Decizia nr. 2849/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 270/2014 a Curții de Apel Timișoara

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 1 august 2014, reclamanta SC A. Arad SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerului Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând anularea Deciziei nr. 114 din 11 iulie 2014 a pârâtei de rang II, comunicată la 25 iulie 2014, cu consecința anulării Deciziei privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de T.V.A. nr. 108 din 6 iunie 2014 și restabilirea situației anterioare emiterii celor două decizii atacate.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 270 din data de 15 octombrie 2014 Curtea de Apel Timișoara, secția Contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea promovată de reclamanta SC A. Arad SA împotriva pârâților Ministerului Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a dispus anularea deciziei privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de T.V.A. nr. 108 din 6 iunie 2014, precum și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 114 din 11 iulie 2014, ambele emise de pârâta de rang II, a respins cererea față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, obligând pârâta de rang II să achite reclamantei suma de 50 RON, cheltuieli de judecată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac și casarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, s-au formulat, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a confundat dispozițiile art. 1531 alin. (9) lit. c) cu cele ale art. 153 alin. (9) lit. c) din Codul fiscal, existând, totodată, diferențe între variantele celui de al doilea text de lege în vigoare la data emiterii deciziei de către A.N.A.F. și în momentul pronunțării sentinței; - argumentele reținute de instanță în motivarea admiterii acțiunii, respectiv calitatea de mare contribuabil a reclamantei, pretinsa calitate de asociat al numitului Stan Ioan în sarcina căruia s-ar fi identificat fapte dintre cele prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, precum și greșita reținere a Ordinelor Președintelui A.N.A.F. nr. 3331/2013 și 2101/2010 în decizia de respingere a contestației administrative, sunt nereale, fiind contrazise de probele de la dosarul cauzei. Concluzionează recurenta că toate cele trei argumente invocate de instanța de fond în susținerea soluției de admitere a acțiunii sunt nereale și sunt contrazise de probele administrate în cauză și chiar de susținerile reclamantei.

Procedura derulată în recurs Prin întâmpinarea depusă la data de 13 februarie 2015 intimata-reclamantă SC A. Arad SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe. Arată intimata că, tot ce trebuie să facă prima instanță este să verifice dacă prevederile art. 153 alin. (9) lit. c) teza a II-a C. fisc. , în forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate i se aplică, astfel încât să determine dacă soluția primei instanțe este corectă sau nu. Prin raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. s-a apreciat că recursul este admisibil, opinându-se în sensul soluționării căii de atac conform alin. (7) al aceluiași articol. În temeiul încheierii pronunțate la data de 4 martie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părțile litigante, iar prin încheierea din 9 iunie 2016 recursul a fost admis în principiu, conform propunerii raportului. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente. Intimata-reclamantă SC A. Arad SA a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. , Decizia nr. 114 din 17 iulie 2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a fost respinsă contestația formulată de aceasta împotriva Deciziei nr. 108 din 6 iunie 2014 privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA, potrivit prevederilor art. 153 alin. (9), art. 1531 alin. (9), (11) din Legea nr. 571/2003. În esență, prin actele administrative fiscale s-a reținut că unul dintre membrii consiliului de administrație al reclamantei, anume dl. B., are în cazierul fiscal atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil SC C. SRL, al cărui administrator statutar a fost. În aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 1531 alin. (9) lit. c) din C. fisc. , a fost dispusă anularea înregistrării în scopuri de TVA, din oficiu, precum și a Certificatului de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr. 125671. Instanța de fond a reținut că asociatul majoritar la reclamantei este Consiliul Local al Municipiului Arad, care deține o cotă de participare de 99,59173%, astfel că potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei, anularea din oficiu a înscrierii în scopuri de TVA era posibilă doar în ipoteza asociatului majoritar care ar fi avut înscrise în cazierul fiscal infracțiuni sau una dintre faptele prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001. Soluția instanței de fond nu este împărtășită de Înalta Curte, care analizând textul de lege, forma în vigoare aplicabilă la data emiterii deciziei, constată că anularea înregistrării în scopuri de TVA este dispusă, potrivit art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc. , dacă administratorii/asociații persoane impozabile sau persoana impozabilă însăși au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile celei de-a doua teze a art. 153 întrucât aceasta face trimitere la asociații majoritari/asociatul unic, deci la societăți cu răspundere limitată, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, modificarea ulterioară a acestor dispoziții legale, prin O.U.G. nr. 80/10 decembrie 2014, confirmă această interpretare în sensul că se face distincție între societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni și celelalte societăți. Astfel, potrivit tezei a II-a a art. 153 alin. (9) lit. c) modificat de Legea nr. 31/1990 republicată, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA dacă: 1.administratorii și/sau persoana impozabilă însăși, în cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, republicată; 2. asociații majoritari sau, după caz, asociatul unic și/sau administratorii și/sau persoana impozabilă însăși, în cazul altor societăți decât cele menționate la pct. 1, au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, republicată. În aceste condiții, împrejurarea că dl. B., membru al consiliului de administrație al SC ... Arad SA avea înscris în cazierul fiscal fapte de natura celor reglementate de art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, împrejurare necontestată de către reclamantă, în mod corect a condus la anularea înregistrării în scopuri de TVA, conform Deciziei nr. 108 din 6 iunie 2014, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei SC A. Arad SA, ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE,