ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2354/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2354/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2354/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul

Tribunalului Cluj, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu

cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea

pentru Restituirea Proprietăților, Instituția Prefectului Județului

Cluj și Ministerul Finanțelor Publice;

Instituția Prefectului Județului Cluj, să trimită dosarele de

despăgubire ale acestora înregistrate sub nr. intern X și Y pârâtei de

rd. 1 în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru valorificarea drepturilor

bănești recunoscute și individualizate de către instanțele

de judecată;

titlu de despăgubire pentru echivalentul în lei (la cursul BNR de la data emiterii

titlului) aferent sumei de 855.871 euro, reprezentând cuantumul despăgubirii

recunoscute în favoarea acestora prin sentința civilă nr. 879/2010 din

Dosarul nr. x/117/2009 a Tribunalului Cluj, rămas irevocabilă prin decizia

nr. 6307 din 17 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

titlu de despăgubire pentru echivalentul în lei (la cursul BNR de la data emiterii

titlului) aferent sumei de 390.181,76 euro, reprezentând cuantumul despăgubirii

recunoscute în favoarea subsemnaților prin decizia nr. 133/A/2007, rămasă

irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 7818 din 20 noiembrie 2007 din Dosarul nr. x/33/2005;

emită titlu de despăgubire pentru echivalentul în lei (la cursul BNR de

la data emiterii titlului) aferent sumei de 32.700 euro, reprezentând cuantumul

despăgubirii recunoscute în favoarea subsemnaților prin sentința

nr. 274/2010 din Dosarul nr. x/211/2008 a Tribunalului Cluj, judecată irevocabil

prin decizia nr. 474 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție;

emită titluri de plată pentru o sumă totală de 255.750,552 euro,

după cum urmează:

5.1 pentru suma de 171.174,2 euro,

scadentă în data de 1 ianuarie 2014, reprezentând prima tranșă din

despăgubirea menționată la petitul 2;

5.2 pentru suma de 78.036,352 euro,

scadentă în data de 1 ianuarie 2014, reprezentând prima tranșă din

despăgubirea menționată la petitul 3;

5.3 pentru suma de 6.540 euro,

scadentă în data de 1 ianuarie 2014, reprezentând prima tranșă din

despăgubirea menționată la petitul 4;

compensarea legală parțială între suma de 32.700 euro executată

de către subsemnații și sumele scadente la data de 1 ianuarie 2014,

datorate de către Statul Român acestora.

Publice, ca în baza art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, să facă

plata:

7.1. în ipoteza admiterii petitului

6 și constatării compensației, pentru cele două sume de la petitele

5.1. și 5.3. în totalitate, iar pentru suma menționată la petitul

5.2. doar până la concurența diferenței de 45.336,352 euro;

7.2. în caz contrar, în baza titlurilor

de plată emise de către A.N.R.P. pentru sumele arătate în petitul

5;

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentința nr. 159 din

13 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă,

s-a respins petitul

formulat de reclamanții A. și B: împotriva pârâtei Instituția Prefectului

Județului Cluj având ca obiect înaintarea către C.N.C.I. a dosarelor

nr. X și Y, ca fiind lipsite de obiect.

S-a admis excepția prematurității

formulării petitului nr. 2 și 4, 5.1 și 5.3 și în consecință

s-au respins aceste petite formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele

C.N.C.I. și A.N.R.P.

S-au respins ca rămase fără

obiect petitele 3 și 5.2. formulate de reclamanți în contradictoriu cu

pârâtele C.N.C.I. și A.N.R.P.

S-a respins excepția prematurității

și a inadmisibilității cererii de constatare a compensării.

A fost obligat pârâtul Ministrul

Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 348.861,61

RON stabilită prin Titlul de plată emis de A.N.R.P.

S-a constatat că a intervenit

compensarea legală parțială între datoria Ministerului Finanțelor

Publice față de reclamanți, mai sus menționată, și

suma de 154.609,87 RON datorată de reclamanți pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice potrivit sentinței civile nr. 787/2014 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 4 București, rămasă irevocabilă prin respingerea

recursului.

Au fost obligați pârâții

C.N.C.I., A.N.R.P, și M.F.P. să plătească reclamantului A. suma

de 200 RON cheltuieli parțiale de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 482 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj

s-a admis cererea formulată

de reclamanții A. și B. și în consecință:

S-a dispus completarea sentinței

civile nr. 159/2015 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 13

martie 2015 în Dosar nr. x/117/2004, astfel, s-a admis excepția prematurității

și s-a respins, ca premature, cererea reclamanților de obligare a pârâtului

M.F.P. la plata sumelor menționate în petitul 5.1 și 5.3.

Prin decizia civilă nr. 819

din 1 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția I civilă, s-a

dispus;

„I. Admite, în parte, apelul declarat

de reclamanții A. și B., admite, în parte, apelul declarat de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice, și admite apelurile declarate de pârâtele

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile

nr. 159 din 13 martie 2015, pronunțată în Dosar nr. x/117/2014 al Tribunalului

Cluj pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Obligă pârâta Instituția

Prefectului Județului Cluj, să plătească reclamanților

suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge, ca prematur, capătul

de cerere având ca obiect constatarea că a intervenit compensarea legală

parțială între suma de 32.700 euro executată de către reclamanți

și sumele scadente la data de 1 ianuarie 2014, datorate de către Statul

Român acestora.

Înlătură dispozițiile

din sentință referitoare la: Respingerea excepției prematurității

cererii de constatare a compensării; Obligării pârâtului Ministrul Finanțelor

Publice să plătească reclamanților suma de 348.861,61 RON stabilită

prin titlul de plată emis de A.N.R.P.; Constatării că a intervenit

compensarea legală parțială între datoria Ministerului Finanțelor

Publice față de reclamanți, mai sus menționată, și

suma de 154.609,87 RON datorată de reclamanți pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice potrivit sentinței civile nr. 787/2014 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 4 București, rămasă irevocabilă prin respingerea

recursului; Obligării pârâților C.N.C.I., A.N.R.P și M.F.P. să

plătească reclamantului A. suma de 200 RON cheltuieli parțiale de

judecată.

Menține dispozițiile

sentinței referitoare la: Respingerea capătului de cerere formulat de

reclamanții A. și B. împotriva pârâtei Instituția Prefectului Județului

Cluj, având ca obiect înaintarea către C.N.C.I. a dosarelor nr. X și Y,

ca fiind lipsite de obiect; Admiterea excepției prematurității formulării

capetelor de cerere nr. 2 și 4, 5,1 și 5.3 și în consecință

respingerea acestor cereri formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele

C.N.C.I. și A.N.R.P.; Respingerea ca rămase fără obiect a capetelor

de cerere 3 și 5.2 formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele

C.N.C.I și A.N.R.P.; Respingerea excepției inadrnisibilității

cererii de constatare a compensării.

II. Admite apelul declarat de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii civile nr. 244 din 17

septembrie 2015, pronunțată în Dosar nr. x/117/2014 al Curții de

Apel Cluj și în consecință, respinge ca lipsită de obiect cererea

de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței

civile nr. 159 din 13 martie 2015, pronunțată în Dosar nr. x/117/2014

al Tribunalului Cluj.

III. Respinge ca nefondat apelul

declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 482

din 17 septembrie 2015, pronunțată în Dosar nr. x/117/2014 al Tribunalului

Cluj, pe care o menține."

Împotriva acestei decizii au formulat

recurs, pârâții Instituția Prefectului Județului Cluj și Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Cluj.

După comunicarea motivelor

de recurs au depus întâmpinări reclamanții intimați A. și B.

și pârâții intimați Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor și Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților.

Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor a depus și recurs incident la data de 7 iulie 2016,

dată la care a formulat recurs incident și Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților.

Reclamanții - intimați

A. și B. prin întâmpinare au invocat excepția de inadmisibilitate a recursurilor,

iar pe fond au solicitat respingerea acestora, ca nefondate.

Reclamanții intimați

au formulat întâmpinare și la recursurile incidente depuse în cauză, solicitând

în principal, respingerea acestora, ca inadmisibile, iar în subsidiar, ca nefondate.

Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională

a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Cluj au depus răspunsuri fa întâmpinarea reclamanților-intimați,

față de recursurile incidente.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

la data de 25 mai 2016 și repartizat completului CF 11.

În aplicarea dispozițiilor

art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului, însușit de membrii completului de judecată

la data de 13 octombrie 2016 și comunicat părților la 24 și

25

octombrie 2016,

conform dovezilor de înmânare din dosar.

Analizând cauza în condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza

finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge

fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai

motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile

definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, prin

urmare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare

hotărâri.

Conform dispozițiilor art.

457 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă

numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele

stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei iar potrivit

alin. (2) „Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire

la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului

de a exercita calea de atac prevăzută de lege"

În

drept, Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia

a fost formulată prezenta acțiune, în art. 35 prevede că: "(1)

Deciziile emise cu respectarea prevederilor art 33 și 34 pot fi atacate de

persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă

a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității,

în termen de 30 de zile de la data comunicării, (2) în cazul în care entitatea

învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și

34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa

instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de

6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea

cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (V) și (2), instanța

judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii

dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după

caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4)

Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt

supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate

în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

.

Reiese, deci, că potrivit

art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă

apelului, a cărui soluționare intră în competența curții

de apel.

În

cauză, sunt însă incidente și

dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea

nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

care prevăd că "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel,

ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească

de primă instanță este definitivă, de la data intrării

în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța

ierarhic superioară, (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și

în cazul în care printr-o lege specială se prevede că

hotărârea judecătorească

de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi

atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie

similară"

Din interpretarea sistematică

a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de atac împotriva

hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este

apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului

în scopul degrevării instanței supreme de soluționarea acestor cauze.

Pentru considerentele arătate,

din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ. cu art. 35 din Legea nr. 165/2013 și art. 7 alin. (1)

și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că decizia nr. 819 A din

1 aprilie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțată

în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată

de curtea de apel în cadrul, soluționării unui apel declarat împotriva

unei hotărâri supuse numai apelului.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții

Instituția Prefectului Județului Cluj și Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Cluj.

În baza art. 472 alin. (2) C. proc.

civ. raportat la dispozițiile art. 491 C. proc. civ. recursurile incidente

formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva aceleiași

decizii, vor fi respinse ca rămase fără efect.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de pârâții Instituția Prefectului Județului Cluj și

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională

a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Cluj împotriva deciziei civile nr. 819/A din 1 aprilie

2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Respinge recursurile incidente

formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva aceleiași

decizii, ca rămase fără efect.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 08 decembrie 2016.