ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 246/2016

Decizia nr. 246/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., anularea Notificării din 31 ianuarie 2013 și pe cale de consecință, exonerarea de la plata sumei de 19.395 lei reprezentând contribuția trimestrială datorată pentru medicamentele suportate din C. și din bugetul D. aferentă trim. IV 2012.

Prin cererea completatoare depusă la data de 03 decembrie 2013, reclamanta a solicitat despăgubiri constând în restituirea sumei de 19.395 lei achitată în contul D., formulând și cerere de chemare în garanție a D.

Prin sentința nr. 981 din 25 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B., a anulat comunicarea B. din 31 ianuarie 2013 și a respins capătul de cerere privind restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de claw-back și cererea de chemare în garanție a D., ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta B., solicitând casarea în parte a sentinței și în rejudecare, pe fond, respingerea acțiunii pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esență a invocat următoarele critici:

- În mod eronat s-a reținut nelegalitatea modalității de calcul a contribuției claw-back, T.V.A. fiind inclusă în baza de calcul a contribuției trimestriale, ca urmare a includerii acesteia în consumul total trimestrial de medicamente suportat din bugetul C. și al D.;

- Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea retroactivă a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 39/2013, publicată în M. Of. al României nr. 100 din 20 februarie 2013, care în considerarea prevederilor art. 147 din Constituția României nu putea produce efecte asupra unei situații juridice produse anterior;

- Recurenta susține că în cauză nu poate interveni sancțiunea nulității atâta timp cât la momentul emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită au fost respectate dispozițiile legale în vigoare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea pronunțată la data de 6 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a admis în principiu recursul, fixându-se termen pentru dezbateri contradictorii la data de 5 februarie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă B., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ notificarea transmisă de B. din 31 ianuarie 2013, cuprinzând datele necesare în vederea stabilirii și achitării contribuției claw-back pentru trim. IV al anului 2012.

Actul contestat a fost emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, „deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din C. și din bugetul D., o contribuție trimestriala calculată conform prezentei ordonanțe de urgență”.

În ceea ce privește baza și formula de calcul al contribuției, actul normativ a suferit modificări în perioada de referință, după cum urmează:

- Art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, în forma inițială:

„(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul D., consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(2) Procentul "p" se calculează astfel:

- unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul D.;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul D., calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat.

(3) Valoarea procentului "p" se comunica persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011.”

- Art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, introdus prin O.U.G. nr. 110/2011:

„(1) Începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel:

- unde:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din C. și din bugetul D.;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din C. și din bugetul D.;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din C. și din bugetul D.;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din C. și din bugetul D..

(2) Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, suportate din C. și din bugetul D., este de 1.425 milioane lei. Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.

(3) Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din C. și din bugetul D. (Vitr), se stabilește de către B. pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din C. și din bugetul D., aferente aceluiași an, și înmulțirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referință de 1.425 milioane lei.

(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către B. fiecărui plătitor de contribuție până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuție care nu au avut vânzări de medicamente suportate din C. și din bugetul D. până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referință este egală cu zero.

(5) Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1) - (3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din C. și din bugetul D., care include și taxa pe valoarea adăugată”.

Judecătorul fondului a reținut că reclamantul critică modalitatea de calcul a procentului „p” din perspectiva faptului că a fost luată în calcul valoarea vânzărilor efectuate de către distribuitori, nu valoarea vânzărilor realizate de către producători.

Însă, a mai reținut că o astfel de modalitate de calcul este nelegală cel puțin din perspectiva includerii T.V.A., în condițiile în care, prin Decizia nr. 39/2013 Curtea Constituțională a decis că sintagma „la care de adaugă T.V.A.” din cuprinsul art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională. În urma acestei decizii, calcularea indicelui „p” nu se poate face prin raportare la valoarea vânzărilor, așa cum este definită de art. 3

1

din ordonanță.

Soluția pronunțată de prima instanță, de anulare a notificării contestată este corectă și însușită și de instanța de control judiciar.

De vreme ce decizia Curții Constituționale a fost pronunțată și publicată în M. Of. al României anterior soluționării acțiunii în justiție, viciul de neconstituționalitate ce afectează norma juridică prin care este reglementată baza de calcul a contribuției claw-back atrage nelegalitatea actului administrativ dedus judecății, chiar dacă acesta este anterior deciziei.

Teza afirmată de recurenta-pârâtă, aceea că deciziile Curții Constituționale produc efecte erga omnes numai pentru viitor, așa cum ar rezulta din prevederile art. 147 din Constituția României și art. 11 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu poate fi acceptată, pentru că finalitatea mecanismului excepției de neconstituționalitate nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea normelor neconstituționale, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale.

Atâta vreme cât raportul juridic supus cenzurii judiciare nu este consolidat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, atingerea scopului enunțat mai sus nu poate fi realizată decât prin aplicarea deciziei Curții Constituționale și în litigiile aflate pe rolul instanțelor la data publicării ei, efectul obligatoriu nefiind înlăturat de anterioritatea actului juridic dedus judecății.

Concluzionând, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 981 din 25 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2016.