ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2064/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest, a solicitat anularea în parte a actului administrativ înregistrat sub nr. 1357 din 05 martie 2013 emis de pârât privind rezultatul Contestației nr. 2644 din 12 februarie 2013 înregistrată la OIRPOSDRU Nord-Vest cu nr. 898/12.02 cu privire la punctele 1 și 2 și a Scrisorii de informare a beneficiarului nr. 725 din 05 februarie 2013 cu privire la cheltuielile neeligibile, pentru Proiectul "Servicii sociale integrate și formare vocațională pentru persoane cu dizabilități, admiterea contestației și pe cale de consecință rambursarea cheltuielilor în cuantum de 154.848,49 RON în conformitate cu prevederile art. 9 B (5) din Contractul de finanțare x/S/54702.

Prin Sentința civilă nr. 141 din 11 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 141 din 11 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Asociația L., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului declarat, se arată, în esență, că, sentința recurată conține motive străine de natura cauzei, întrucât instanța de fond și-a însușit un raționament străin de contract și de legea aplicabilă, ajungând să adauge la motivarea emitentului actului, substituindu-se, astfel, autorității emitente.

Constatând legătura implicită între drepturile salariale și vizita de lucru în Olanda, instanța de fond a depășit limitele investirii, acest temei neregăsindu-se în actele administrative contestate.

Învederează recurenta că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât, deși face o enumerare pe care a textelor legale aplicabile, nu face o analiză a incidenței acestora în speță și nu arată argumentele pentru care a înlăturat concluziile ambelor rapoarte de expertiză.

De asemenea, instanța de fond ignoră argumentele recurentei cu privire la finalitatea proiectului expuse în cererea de finanțare aprobată și nu motivează de ce costurile salariale nu respectă principiile utilizării eficiente a fondurilor europene, raportul optim-eficiență ori principiul bunei gestiuni financiare.

În opinia recurentei contrar celor reținute de judecătorul fondului, decizia măririi salariilor a fost conformă dispozițiilor art. 27 din Regulamentul CE nr. 1605/2002 și a avut ca bază o creștere a volumului de muncă pe anumite posturi, aspect reflectat în creșterea numărului de ore lucrate, conform actelor adiționale la contractele individuale de muncă.

Sub aspectul incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., a arătat că instanța de fond, contrar dispozițiilor art. 330 coroborat cu art. 255 și art. 258 C. proc. civ., a transmis experților atribuția de verificare a eligibilității cheltuielilor în raport de contractul de finanțare și normele legale incidente, solicitând, astfel, experților soluția asupra litigiului.

De asemenea, prin încheierea de ședință din 2.04.2014, instanța a dispus încuviințarea efectuării unei noi expertize de către un alt expert, fără a arăta motivele temeinice care au determinat efectuarea noului raport, motiv pentru care se impune casarea acestei încheieri și înlăturarea celui de-al doilea raport de expertiză.

Totodată, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 977 C. civ., instanța de fond dând un alt înțeles contractului de finanțare prin considerarea vizitei de studii în Olanda ca reprezentând o activitate nouă care necesită încheierea unui act adițional.

În opinia recurentei, vizita de studii se încadra în categoria acțiunilor specifice din cuprinsul subactivității A.3.6 din cererea de finanțare, scopul acesteia fiind sensibilizarea și determinarea potențialilor angajatori din mediul local de a crea noi locuri de muncă, în special pentru persoanele cu dizabilități, în acord cu obiectivul principal al proiectului - transferul unui model olandez de servicii sociale în România.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17.07.2015, intimatul a solicitat, în principal, în urma procedurii de filtrare a recursului, respingerea acestuia ca vădit nefondat, iar în subsidiar, în măsura în care va fi declarat admisibil în principiu, respingerea recursului ca nefondat.

În esență, autoritatea intimată a arătat că cererea de recurs a fost încadrată doar formal în motivele de recurs, în realitate teoretizându-se asupra unor aspecte care nu fac obiectul cercetării în faza de recurs.

