ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2221/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2015 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/86/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava - Serviciul Fiscal Municipal Rădăuți și Administrația Fondului pentru Mediu București, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 4.428 RON achitată cu titlu de timbru de mediu, actualizată cu dobânda aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.

Prin Sentința nr. 1741 din 24 septembrie 2015, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava - Serviciul Fiscal Municipal Rădăuți și Administrația Fondului pentru Mediu București.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și admiterea acțiunii, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/86/2015.

Prin încheierea pronunțată la data de 2 februarie 2016 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, Serviciul Fiscal Municipal Rădăuți și Administrația Fondului pentru Mediu, până la data pronunțării deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra conformității O.U.G. nr. 9/2013 cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că potrivit art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanțele naționale au dreptul și obligația să solicite Curtea de Justiție a Uniunii Europene să se pronunțe cu titlu preliminar în chestiuni de drept; că, hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene au caracter obligatoriu pentru instanțele tuturor statelor membre; că scopul întrebării preliminare este asigurarea aplicării uniforme și armonizate a dreptului Uniunii la nivel european, astfel că în speță, se impune evitarea situației în care ar putea fi lezate drepturile conferite persoanei prin dreptul U.E. și că decizia care urma să fie pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac în dreptul intern.

Împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 2 februarie 2016 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând măsura suspendării cauzei, dispusă de către instanța de recurs.

În motivarea recursului arată că instanța de recurs a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a fost sesizată cu stabilirea unui drept al cetățeanului român la restituirea timbrului de mediu, ci cu încălcarea dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prin adoptarea O.U.G. nr. 9/2013.

În acest context, instanța nu avea nevoie de existența unei hotărâri preliminare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza dedusă judecății, pentru a constata faptul că legislația internă nu corespunde dreptului comunitar, câtă vreme Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat deja pe acest aspect, în alte cauze.

Intimații-pârâți Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, Serviciul Fiscal Municipal Rădăuți și Administrația Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinări în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului îndreptat împotriva încheierii de suspendare din data de 2 februarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

La termenul de judecată din 14 iunie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea recursului de față.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Cât privește suspendarea soluționării unei cauze, dispozițiile art. 414 C. proc. civ. prevăd că recursul se poate declara pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecății cauzei, interesul recurentului fiind, evident, acela de a obține reluarea și continuarea judecății. Prin promovarea recursului se urmărește desființarea măsurii suspendării, apreciată de recurent ca fiind nelegal dispusă și oferirea posibilității procedurale de a continua demersurile judiciare stopate în mod temporar.

Cu toate acestea, în măsura în care motivul pentru care s-a dispus suspendarea a încetat, partea poate uza de dispozițiile art. 415 C. proc. civ., formulând o cerere de reluare a judecății cauzei, caz în care depunerea sau susținerea recursului împotriva măsurii suspendării nu mai este justificată de existența unui interes actual. Scopul urmărit prin promovarea recursului (reluarea judecății cauzei) este atins printr-o altă cale procedurală, respectiv cererea de repunere pe rol a cauzei.

În speță, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 2 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. până la data pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra conformității O.U.G. nr. 9/2013 cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

La data de 10.06.2016, recurentul-reclamant A. a formulat o cerere de reluare a judecății, sens în care dosarul a fost repus pe rol, iar prin Decizia civilă nr. 1125 din 4 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul declarat de către reclamant a fost soluționat definitiv, în sensul admiterii recursului, casării în parte a sentinței recurate și admiterii acțiunii.

Astfel, în condițiile în care efectele încheierii de suspendare a judecății cauzei au încetat, cauza fiind repusă pe rol și soluționată definitiv, interesul reclamantului A. în susținerea recursului nu mai este unul actual în sensul art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 2 februarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN