ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/30.04.2015, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat instanței obligarea pârâtei ca în baza dispozițiilor art. 10 pct. 2 din Legea nr. 290/2003 combinat cu dispozițiile art. 18 pct. 5 lit. c) și art. 18 pct. 6 din Normele de aplicare ale Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/30.08.2006 cu modificările aduse prin H.G. nr. 57/16.01.2008, să procedeze la actualizarea sumei de 277.803,94 RON stabilită cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamanților în baza Legii nr. 290/2003 prin Hotărârea nr. 40/17.122007 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 - cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistica, față de luna decembrie a anului anterior, și pe cale de consecință, obligarea pârâtei să le vireze suma reprezentând diferența, dintre suma achitata deja de 277.803,94 RON și suma rezultată ca efect al indexării potrivit dispozițiilor art. 18 pct. 6 din Normele nr. 1120/2006; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare/completatoare a acțiunii, reclamanții au chemat în judecată, în calitate de pârât, alături de pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtei Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților ca, în baza dispozițiilor art. 10 pct. 4 din Legea nr. 164/2014 să procedeze prin decizia președintelui la actualizarea sumei de 277.803,94 RON stabilită cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamanților în baza Legii nr. 290/2003 prin Hotărârea nr. 40/17 decembrie 2007 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii definitive a hotărârii, până la data de 15 decembrie 2014 data intrării în vigoare a Legii nr. 146/2014 și la stabilirea transelor anuale de plata a diferenței dintre suma rezultata ca efect al actualizării și suma de 277.803,94 RON achitată la data de 17 decembrie 2014; obligarea aceleași pârâte să emită titlu de plată pentru fiecare tranșă, cu obligarea comunicării titlului emis în original Ministerului Finanțelor Publice; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în baza dispozițiilor art. 11 pct. l din Legea nr. 164/2014, la efectuarea plăților privind sumele stabilite prin titlurile de plata emise de pârâta A.N.R.P. în contul reclamanților, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 432 din 6 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile lipsei calităților procesuale pasive a pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice; s-a admis excepția inadmisibilității extinderii și precizării de acțiune și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea extinsă și precizată formulată de reclamanții A. și B. față de pârâtul Ministerul Finanțelor; s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții A. și B.; a fost obligată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să procedeze la actualizarea sumei de 277.803,99 RON cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 17. XII.2017 și până la data de 18. XII.2014; a fost obligată pârâta la stabilirea tranșelor anuale de plată și la emiterea titlurilor de plată pentru fiecare tranșă; s-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a fost obligată pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților să achite reclamanților 1.500 RON, cheltuieli de judecată parțiale.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamanții A. și B. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în Sentința civilă nr. 432/06.11.2015, în sensul că în loc de data 17. XII.2017, s-a trecut corect data de 17. XII.2007.

Prin încheierea din 14 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamanții A. și B. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în Sentința civilă nr. 432/06.11.2015, în sensul că în tot cuprinsul hotărârii în loc de Hotărârea nr. 40/18.12.2008, s-a trecut corect Hotărârea nr. 40/17.12.2007.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

Față de soluția instanței de obligare a pârâtei la plata actualizării cu indicele de inflație pentru despăgubirile acordate intimaților prin Hotărârea nr. 40/17.12.2007, s-a considerat de către recurentă că în motivarea sentinței, instanța de fond nu a avut în vedere legislația în vigoare cu privire la plata despăgubirilor, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (4) și (5) coroborat cu art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014, aplicabile dosarului intimaților.

S-a susținut că, sub imperiul noii legislații incidente în cauză, sarcina plății revine exclusiv Ministerului Finanțelor Publice.

S-a mai considerat de către recurenta - pârâtă că prima instanță a respins în mod greșit cererea reconvențională formulată de aceasta, reținând că ANRP a efectuat plata voluntar în temeiul Legii nr. 290/2003, însă obligând pârâta la actualizarea sumei în baza Legii nr. 164/2014.

În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a solicitat exonerarea de la plata acestora, având în vedere prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 492/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583/05.07.2006, conform căruia Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertiți în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 7 martie 2016 intimații A. și B. au depus în termen întâmpinare, memoriu privind actualizarea sumelor datorate conform Legii nr. 290/2003 și înscrisuri, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentința recurată fiind pronunțată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Obiectul prezentei acțiuni judiciare îl constituie cererea reclamanților A. și B., privind obligarea pârâtei Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților la actualizarea sumei de 277.803,94 RON stabilită cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamanților în baza Legii nr. 290/2003 prin Hotărârea nr. 40/17.122007 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare."

De asemenea, instanța reține că, potrivit art. I alin. (4) din O.U.G. nr. 10/2013 (privind plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 290/2003), sumele acordate cu titlu de despăgubiri se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.

În același sens, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 prevede că sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) (hotărârile comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014) se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Cum, în speță, despăgubirile cuvenite reclamanților au fost stabilite prin Hotărârea nr. 40/17.12.2007 emisă de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și au fost achitate integral abia la data de 18.12.2014, se impunea ca despăgubirile să fie actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru întreaga perioadă ce s-a scurs de la momentul stabilirii și până la achitarea lor.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 "Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)."

De asemenea, potrivit art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 "Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:

a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 RON;

b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 RON și 100.000 RON;

c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 RON.

(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior."

În condițiile în care, la data de 18.12.2014, recurenta-pârâtă a făcut plata despăgubirilor, fără ca acestea să fie actualizate astfel cum prevăd dispozițiile legale menționate, este evident că suma rezultând din actualizare trebuie stabilită începând cu data rămânerii definitive, respectiv data emiterii actului administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 pct. 4 din Legea nr. 164/2014, text legal ce a fost corect aplicat de instanța de fond.

În ceea ce privește susținerea referitoare la nelegalitatea soluției vizând respingerea cererii reconvenționale, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că plata nu s-a făcut din eroare, nefiind o plată nedatorată, ci o obligație a ANRP instituită prin lege și stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Cluj de Aplicare a Legii nr. 290/2003, iar executarea nefiind cerută într-o procedură de executare silită, pârâta nu poate cere restituirea.

În ceea ce privește susținerea din recurs, în sensul că în mod greșit a fost obligată recurenta la plată, deși sarcina plății revenea MFP, Înalta Curte constată că dispozitivul sentinței recurate nu impune o asemenea obligație. Astfel, prin sentința recurată, recurenta ANRP a fost obligată să procedeze la actualizarea sumei, la stabilirea tranșelor anuale de plată și la emiterea titlurilor de plată pentru fiecare tranșă, obligații distincte de cea a plății efective.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, se constată că atâta timp cât pârâta a căzut în pretenții, prin admiterea acțiunii reclamanților, aceasta are o culpă procesuală, ce se sancționează prin obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamanți.

Înalta Curte reține că suma acordată cu titlul de onorariu cuvenit apărătorului ales al reclamantei a fost redus, de la suma de 2000 RON, la cuantumul de 1500 RON, fiind evaluate criteriile ce sunt avute în vedere la suportarea, de către partea aflată în culpă procesuală, a cheltuielilor de judecată pretinse de partea care a obținut recunoașterea pretențiilor sale. Nu se impune, în calea recursului de față, o cenzurare a cuantumului redus al onorariului cuvenit avocatului reclamanților, suportat de către partea adversă, fiind corectă soluția fondului asupra proporționalității dintre cerințele evidențiate în cuprinsul art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și suma la plata căreia care a fost obligată pârâta.

Cât privește cheltuielile de judecată ocazionate în calea recursului, Înalta Curte reține că, prin soluția de respingere a căii de atac declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, titularul recursului este în culpă procesuală față de cealaltă parte litigantă, reclamanții A. și B. fiind îndreptățiți să primească și în această etapă procesuală cheltuieli de judecată de la recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar recurenta-pârâtă va fi obligată la plata către intimații-reclamanți a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 432 din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata către intimații-reclamanți A. și B. a sumei de 700 RON în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2018.

GGC - GV