ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4052/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Harghita, secția civilă, la data de 30.04.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, anularea deciziei nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum și suspendarea executării deciziei arătate, de sancționare cu amendă contravențională, precum și anularea deciziei de soluționare a contestației administrative nr. A/256 din 1 aprilie 2014.

Prin sentința civilă nr. 2766 din 16.10.2014 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 196 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea în anulare formulată de reclamant, ca neîntemeiată, iar cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței și, în urma rejudecării, admiterea cererii în anulare, respectiv anularea deciziei nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 și a deciziei de soluționare a contestației administrative nr. A/256 din 01 aprilie 2014, ambele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

În expunerea motivelor de recurs, încadrabile în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că decizia de sancționare cu amendă contravențională nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 nu a fost comunicată în termenul prevăzut de lege, intervenind astfel prescripția executării sancțiunii contravenționale, în temeiul art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Sancțiunea a fost aplicată la data de 19.11.2013 și comunicată la 23.01.2014. De asemenea, contestația administrativă a fost soluționată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Un alt motiv de recurs se referă la greșita reținere în cuprinsul actului administrativ de sancționare contravențională, precum și în sentința pronunțată în fond, a neîndeplinirii de către recurentul-reclamant a obligațiilor prevăzute de Legea nr. 297/2004 de înregistrare la instituțiile pieței de capital a caracteristicilor societății B. SA Harghita, ca urmare a divizării societății aprobată în AGEA din data de 12.12.2002 și de transmitere la ASF și la operatorul de piață a rapoartelor curente privind majorarea capitalului social aprobată în AGEA din data de 20.04.2011.

Recurentul arată că dovezile că a îndeplinit aceste obligații, în calitatea sa de administrator unic al societății, sunt reprezentate de existența unor hotărâri judecătorești prin care societatea B. SA Harghita a fost obligată să achite C.N.V.M. tariful de menținere a valorilor mobiliare, precum și de eliberarea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare nr. 2738 din 25 iunie 2003 de către A.S.F.

Din 2003 și până în 2011 a transmis datele solicitate de către C.N.V.M. sau de către A.S.F.

Recurentul nu a folosit abuziv funcția și nu a lezat drepturile deținătorilor de valori mobiliare. Începând cu anul 2007 societatea a înregistrat pierderi și a evitat falimentul vânzând 70% din patrimoniul său. Acesta a fost motivul pentru care societatea nu a putut onora obligațiile contractuale bănești față de Depozitarul Central SA.

Aceste aspecte au fost comunicate A.S.F., împrejurare care rezultă din și din adresa A.S.F. nr. DST 18849 din 24 septembrie 2014. Urmare a adresei A.S.F. nr. DST 20685 din 28 octombrie 2014, prin care societății i s-a admis la cunoștință (în calitatea sa de societate tranzacționată pe piața RASDAQ) că, prin consiliul de administrație, are obligația de a lua o decizie privitoare la întreprinderea măsurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, societatea a adoptat hotărârea AGA din 10.04.2015, prin care a decis să nu facă demersurile legale în vederea admiterii la tranzacționare, dat fiind că este falimentară.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă A.S.F. solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Valorile mobiliare emise de B. SA Harghita au fost suspendate de la tranzacționare din 2003, ca urmare a neînregistrării divizării din 12.12.2002, în vederea înscrierii la Depozitarul Central a caracteristicilor societății.

Depozitarul Central a comunicat A.S.F. în anul 2013 că în arhiva sa se regăsesc documentele aferente divizării societății, aprobată în AGEA din 12.12.2002, însă operațiunea menționată nu a fost înregistrată întrucât emitentul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu privire la achitarea sumelor restante.

Recurentul-reclamant a fost atenționat asupra obligației de actualizare a capitalului social ca urmare a divizării societății, însă a comunicat că societatea pe care o administrează nu are resursele financiare pentru îndeplinirea obligațiilor. Astfel, societatea nu a transmis la A.S.F. și B.V.B. raportul curent aferent AGEA din 12.12.2002 și nu a efectuat înregistrarea corespunzătoare a caracteristicilor societății la Depozitarul Central.

În cadrul AGEA din 20.04.2011 s-a hotărât majorarea capitalului social și consolidarea valorii nominale a unei acțiuni de la 0,1880 lei/acțiune la 2 lei/acțiune. De asemenea, societatea nu a transmis, până la data sancționării recurentului, raportul curent aferent majorării de capital și nu a efectuat înregistrarea caracteristicilor societății la Depozitarul Central.

Referitor la motivele de recurs arată că decizia de sancționare nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 a fost transmisă recurentului la data de 20.11.2013 și returnată cu mențiunea expirării termenului de păstrare în data de 9.12.2013. O a doua comunicare, din 20.12.2013, a fost returnată la A.S.F. cu aceeași mențiune.

De altfel, în ceea ce privește termenele de prescripție ale aplicării și executării sancțiunii contravenționale, Legea pieței de capital derogă de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În conformitate cu dispozițiile art. 105 din O.U.G. nr. 28/2008, societatea emitentă de valori mobiliare avea obligația să se înregistreze la OEVM și să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționează respectivele valori mobiliare. Obligația legală de înscriere a divizării la C. SA a devenit scadentă la data de 2.07.2003, odată cu ridicarea de la C.N.V.M. a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare.

Ulterior, prevederile legale privind obligația de înregistrare a modificărilor intervenite în structura societăților emitente în evidențele societăților de registru au fost preluate de Legea nr. 297/2004. Conform art. 146 alin. (4) din lege, emitenții pentru care se efectuează operațiuni de depozitare au obligația să încheie contracte cu Depozitarul Central, care efectuează și operațiuni de registru pentru aceștia, furnizând informații în conformitate cu prevederile legii sau la solicitarea acestuia.

Răspunderea contravențională pentru neefectuarea demersurilor pentru înregistrarea caracteristicilor societății ulterior AGEA din 12.12.2002 nu este prescrisă, fapta reținută având caracter de contravenție continuă, săvârșită în intervalul 2002-2013.

Cât privește netransmiterea raportărilor aferente AGEA din 20.04.2011, potrivit dispozițiilor Legii nr. 297/2004, societățile ale căror acțiuni sunt admis la tranzacționare au obligația de transparență impusă de tranzacționarea pe BVB sau RASDAQ, respectiv de transmitere la A.S.F. a raportului curent aferent AGEA în care se hotărăște modificarea actelor constitutive. Obligația rezultă din dispozițiile art. 276 alin. (1) din lege, precum și din art. 113 lit. A) alin. (1) din Regulamentul nr. 18/2006. Reglementarea obligației de raportare a informațiilor care, făcute publice, pot afecta politica investițională a persoanelor interesate în achiziționarea valorilor mobiliare emise de o societate este una imperativă, iar încălcarea obligației de raportare reprezintă contravenție și se sancționează potrivit art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamantul A. admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

Analizând recursul declarat de reclamant, Înalta Curte îl constată fondat pentru următoarele motive:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte va analiza, mai întâi, motivele de recurs referitoare la săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina recurentului-reclamant prin decizia A.S.F. nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 și a vinovăției acestuia, ca element constitutiv al contravenției.

Societatea B. SA Harghita a avut statutul de emitentă de valori mobiliare tranzacționabile pe piața RASDAQ.

Prima faptă contravențională imputată recurentului-reclamant este aceea de neînregistrare la instituțiile pieței de capital a caracteristicilor societății ca urmare a divizării aprobate prin AGEA din data de 12.12.2002. S-a reținut încălcarea prevederilor art. 210 alin. (1) și art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, art. 113 A alin. (1) lit. a), b), c) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 și art. 2 pct. III din Dispunerea de măsuri nr. 11/2010. Textele normative invocate se referă la obligația societăților emitente de valori mobiliare de a informa publicul și C.N.V.M. în legătură cu informațiile privilegiate care le privesc în mod direct și la obligația administratorilor de a se abține de la fapte neloiale care ar avea ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și, respectiv, prejudicierea deținătorilor acestora.

În concret, societățile ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată trebuie să transmită și să aducă la cunoștința publicului rapoarte privind informațiile privilegiate, prevăzute la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Aceste rapoarte se transmit C.N.V.M. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială. Din categoria acestor informații fac parte cele referitoare la divizarea societății.

Instanța de fond a reținut că aparține societății B. SA Harghita, al cărei administrator este recurentul-reclamant, culpa pentru neînregistrarea informațiilor privitoare la divizare și că nu are relevanță împrejurarea că societatea nu a avut resursele financiare pentru achitarea serviciilor către Depozitarul Central, care asigură prestarea serviciilor de depozitare și registru cu valori mobiliare, tranzacționate pe piețele reglementate.

Or, răspunderea contravențională este o răspundere personală. Menționatele informații nu au fost înregistrate nu pentru că recurentul-reclamant, în calitatea sa de administrator al societății, nu ar fi transmis informațiile către A.S.F. și respectiv către operatorul care ține registrele, ci pentru că societatea emitentă a valorilor mobiliare (datorită dificultăților financiare) nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de achitare a sumelor restante datorate operatorului de registru. Aceste împrejurări rezultă chiar din apărările formulate de intimata A.S.F.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, fără temei, s-a reținut în sarcina recurentului-reclamant săvârșirea faptei contravenționale menționate.

În privința celei de-a doua fapte - omisiunea de transmitere a rapoartelor curente privind majorarea capitalului social aprobată în AGEA din data de 20.04.2011, intimata arată că a fost de natură să încalce obligația de transparență a societății administrate de recurent, impusă de tranzacționarea pe piața RASDAQ.

Însă, așa cum arată intimata, valorile mobiliare emise de societatea B. SA Harghita au fost suspendate de la tranzacționare din 2003, ca urmare a neînregistrării operațiunii de divizare anterior amintite și au rămas suspendate.

În aceste condiții, nu se poate reține în sarcina recurentului săvârșirea unei fapte contravenționale în legătură cu asigurarea protecției investitorilor ori cu funcționarea ordonată a pieței de capital.

În subsidiar, este de menționat că Legea nr. 151/2014 a prevăzut încetarea activității pieței RASDAQ, în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare.

Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, care se referă la cadrul legal tranzitoriu aplicabil societăților vizate de Legea nr. 151/2014, stipulează asupra menținerii obligațiilor de raportare în sarcina societăților tranzacționate pe această piață (obligații a căror încălcare este calificată drept contravenție prin art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004) cel mai târziu până la expirarea celor 12 luni prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, în care s-a menținut regimul de tranzacționare în cadrul pieței RASDAQ.

Legea nouă, conform căreia încetează piața RASDAQ și odată cu ea și obligațiile de raportare ale emitenților de valori mobiliare tranzacționate pe această piață, îmbracă forma legii contravenționale mai favorabile, care înlătură caracterul contravențional al faptei.

Legea contravențională mai favorabilă este aplicabilă în cadrul litigiului de față, care are ca obiect anularea actului administrativ de sancționare.

Analizarea celuilalt motiv de recurs, referitor la prescripția executării sancțiunii contravenționale, nu se mai impune raportat la argumentele reținute anterior.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 196 din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând, va admite cererea în anulare, va anula Decizia de soluționare a contestației administrative nr. A/256 din 1 aprilie 2014 și Decizia nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Va menține soluția asupra capătului de cerere referitor la suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, care nu a făcut obiectul recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. - administrator al societății B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 196 din 28 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea în anulare formulată de reclamantul A.

Anulează Decizia de soluționare a contestației administrative nr. A/256 din 1 aprilie 2014 și Decizia nr. A/613 din 19 noiembrie 2013, emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Menține soluția asupra capătului de cerere referitor la suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. A/613 din 19 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2017.