Înalta Curte constată că în lumina dispozițiilor art. 130 alin. (2) din Noul C. proc. civ. „necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuia invocată de părți sau de judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Totodată, ca efect al conexării, instanța la care se face întrunirea cauzelor devine competentă, prin prorogare, și asupra cererii conexate chiar dacă, în mod obișnuit cererea nu ar fi de competența sa.

Aceasta înseamnă că, atâta vreme cât Dosarul nr. y/105/2014 a fost conexat la Dosarul nr. x/105/2013*, a operat prorogarea de competență, și pe cale de consecință, tribunalul a devenit competent să judece dosarul conexat.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM