ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2015

Decizia nr. 1197/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. București, D. - prin E. și F., să constate că, în calitate de reprezentant al G., are dreptul la restituirea sumei de 92.838,12 lei, achitată nedatorat cu titlu de contribuție clawback aferentă consumului înregistrat în trim. IV 2011 de produsul H., în cele două forme de prezentare ale produsului și, în consecință, obligarea pârâtei D. să-i restituie, în calitate de reprezentant al G., suma de 92.838.12 lei, achitată nedatorat cu titlu de contribuție clawback aferentă consumului înregistrat în trim. IV 2011 de produsul H., în cele două forme de prezentare ale produsului.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că G. (fosta I.) este o companie de produse farmaceutice germană care, până în anul 2010, a deținut două autorizații de punere pe piață aferente produsului H., în doua forme de prezentare.

Totodată, a susținut că, în temeiul art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011 G. și-a desemnat un reprezentant de naționalitate română pentru scopuri de declarare și plată a contribuției claw-back, acest reprezentant fiind SC A. SRL. În cursul anului 2010, G. a transferat autorizațiile de punere pe piață pentru aceste două produse către J.

Așa fiind, de la momentul 17 decembrie 2010 G. nu mai este deținător al Autorizației de Punere pe Piață pentru cele doua produse H. și prin urmare nu mai deținea calitatea de plătitor al contribuției clawback, aceasta calitate transferându-se către noul dobânditor, respectiv J., apreciind astfel că refuzul B. de a recunoaștere dreptul societății la restituire este nejustificat, iar mențiunile cu privire la deținătorul Autorizației de Punere pe Piață din evidentele K. nu sunt relevante în materia contribuției clawback.

Prin întâmpinare, pârâta L. a Municipiului București a invocat excepția necompetentei materiale a instanței, raportat la obiectul acțiuni inițiale, constând în restituirea contribuției clawback în suma de 92.838,12 lei, și excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că reclamanta este contribuabil mare, aflat în administrarea E. din cadrul D., iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Pârâta D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că nu este emitenta actelor administrative atacate.

Prin întâmpinare, pârâta B. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând prevederile O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul F. o contribuție trimestrială calculată conform acestui act normativ.

Totodată, a invocat Ordinul președintelui B. nr. 927/2011, arătând că raportarea consumului centralizat de medicamente de către casele de asigurări de sănătate se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare, datele transmise de B. fiind conforme cu realitatea.

În speță, arată că întrucât M. nu a informat-o cu privire la transferul autorizației de punere pe piață pentru medicamentul H., cât și datorită faptului că în N., Autorizate de Punere pe Piață, emis de F., valabil la în trim. IV al anului 2011, și SC A. SRL figurează ca deținător de autorizație de punere pe piață a acestui medicament, B. a luat în calcul acest medicament la determinarea contribuției clawback pentru deținătorul de autorizație de punere pe piață I.

Ulterior, reclamanta a modificat acțiunea, solicitând:

- anularea parțială a Adresei din 10 februarie 2012 și a notificării trimise pe cale electronică în data de 14 februarie 2012, în ceea ce privește obligația de plata a taxei clawback în suma de 92.838.12 lei, aferent vânzărilor de produse H. pentru trim. IV 2011 (capăt nou introdus);

- anularea Adresei din 09 iulie 2012 emisa de pârâtă prin care s-a respins solicitarea sa de anulare parțială a adresei din 10 februarie 2012 și a Notificării transmise electronic în 14 februarie 2012 (capăt nou introdus");

- obligarea pârâtelor D. F. și B. să restituie suma de 92.838,12 lei, achitată nedatorat cu titlu de contribuție clawback aferentă consumului înregistrat în trim. IV 2011 de produsul H., în cele 2 forme de prezentare ale produsului;

Prin întâmpinare, pârâtul F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la primele două capete de cerere, întrucât actele contestate au fost emise de B., iar pe fond a arătat că potrivit O.U.G. nr. 77 din 21 septembrie 2011, act normativ pe care reclamanta și-a întemeiat cererea, sumele ce reprezintă taxa de clawback aferente trim. IV 2011 se fac venit la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ministerul neâncasând de la reclamantă astfel de sume.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2013, reclamanta a renunțat la judecată în ceea ce privește capătul al treilea al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, având ca obiect restituirea sumei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3531 din 13 noiembrie 2013, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la capătul de cerere nr. 3 din acțiunea precizată, având ca obiect restituirea sumei achitate cu titlu de contribuție clawback.

Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. București, D. și F., respingând acțiunea precizată formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă, a anulat, în parte, Adresa din 10 februarie 2012 și notificarea din 14 februarie 2012, în ceea ce privește obligația de plată a taxei clawback în sumă de 92.838,12 lei, aferentă vânzărilor de produse H. pentru trim. IV 2011, precum și Adresa din 09 iulie 2012 prin care s-a respins contestația.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată de pârâta C. București, apreciază că nu mai este necesar să fie analizată, având în vedere renunțarea reclamantei la judecata capătului trei de cerere.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. București, D. și F., prima instanță a reținut, prin raportare la capetele de cerere cu care a rămas învestită, că pârâții nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu sunt emitenții actelor contestate și, pe cale de consecință, nu sunt părți în raportul juridic de drept administrativ născut între reclamantă și pârâta B., emitenta respectivelor acte, iar în ceea ce o privește pe pârâta D. au fost avute în vedere și dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.

Pe fondul cauzei, prima instanță a stabilit că prin adresa din 10 februarie 2012, pârâta B. a comunicat reclamantei procentul de contribuție pentru trim. IV 2011 (17,2%) aferent consumului de medicamente centralizat pentru trim. respectiv, înregistrat conform datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, consumul fiind în valoare totală de 13.645.285,53 lei.

Valoarea defalcata pe tipuri de produse a consumului a fost comunicată reprezentantului SC A. SRL prin corespondența electronică transmisă în 14 februarie 2012.

Reclamanta a achitat, printr-un singur ordin de plata către bugetul de stat contribuția aferenta mai multor produse ale căror autorizații de punere pe piața erau deținute de entități din grupul Bayer, inclusiv pentru cele două produse H. identificate în tabelul cuprins în corespondenta electronică prin coduri (H. oral) și (H. 5x50 MG), înregistrându-se un consum de 460.908,19 lei, pentru primul cod și un consum de 78.848,33 lei pentru al doilea cod.

Prima instanță a reținut că valoarea totală a consumului de produse H. în trim. IV 2011 este de 539.756,53 lei, valoare la care s-a aplicat procentul contribuției comunicate de B., respectiv 17,2, rezultând astfel suma de 92.838,12 lei de plata cu titlu de contribuție claw back aferentă trim. IV 2011 pentru consumul de produse H.

Împotriva acestor acte, reclamanta a formulat contestație invocând, în esență, că nu datorează contribuția clawback pentru produsele H., întrucât în trim. IV 2011 nu mai era deținătorul autorizației de punere pe piață pentru aceste produse, începând cu data de 17 decembrie 2010 operând transferul acestei autorizații către societatea J. din Olanda.

Contestația reclamantei a fost respinsă de pârâta B., cu motivarea că, potrivit K. emis de F., valabil în trim. IV 2011, I. este deținătorul autorizației de punere pe piață pentru cele două produse H.

Pe fondul cauzei, judecătorul fondului a reținut că, în mod nelegal, cu încălcarea O.U.G. nr. 77/2011, s-a calculat și s-a reținut în sarcina de plată a reclamantei contribuția clawback aferentă trim. IV 2011 pentru consumul de produse H.

Prima instanță a reținut, din analiza art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, că obligația de plată a contribuției clawback revine deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanților legali ai acestora.

Prin urmare, reclamantei îi revine obligația de a plăti contribuția clawback pentru cele două produse H., identificate în tabelul cuprins în corespondenta electronică prin coduri (H. oral) și (H. 5x50 MG), numai în măsura în care G. al cărei reprezentant legal este, are calitatea de deținător al autorizației de punere pe piață a medicamentului, în cele două forme de prezentare.

Astfel, rezultă că cele două autorizații de punere pe piață pentru produsul H. deținute de G., respectiv autorizația nr. 5556/2005/01 pentru H. liofilizat pentru soluție injectabilă/ perfuzabilă 50 mg și autorizația nr. 1229/2008/01-02 pentru produsul H. Oral 10 mg, au fost transferate, în cursul anului 2010, către J.

În speță, reiese că aprobarea cererii de transfer a fost comunicată la data de 17 decembrie 2010, potrivit adreselor din 17 decembrie 2010 și din 17 decembrie 2010, cu consecința că, începând cu data de 17 decembrie 2010 G. nu mai este deținător al autorizației de punere pe piață pentru cele doua produse H.

Așadar, față de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 și având în vedere împrejurarea că este vorba despre contribuția claw back pentru trim. IV 2011, prima instanță a reținut că urmare a transferului autorizațiilor de punere pe piață, începând cu data de 17 decembrie 2010, reclamanta nu mai are obligația de a plăti contribuția clawback pentru medicamentul H., în cele două forme de prezentare.

În ceea ce privește susținerea pârâtei, în sensul că, potrivit evidentelor din N. (K.) valabil pentru trim. IV 2011 produsele H. care existau pe piața și care se comercializau erau cele asociate deținătorului de Autorizației de Punere pe Piață, G., judecătorul fondului a apreciat că nu poate fi primită, întrucât, așa cum rezultă din Ordinul nr. 257/2011, K. este o listă publica de prețuri, ce se actualizează periodic, prin care F. stabilește prețuri maximale ale medicamentelor cu prescripție medicala autorizate de punere pe piață, fiind așadar irelevantă în ceea ce privește identificarea societății care deține autorizația de punere pe piață pentru un anumit medicament.

Împrejurarea că, în evidentele K. valabile pentru 2011, G. apare în mod eronat ca titular al autorizației de punere pe piață pentru cele două produse H., nu poate avea drept consecință obligarea reclamantei la plata contribuției clawback, autoritățile competente fiind obligate să dea eficiență aprobării anterioare a transferului celor două autorizații de la G. la J., în temeiul art. 15 din Ordinul nr. 1206/2006, erorile din cuprinsul acestui catalog nefiind imputabile reclamantei care și-a îndeplinit obligația de a solicita autorităților aprobarea transferului.

Omisiunea autorităților competente de a actualiza catalogul K. pentru anul 2012 nu poate avea drept efect obligarea reclamantei la plata contribuției clawback aferentă celor două produse H. pentru care nu mai deține autorizație de punere pe piață încă din anul 2010, întrucât s-ar încălca dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011.

Împotriva sentinței de fond a formulat recurs pârâta B., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond a admis, în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a părților D., C. București și F.

Recurenta consideră că D. are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, deoarece este autoritatea care are atribuții de administrare a tuturor obligațiilor fiscale.

În prezenta cauză există două raporturi juridice, unul care se stabilește între B. și furnizorii de servicii medicale și altul, între subiecții plătitori ai contribuției trimestriale și D., declarația depunându-se la această autoritate.

Recurenta apreciază că F. are calitate procesuală pasivă având în vedere că deținătorii de autorizație de punere pe piață au obligația de a plăti trimestrial pentru consumul de medicamente decontat din bugetul Fondului unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul F.

Operarea modificărilor în catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de a fi puse pe piață în România K. este în sarcina M., care hotărăște și suspendarea, modificarea sau retragerea autorizațiilor de punere pe piață a acestor medicamente și care înștiințează F.

3.2. Cu privire la calitatea reclamantei de deținător al autorizației de punere pe piața românească a produselor H., recurenta consideră că nu a făcut dovada transferului autorizației de punere pe piață pentru medicamentul H.

În K., valabil pentru trim. IV al anului 2011, reclamanta figurează ca deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentului, astfel încât la determinarea contribuției clawback a fost luat în calcul și acest medicament.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.

Pârâtele D., C. București și F., nu au calitate procesuală pasivă ca urmare a renunțării la capătul de cerere privind restituirea sumei de 92.838,12 lei și nu sunt emitenții actelor contestate.

Reclamanta nu avea obligația de a notifica B. transferul autorizației, iar împrejurarea că în evidențele K. valabile pentru anul 2011 G. apare în mod eronat ca titular al autorizației pentru cele două produse H. nu poate avea drept consecință plata contribuției clawback.

Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată stabilește în mod clar care sunt părțile într-un litigiu de contencios administrativ, respectiv partea vătămată și autoritățile publice emitente a actelor administrative pretins vătămătoare, respectiv B.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

1.1. Obiectul acțiunii precizate formulate de reclamantă îl reprezintă anularea adresei din 10 februarie 2012 și Notificarea din 14 februarie 2012 în ceea ce privește obligația de plată a taxei clawback în sumă de 92.838,12 lei aferentă vânzărilor de produse H. pentru trim. IV 2011.

Actele atacate au fost emise de B. și potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, solicitând anularea acestuia.

Din cuprinsul dispoziției legale sus-menționată se desprinde concluzia că are calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ, autoritatea emitentă a actului a cărui anulare s-a cerut.

D. nu este emitentul actelor administrative contestate, iar raportul juridic instituit între subiecții plătitori ai contribuției trimestriale și organul fiscal care are atribuția administrării acestei contribuții nu interesează în prezenta cauză, nefiind contestat.

De asemenea, împrejurarea că deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor au obligația de a plăti trimestrial pentru consumul de medicamente decontat din bugetul Fondului unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul F. nu conduce la concluzia că această autoritate are calitate procesuală pasivă în dosar.

Nici faptul că F. stabilește prețurile maximale ale medicamentelor nu obligă să fie citat în calitate de pârât într-un litigiu ce privește anularea unui act administrativ emis de o altă autoritate publică.

1.2. Cu privire la fondul cauzei, din actele dosarului și cum a reținut și judecătorul fondului, autorizația deținută de G. pentru cele două produse H. a fost transferată în cursul anului 2010 către J..

Regula în materia obligației de plată a contribuției clawback este aceea că taxa se datorează de societatea care deține autorizație de punere pe piață a medicamentului respectiv (Autorizației de Punere pe Piață).

Transferul autorizației de punere pe piață a medicamentului H. către o altă societate are drept consecință exonerarea intimatei-reclamante de plata contribuției.

Reclamanta a făcut dovada transferului autorizației de punere pe piață prin actele depuse în dosarul de fond, necontestate de către recurentă.

Faptul că în K. figurează pentru trim. IV al anului 2011 societatea reclamantă, nu se datorează culpei acesteia și nu o obligă să achite contribuția.

Nu există nicio dispoziție legală care să impună celui care transferă autorizația de punere pe piață să comunice acest transfer către B., F. sau M., mai ales că transferul autorizației a fost aprobat de Agenție, care este subordonată F., în conformitate cu Ordinul nr. 1206/2006 ce a aprobat Normele privind modul de soluționare a cererilor de transfer al autorizației de punere pe piață.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 17 decembrie 2010, reclamanta nu mai avea obligația să plătească contribuția clawback pentru medicamentul H. în cele două forme de prezentare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 3531 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2015.