ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2017

Decizia nr. 2353/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06 martie 2014, sub Dosar nr. x/2/2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Notificării din 31 octombrie 2013 transmisă de către B. prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției claw back aferente trim. III al anului 2013; anularea adresei din 16 noiembrie 2013 prin care B. a răspuns contestației administrative formulate.

1.2. Curtea de Apel București, prin sentința nr. 2418 din 18 septembrie 2014 a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B., a anulat în parte adresa din 16 noiembrie 2013 și Notificarea din 31 octombrie 2013 în ceea ce privește comunicarea consumului de medicamente pentru trim. III 2013 suportat din C. și din bugetul D., astfel cum rezultă acesta inclusiv din Anexa la notificarea menționată.

2.1. Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta B.

Pârâta, în susținerea recursului său, a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate raportat la reținerile instanței de fond cu privire la includerea T.V.A. în valoarea vânzărilor trimestriale comunicate intimatei-reclamante.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 martie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin Încheierea de ședință din 2 mai 2017, a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 22 iunie 2017, dispunând citarea părților.

3.1. Recursul este întemeiat, fiind admis în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Referitor la criticile recursului formulat de B.;

- În ceea ce privește incidența în cauză a Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, instanța de recurs constată că aceasta este aplicabilă în cauza de față.

Astfel la data când a fost emisă Notificarea din 31 octombrie 2013 pentru contribuția claw back pentru sem. III/2013 era în vigoare art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 cu următorul conținut: „prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate potrivit legii, din C. și de bugetul D., care include și taxa pe valoare adăugată". În temeiul acestor dispoziții legale a fost emisă notificarea.

Prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. al României nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea Constituțională a statuat că art. 31 alin. (5) este neconstituțional, în ceea ce privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată”.

Deci, art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2013 a fost lipsit, parțial, de temeiul său constituțional, ceea ce face ca actele administrative pentru care această normă legală a constituit temeiul legal al emiterii lor, să aibă afectată legalitatea lor.

Astfel, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 414/2010, a argumentat că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, etc.)”.

Pe de altă parte, aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 39/2015 rezultă și din considerentele Deciziei nr. 223/2012, în motivarea căreia Curtea Constituțională a argumentat că, fără a fi contrar prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, „instanțele judecătorești vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile."

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a interpretat dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora „deciziile .și au putere numai pentru viitor", în sensul că acestea se aplică inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Deci, cum litigiul privind anularea/neanularea notificării din litigiul de față este în curs de judecare/pendinte, soluția dată prin Decizia nr. 39/2015 este aplicabilă în prezenta cauză.

Dar, Înalta Curte constată că temeiul/temeiurile legale ale emiterii actului administrativ/notificării a fost un temei legal multiplu, iar nu unul singular, iar prin declararea ca neconstituțională a sintagmei „care include și taxa pe valoare adăugată", nu a fost declarată neconstituțională întreaga O.U.G. nr. 77/2013, nici întregul art. 3

1

ce fusese introdus în această ordonanță de urgență și nici instituirea contribuției claw back la bugetul de stat consolidat, ci a fost declarată neconstituțională modalitatea de constituire a bazei de impozitare/a bazei de calcul care, prin includerea T.V.A. aferentă valorii medicamentelor avea ca rezultat ca taxa/contribuția să fie, în parte, o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei alte taxe.

Deci, altfel spus, actul administrativ atacat în cauza de față este nul parțial, în ceea ce privește cuantumul contribuției claw back și anume calcularea acesteia prin raportare la o bază impozabilă care cuprindea și T.V.A., notificarea rămânând legală în ceea ce privește cuantumul contribuției aferente valorii medicamentelor care nu mai include T.V.A.

- În ceea ce privește criticile recursului privind concluzia instanței de fond că B. era obligată să comunice consumul de medicamente, iar nu valoarea consumului, instanța de recurs a constatat că sunt întemeiate.

Într-adevăr, prin Notificarea din 31 octombrie 2013, B. a comunicat societății intimate următoarele:

Informații având ca obiect valoarea procentului "p" de 14,78%.

Valoarea consumului de medicamente pentru trim. III 2013 suportat de C. și din bugetul D. aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială, conținând T.V.A., ce urma a fi dedus de fiecare E.

În raport cu dispozițiile art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale și a vânzărilor individuale era absolut necesară pentru ca societatea să aibă posibilitatea să-și calculeze contribuția datorată, în raport și cu celelalte elemente ale formulei de calcul prevăzută de lege.

Astfel, potrivit art. 31 alin. (1): „începând cu trim. I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel:

unde:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din C. și din bugetul D.;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din C. și din bugetul D.;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din C. și din bugetul D.;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din C. și din bugetul D.

Altfel spus, comunicarea de către B. a valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din C. și din x (VTt) și a vânzărilor individuale pentru trim. III 2013, către societatea reclamantă este o condiție legală absolut obligatorie pentru stabilirea/ calcularea contribuției claw back trimestriale, iar nu o cauză de nulitate a Notificării, cum, fără temei a reținut instanța de fond.

- În ceea ce privește criticile recursului privind concluzia instanței de fond că B. a determinat valoarea consumului nu prin raportare la vânzările făcute de fiecare plătitor de contribuție, ci prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, instanța de recurs a constatat că sunt întemeiate.

Astfel, prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul C. și din x, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, adică a medicamentelor suportate din bugetul C. și din x, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii, spitale și centre de dializă. Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe la B. consumurile astfel centralizate, iar B. centralizează consumul de medicamente și îl comunică E. În plus față de consumurile individuale, B. determină și valoarea consumului total trimestrial în vederea determinării valorii procentului „p”.

Față de sintagma din textul de lege mai sus enunțat, respectiv de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție", aceasta trebuie interpretată în înțelesul reglementării generale a O.U.G. nr. 77/2011, respectiv prin raportare la art. 15 și art. 5 alin. (4) și (76) din acest act normativ care prevăd că, consumul aferent vânzărilor portofoliului fiecărui E. vizează consumul centralizat de medicamente suportat din C. și din x înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă care include, adaosuri comerciale și T.V.A.

Valoarea consumului de medicamente se determină în funcție de valoarea de compensare a medicamentelor și nu în funcție de prețul de vânzare practicat de E. în lanțul de distribuție, în acest context este de menționat faptul că existența intermediarilor în lanțul de distribuție al medicamentelor este reglementată legal, farmaciile și distribuitorii fiind intermediari în circuitul medicamentelor de la E. la pacienți.

3.3. În cea ce privește susținerile societății intimate, potrivit cărora, în esență, valorile comunicate de B. eronate/false/stabilite în mod arbitrar/nu pot fi verificate, acestea sunt, în opinia instanței de recurs, aspecte de natură penală, care nu pot face obiectul cercetării instanțelor de contencios administrativ.

3.4. În concluzie, având în vedere considerentele prezentate mai sus, recursul formulat de B. este întemeiat în limita acestora, va fi admis ca atare, cu consecința casării sentinței atacate.

Rejudecând cauza, acțiunea va fi admisă în parte, iar actele administrative vor fi modificate în sensul că, din baza de calcul a contribuției va fi exclusă taxa pe valoarea adăugată, urmând ca celelalte dispoziții ale instanței de fond să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de B. împotriva sentinței nr. 2418 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată.

Admite, în parte, acțiunea, și modifică actul atacat, în sensul că, din baza de calcul a contribuției claw back, înlătură taxa pe valoarea adăugată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2017.