ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1078/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1078/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Mănăstirea de Călugărițe A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava - Administrația Finanțelor Publice Suceava și Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea Deciziei calcul timbru de mediu nr. 1815 din 21 octombrie 2013, restituirea sumei de 4.680 RON, achitată cu titlu de taxă de timbru de mediu, achitată pentru înmatricularea autovehiculului marca x tip y, restituirea dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, calculată de la data plății și până la data restituirii efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin Sentința civilă nr. 2065 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București și acțiunea formulată de reclamanta Mănăstirea de Călugărițe A..
1.3. Împotriva Sentinței civile nr. 2065 din 12 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Mănăstirea de Călugărițe A., recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
La termenul de judecată din data de 19 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, a dispus suspendarea provizorie a recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 3 din Noul C. proc. civ., motivat de faptul că există mai multe sesizări adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru a răspunde unor întrebări preliminare în legătură cu admisibilitatea/conformitatea prevederilor O.U.G. nr. 9/2013 cu T.F.U.E., respectiv art. 110 din acest Tratat.
Având în vedere că, în cauză, sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, precum și faptul că există mai multe sesizări adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a se răspunde unor întrebări preliminare în legătură cu compatibilitatea/conformitatea prevederilor O.U.G. nr. 9/2013 cu T.F.U.E., respectiv art. 110 din acest Tratat, în considerarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 3 din Noul C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea recursului.
Cererea de recurs formulată împotriva Încheierii de ședință din data de 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva Încheierii de ședință din data de 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Mănăstirea de Călugărițe A. invocând faptul că, instanța de fond, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., instanța nu este obligată să suspende judecarea cauzei ori de câte ori se pretinde că există o altă cauză de a cărei soluționare depinde soluționarea cauzei ce se cere a fi suspendată, fiindcă în acest caz ar însemna să se întrerupă cursul normal al justiției fără existența vreunui motiv temeinic, paralizându-se în acest mod judecarea acțiunii civile.
Prin urmare, instanța este chemată să aprecieze asupra sistării judecății, după cum este în principal interesul soluționării cauzei sau nu, și nu numai în interesul părții care o solicită.
Pe de altă parte, partea recurentă susține că motivele suspendării cauzei nu mai subzistă deoarece CJUE a răspuns solicitărilor transmise de Curtea de Apel Brașov și a declarat că Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul:
- că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,
- că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii".
Art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. El vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Prin urmare, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea acestei tace aplicate unui vehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru depășește valoarea reziduală a taxei respective încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Față de cele expuse, solicită a se reține că indiferent de temeiurile invocate de către pârâtă în cererile promovate, chiar dacă acestea sunt diferite, acțiunile sale chiar dacă tind la apărarea intereselor și drepturilor sale, duc indubitabil la tergiversarea judecății și la un abuz de drept procesual, în condițiile concrete din speța de față.
În final, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Soluția instanței de recurs.
Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Învestită cu cererea de recurs formulată de reclamanta Mănăstirea de Călugărițe A. împotriva Sentinței nr. 2065 din data de 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2016.
Conform dispozițiilor art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a repus cauza pe rol iar, prin Decizia nr. 1263 din 13 octombrie 2016, a admis recursul declarat de reclamanta Mănăstirea de Călugărițe A. împotriva sentinței nr. 2065 din data de 12 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, în rejudecare, a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 4.680 RON, achitată cu titlu de timbru de mediu, cu dobânda fiscală calculată la această sumă, de la data plății și până la data restituirii efective.
Ca atare, în raport de aspectele arătate mai sus, se impune respingerea recursului, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Mănăstirea de Călugărițe A. împotriva Încheierii din 19 februarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2017.
Procesat de GGC - LM