ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, și ulterior la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantă SC A. SRL ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin Sentința nr. 622/5.04.2016, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, anularea Deciziei nr. 281 din 19.08.2015 privind soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.04.2015 și obligarea pârâtei Agenția Națională de

Administrare Fiscală să soluționeze pe fond contestația împotriva deciziei sus-menționate cu privire la suma de 50.903.244 RON, pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației; anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată.

Totodată, a solicitat anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/30.04.2015 emise în baza Raportului de Inspecție fiscală nr. x/30.04.2015, întocmit de către pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, acte comunicate reclamantei la 04.05.2015, cu privire la suma de 77.199 RON pentru care s-a dispus respingerea contestației, precum a tuturor actelor care au stat la baza emiterii actelor administrative fiscale contestate.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 164 din 22 iunie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL societate în insolvență, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacare și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinări, intimatele pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili au solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil și în recurs, excepția lipsei capacității procesuale de folosință, Înalta Curte reține că este întemeiată.

Capacitatea civilă a persoanei juridice cuprinde capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu.

Capacitatea de folosință a persoanei juridice cuprinde aptitudinea generală și abstractă de a avea toate acele drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.

Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice se pune în valoare prin organele sale de conducere de la data constituirii lor, acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/2990 privind Registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Comercianții, înainte de începerea comerțului, precum și alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activității acestora, au obligația să ceară înmatricularea în registrul comerțului, iar în cursul exercitării și la încetarea comerțului sau, după caz, a activității respective, să ceară înscrierea în același registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

(2) În înțelesul prezentei legi, comercianții sunt persoanele fizice și asociațiile familiale care efectuează în mod obișnuit acte de comerț, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial și organizațiile cooperatiste.

(2

1

) Potrivit prezentei legi, prin înregistrare se înțelege atât înmatricularea comerciantului și înscrierea de mențiuni, precum și alte operațiuni care, potrivit legii, se menționează în registrul comerțului."

Art. 5 din aceeași lege dispune că:

"(1) Înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel."

De asemenea, potrivit art. 205 alin. (1) - (3) Data dobândirii capacității de folosință din C. civ., republicat:

"(1) Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor.

(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege.

(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil."

Conform art. 244 - Modurile de încetare, "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege."

De asemenea, potrivit art. 251 - Data încetării personalității juridice

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

(2) Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege."

În temeiul dispozițiilor legale menționate, se reține că o societate comercială ia naștere în momentul înmatriculării în registrul comerțului, în cazul încetării activității fiind radiată de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, ceea ce înseamnă încetarea în fapt a existenței agentului economic respectiv.

În cauză, din actele depuse la dosar, respectiv potrivit informațiilor furnizate de Oficiului Național al Registrului Comerțului (raportul nr. 816200 generat la data 6 mai 2019), rezultă că s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, iar la data de 27 decembrie 2016 societatea A. SRL a fost radiată din Registrul Comerțului, lichidatorul judiciar fiind descărcat de orice îndatoriri și responsabilități.

Așadar, SC A. SRL a fost scoasă din evidențe, iar recursul a fost formulat înaintea operației de radiere, capacitatea sa procesuală fiind pierdută pe parcursul litigiului a pierdut capacitatea de drept administrativ pentru a sta în judecată.

Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă persoanelor juridice dreptul de a sta în proces și, prin urmare, capacitate juridică, în sensul civil al noțiunii.

În concluzie, fiind radiată din Registrul Comerțului, se constată că societatea recurentă și-a încetat existența din punct de vedere juridic, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept administrativ-fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanta SC A. SRL în insolvență împotriva Sentinței nr. 164 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a societății reclamante.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV