ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 02 iulie 2014 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul obligării pârâtei la plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului cauzat acestora prin nepunerea culpabilă în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 48 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, de la data de 22 martie 2012 și până la executarea efectivă, precum și obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin precizarea și extinderea de acțiune, reclamanții au extins acțiunea introductivă și față de pârâtul Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, solicitând totdodată și obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului cauzat acestora prin nepunerea culpabilă în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 48 din 27.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, la data de 15 mai 2013 și până la data de 20 mai 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
S-a solicitat obligarea pârâtului Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la plata în favoarea lor a despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului cauzat acestora prin nepunerea culpabilă în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 48 din 27.01.2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, la data de 15 mai 2013 și până la executarea efectivă, precum și obligarea pârâților în solidar la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul D., în calitate de președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu privire la plata despăgubirilor pentru întârziere, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 616 din 05 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea precizată față de aceasta.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Președintele Comisiei Naționale Pentru Compensarea Imobilelor - D.
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții A., B. și C. împotriva pârâților Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București și Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor - D. și, în consecință, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului cauzat pentru neexecutarea culpabilă a sentinței civile nr. 48 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj sub forma unei penalități de 100 lei stabilită pe zi de întârziere în conformitate cu disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 905 C. proc. civ., de la data de 15 mai 2013 și până la data de 20 mai 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
A aplicat conducătorului autorității publice - pârâtul Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere calculată pe perioada 27 iunie 2013 - 30 septembrie 2014.
A obligat pârâții în solidar la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în sumă de 3202 lei reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat recurs pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și pârâtul D., în calitate de președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Recurenții solicită, în esență, admiterea recursurilor, casarea sentinței recurate și, rejudecând pe fond, să se respingă acțiunea, ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, arată că instanța de fond, în virtutea rolului activ, avea obligația de a stabili cadrul procesual, confundând Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cele două instituții fiind diferite, iar atribuțiile fiecăreia fiind stabilite prin acte normative distincte.
Pe fondul cauzei, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii în materia restituirii proprietăților, Legea nr. 165/2013, modificând și completând Legea nr. 368/2013.
Astfel, instanța a obligat în mod greșit Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la plata de penalități în sumă de 100 lei/zi de la data de 15.05.2013 până la data de 20.05.2013, fără să țină cont că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată emiterea deciziilor privind titlul de despăgubiri până la data de 15.03.2013, iar imediat, respectiv de la data de 16.03.2013, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a convocat membrii pentru ședința în care s-a discutat punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
De asemenea, imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a inițiat demersurile necesare pentru funcționarea C.N.S.D. și imediat după constituirea legală, comisia a luat act de existența a peste 700 de hotărâri judecătorești iar ședința din 20 iunie 2013 s-a hotărât, în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013, emiterea titlurilor de despăgubire.
Referitor la dosarul de despăgubire nr. 33073/CC, se arată că a fost discutat în ședința din 3.10.2013, iar în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, s-a hotărât completarea dosarului cu înscrisurile necesare, sens în care a fost emisă adresa nr. 33073/CC din 15.10.2013, iar după completarea dosarului, a fost emisă Decizia de compensare nr. 1865 din 30 septembrie 2014.
Relevantă este, în opinia recurentei, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a nuanțat modalitatea de punere în executare a hotărârii judecătorești, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 fiind aplicabile ca sancțiune a stării de inerție dar în cauza de față, din probatoriul administrat, rezultă demersurile legale făcute pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești.
În mod greșit a fost admisă cererea privind cheltuielile de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat în condițiile în care acțiunea promovată a fost scutită de la plata taxei de timbru iar cuantumul onorariului de avocat trebuie să fie rezonabil, având în vedere practica Curții Europene.
Și recurentul D. a criticat sentința pronunțată de prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând, în esență, că în cauză au fost încălcate normele legale aplicabile în materia restituirii proprietății.
Astfel, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a decis, în ședința din data de 20.06.2013, să emită titluri de despăgubiri, conform art. 4 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013.
Soluționarea dosarului de despăgubire nr. 33073/CC s-a făcut cu respectarea strictă a ordinii în care au rămas irevocabile hotărârile judecătorești, acesta fiind introdus pe ordinea de zi din 3.10.2013, iar decizia de compensare nr. 1865 din 30 septembrie 2014 a fost emisă după completarea dosarului fără a se putea reține culpa recurenților.
În cauză au fost luate toate măsurile legale pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești iar instanța de fond în mod greșit a reținut atitudinea culpabilă și pasivitatea recurentului D., fără a lua în considerare diligențele depuse pentru punere cât mai rapidă în executare a hotărârilor judecătorești.
În susținerea recursurilor s-au depus la dosar acte și practică judiciară.
Intimații A., C. și B., au depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză, prin care au solicitat, în esență, respingerea recursurilor ca nefondate, ambii recurenți având o culpă în neexecutarea hotărârii judecătorești iar prin criticile formulate nu se face altceva decât să se justifice prin invocarea propriilor culpe.
Susținerile făcute în sensul că activitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost suspendată, nu pot fi avute în vedere întrucât după data de 15 mai 2013 și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de a se conforma celor stabilite prin sentința civilă nr. 48/2011.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare la recursurile formulate de recurenții-pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și D., prin care se arată, în esență, că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu este învestită cu emiterea deciziilor de compensare, acestea fiind atributul exclusiv al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, neavând calitate procesuală în prezenta cauză.
Recurenta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu motivarea că sentința civilă nr. 48/2011 a Curții de Apel Cluj a fost pusă în executare prin emiterea deciziei nr. 1865 din 30 septembrie 2014.
Au fost depuse și noi acte.
Recurentul D. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimații-reclamanți, arătând, în esență, că hotărârea judecătorească pentru a cărei neexecutare a fost amendat, a fost pusă în executare și, în calitate de președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.
Și recurenta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimații-reclamanți.
Procedura de filtru
În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza recursurilor formulate, a întâmpinărilor și răspunsurilor la întâmpinări, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, raport ce a fost comunicat părților.
În ședința din data de 17.01.2017 au fost admise în principiu recursurile declarate și, ca urmare, excepțiile invocate au fost respinse, iar în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a dispus citarea părților în ședință publică.
Având în vedere că pe parcursul derulării recursurilor au decedat intimații-reclamanți A., respectiv E., în ședința publică din data de 15.03.2013 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor persoanelor decedate.
În ședința din 10 mai 2017, în raport de cererile formulate și probatoriul administrat, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimați, a moștenitorilor.
Hotărârea instanței de recurs
Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate de recurenți, ținând cont de apărările formulate prin întâmpinare, a răspunsurilor la întâmpinare dar și de dispozițiile legale incidente, se constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. x/33/2010 al Curții de Apel Cluj în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 48/2011, reclamanții A., C., B. au solicitat instanței, în principal, să dispună obligarea pârâților să emită decizia privind titlul de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar în subsidiar au solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să numească un evaluator autorizat pentru efectuarea raportului de evaluare în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilele teren și construcție.
Prin sentința civilă nr. 48/2011 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 910 din 22 februarie 2012, instanța a admis în parte acțiunea, respectiv capătul subsidiar, Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind obligat ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să numească un evaluator autorizat în vederea stabilirii despăgubirilor.
Ca urmare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost obligată, așa cum a reținut instanța de fond, să emită decizia de despăgubiri ci, ca etapă premergătoare emiterii deciziei de despăgubiri, să numească un evaluator autorizat conform H.G. nr. 527/2006 și a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a Normelor de aplicare a acestui titlu, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.
Sentința civilă nr. 48/2011 a Curții de Apel Cluj a rămas irevocabilă la data de 22 februarie 2012 ca urmare a respingerii recursurilor, dispusă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 910.
Termenul de 30 de zile stabilit de instanță, a început să curgă de la data de 23 februarie 2012, dar la data de 15.03.2012 a fost publicată în Monitorul Oficial O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, prin care s-a suspendat emiterea titlurilor de despăgubiri, a titlurilor de conversie precum și procedura privind evaluarea imobilului pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, actul normativ menționat suspendând succesiv emiterea titlurilor până la data de 15.03.2013 ca efect al modificărilor aduse prin Legea nr. 117/2012.
Nu trebuie omis nici faptul că ulterior a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, act normativ ce reglementează măsurile de restituire, în natură sau prin echivalent și care, conform art. 3, se aplică tuturor cauzelor aflate pe rolul entităților învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii.
Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, solicitând obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, să plătească despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea sentinței civile nr. 48/2011, începând cu data de 22.03.2012 dar omite dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire și a procedurilor de evaluare.
De asemenea, s-a solicitat amendarea președintelui pentru neexecutarea hotărârii judecătorești dar din probatoriul administrat rezultă că imediat după încetarea suspendării dispusă prin O.U.G. nr. 4/2012, recurentul-pârât a luat măsurile necesare pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, fără a se putea reține atitudinea culpabilă de care face vorbire prima instanță.
Astfel, prin procesul-verbal de ședință încheiat la data de 22.05.2013, se constată că membrii Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost convocați pentru ședință în data de 16.05.2013, urmând a se discuta punerea în executare a hotărârilor judecătorești.
Răspunderea juridică reglementată de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 906 C. proc. civ., este condiționată de îndeplinirea mai multor condiții cumulative, între aceastea fiind: fapta culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
În cauza de față, lipsește culpa recurenților în executarea hotărârii judecătorești, în condițiile în care în termenul de 30 de zile stabilit pentru executarea sentinței a intervenit suspendarea emiterii deciziilor de despăgubire și a procedurii privind evaluarea imobilelor respectiv până la data de 15 mai 2013, iar la data de 16 mai 2013 a fost convocată ședința membrilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
La data de 15 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că în raport de situația factuală ce rezultă din probatoriul administrat și față de succesiunea legilor enunțate, se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut în sarcina pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a culpei pentru perioada 15 mai 2013-20 mai 2013.
De asemenea, în mod greșit a reținut conduita culpabilă a recurentului D., care în calitate de conducător al autorității publice a luat măsurile necesare pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, în limitele dispozițiilor legale incidente.
Astfel, la inițiativa sa, după expirarea termenului de suspendare succesivă reglementat de O.U.G. nr. 4/2012, s-a dispus convocarea membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar prin intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) din actul normativ anterior menționat.
După constituirea legală și aprobarea regulamentului de funcționare, Compensarea Națională pentru Compensarea Imobilelor a analizat situația hotărârilor judecătorești, iar în ședința din data de 27.06.2013 a fost aprobată emiterea titlurilor de despăgubiri pentru dosarele în care prin hotărâre judecătorească a fost stabilit cuantumul despăgubirilor.
Trebuie menționat că prin sentința civilă a cărei neexecutare a fost invocată în prezenta cauză, nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor iar în temeiul art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 în ședința comisiei din 3.10.2013 s-a dispus completarea Dosarului nr. x/CC cu date privind imobilele, pentru a se putea face evaluarea, fapt ce rezultă din adresa nr. 33073/CC din 15.10.2013 și actele de la dosar, respectiv adresa din 21.07.2014.
La data de 30.09.2014 s-a dispus emiterea deciziei de compensare nr. 1865, după completarea dosarului conform dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, dispoziții obligatorii pentru recurenții-pârâți.
Din probatoriul administrat, rezultă că Dosarul nr. x/CC a figurat la poziția 328, fiind analizat în ședința din data de 3.10.2013, culpa recurentului-pârât D. fiind reținută greșit de prima instanță, în raport de intreaga situație expusă.
Este adevărat că obligația de executare a hotărârii judecătorești în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă dar în raport de situația factuală expusă și de succesiunea dispozițiilor legale evocate, în cauză nu se poate reține că recurenții-pârâți au avut o atitudine culpabilă de pasivitate.
Nu trebuie omisă nici Decizia Curții Constituționale nr. 1566/1999 care prin considerente arată că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este condiționată de neexecutarea culpabilă a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
De asemenea, în cauza Focioc împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu referire la cauza Sanglier împotriva Franței, și Scallo împotriva Italiei, s-a reținut că autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească dar nu o execută, pentru aplicarea unei sancțiuni trebuie avute în vedere circumstanțele fiecărei cauze precum și atitudinea autorităților respectiv inerția acestora.
Față de situația factuală expusă, ținând cont de probatoriul administrat în cauză, raportat la dispozițiile legale incidente se constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, culpa recurenților-pârâți fiind reținută greșit de prima instanță.
În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și D. - Președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinței civile nr. 616 din 05 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și D. - Președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 616 din 05 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2017.