Chiar și analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, se poate observa că, având a se pronunța asupra caracterului eligibil/neeligibil al cheltuielilor din cererea de rambursare 5, instanța de fond a avut în vedere atât obligațiile contractuale, cât și dispozițiile legale incidente, pronunțând o soluție legală, în considerentele hotărârii regăsindu-se argumentele care au stat la baza respingerii cererii introductive.

În opinia autorități intimate, instanța de fond a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză și a statuat în mod corect că actele administrative contestate sunt legale, în considerarea faptului că toate cheltuielile generate de vizita de lucru care a avut loc în Olanda, inclusiv cheltuielile salariale aferente activităților pregătitoare vizitei, sunt neeligibile, întrucât aceasta nu a fost prevăzută în cererea de finanțare.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) - C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la 9.03.2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma criticilor invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Asociația L. a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, verificarea legalității Actului administrativ nr. 1357 din 5 martie 2013 emis ca urmare a soluționării Contestației nr. 2644 din 12 februarie 2013 formulată împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului - Notificare privind efectuarea plăților în urma verificării administrative a Cererii de rambursare nr. 5 la Contractul de finanțare nr. E 7368 din 13 septembrie 2010 pentru Proiectul "Servicii sociale integrate și formare vocațională pentru persoane cu dizabilități.

Prin actul administrativ contestat (pct. 1 și 2), autoritatea intimată a comunicat recurentei-reclamante următoarele:

Drept urmare, pentru cele 11 persoane din echipa de implementare se consideră eligibile costurile salariale la nivelul normei de lucru și a salariului brut existente anterior modificărilor salariale operate începând din aprilie 2012;

Soluția primei instanțe, care a considerat legale actele administrative contestate, reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau motive străine de natura pricinii.

În speță nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentința atacată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care s-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

În contextul analizei argumentelor recurentei, Curtea de apel a reținut că vizita de studiu din Olanda nu putea fi luată în calcul ca subactivitate la pct. A.3.6 - Campanii locale de sensibilizare a potențialilor angajatori, dată fiind folosirea sintagmei "campanii locale de sensibilizare" care generează percepția justificată că respectivele activități urmau să se desfășoare la nivel local.

Mai mult, a reținut instanța de fond că, autoritatea intimată a comunicat recurentei prin adresa din 11 iunie 2012 că pentru decontarea vizitei în Olanda este necesară încheierea unui act adițional pentru introducerea în proiect a unui nou tip de cheltuială și a unei noi activități. Întrucât la data de 11.06.2012 recurenta se afla în alertă de nereguli, fapt ce făcea imposibilă încheierea unui act adițional, alerta de neregulă fiind ridicată la data de 25.06.2012, dată la care vizita de studiu fusese realizată, în mod corect a reținut judecătorul fondului că refuzul autorității intimate de a deconta sumele aferente deplasării în străinătate este justificată.

În privința costurilor salariale generate de mărirea normei zilnice de lucru și/sau creșterea salariului brut, în baza actelor adiționale la contractele de muncă cu aplicabilitate din aprilie 2012, pentru 11 persoane din echipa de implementare a proiectului, contrar susținerilor recurentei, judecătorul fondului nu și-a întemeiat soluția pe motive străine cauzei, ci a prezentat normele speciale care reglementează eligibilitatea cheltuielilor publice, concluzionând în urma analizei că nu sunt întrunite condițiile cumulative de eligibilitate.

Constatând legătura implicită dintre cheltuielile salariale și vizita de lucru în Olanda, instanța de fond nu a depășit limitele învestirii, întrucât deși acest motiv nu este menționat explicit în cuprinsul actelor administrative contestate, totuși, atât prin scrisoarea standard de informare, cât și actul administrativ de soluționare a contestației se arată că neeligibilitatea cheltuielilor s-a datorat nerespectării principiului cheltuielilor eficiente a fondurilor publice sub aspectul rezonabilității, justificării, raportului optim cost-eficiență datorită dezechilibrului evident dintre resursele utilizate și rezultatele obținute.

Prin urmare, este implicită legătura între cele două tipuri de cheltuieli, în condițiile în care cheltuielile cu costurile salariale au fost justificate prin activitățile desfășurate de experți în legătură cu deplasarea în Olanda, activitate necuprinsă în cererea de finanțare și considerată, astfel, neeligibilă.

De altfel, instanța de fond a supus dezbaterii contradictorii a părților acest argument al autorități intimate, iar împrejurarea că în urma dezbaterilor a găsit întemeiat acest argument nu reprezintă un motiv străin de natura pricinii.

În condițiile în care instanța de fond a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, a analizat probatoriul administrat, a indicat normele de drept pe care s-a întemeiat soluția, Înalta Curte apreciază că soluția nu este susceptibilă a fi reformată prin prisma motivului de recurs analizat.

Din perspectiva criticilor încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv căruia îi sunt subsumate criticile constând în nerespectarea normelor de procedură privind admisibilitatea și încuviințarea probei cu expertiză, Înalta Curte constată că instanța de fond, în ședința publică de la 30.10.2013 a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de către un expert specializat în accesarea fondurilor structurale și de coeziune europene, proba și obiectivele acesteia fiind propuse de către recurenta-reclamantă.

Ulterior, în ședința publică de la 2.04.2014, în raport de dispozițiile art. 338 C. proc. civ., instanța de fond a încuviințat solicitarea autorității intimate de efectuare a unei noi expertize, apreciind că proba este necesară soluționării cauzei.

Prin urmare, aprecierea asupra admisibilității probei propuse și aptitudinii acesteia de a duce la soluționarea procesului s-a realizat de către judecătorul fondului cu respectarea dispozițiilor legale privind admisibilitatea și concludența probelor, obiectivele expertizei fiind subsumate obiectului probei, în sensul de a se lămuri împrejurările de fapt care au legătură cu obiectul cauzei.

De altfel, instanța de fond, în considerentele sentinței recurate, a prezentat în mod argumentat motivele pentru care și-a însușit parțial concluziile raportului de expertiză. Ca orice mijloc de probă expertiza tehnică nu are valoare dinainte stabilită, aprecierea acesteia revenind instanței de judecată care îi dă relevanță probatorie numai în măsura în care constatările acesteia se coroborează și cu alte probe.

Criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează interpretarea greșită a contractului de finanțare, căruia i s-a dat un alt înțeles decât cel care rezultă din intenția comună a părților contractante sunt, de asemenea, nefondate.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, vizita de studiu în Olanda desfășurată în perioada 18.06.2012 - 22.06.2012 nu se încadrează în activitățile aprobate prin cererea de finanțare.

Aceasta întrucât, potrivit cererii de finanțare, parte integrantă a contractului, în capitolul "Activitățile eligibile ale proiectului", cu referire la activitatea 3.6 se stipulează următoarele:

"Campanii locale de sensibilizare a potențialilor angajatori. Se vor organiza acțiuni specifice și cel puțin două simpozioane în cele două regiuni cu scopul de a identifica locuri de muncă pentru beneficiarii organizațiilor implicate și cu scopul d ea informa potențialii angajatori privind oportunitățile angajării unor persoane cu dizabilități".

De asemenea, în cadrul capitolului privind metodologia de implementare se precizează că "A.3 vizează abordarea concretă, în mod direct, a grupurilor țintă, a specialiștilor care lucrează cu aceștia și a agenților economiei sociale, pe cele 3 componente AAA. Activitățile se vor desfășura în 2 centre de implementare".

Rezultă, așadar, că acțiunile aferente A.3.6 trebuiau să se desfășoare în arealul delimitat de recurentă prin cererea de finanțare, respectiv în cele două regiuni de dezvoltare (nord-vest și centru) în centrele de implementare Baia Mare și Mediaș, fiind corectă concluzia instanței de fond că vizita de studiu în Olanda nu poate fi luată în considerare ca activitate la pct. 3.6, pentru decontarea acesteia impunându-se încheierea unui act adițional care să introducă în proiect un nou tip de activitate și o nouă cheltuială.

De altfel, din corespondența purtată de părți cu privire la această activitate rezultă că autoritatea intimată, prin adresa din 11 iunie 2012 i-a comunicat recurentei faptul că, pentru a fi decontată, vizita de studiu trebuie să facă obiectul unei modificări a contractului, cerință nerespectată de către recurentă.

Pentru considerentele prezentate anterior, nefiind identificate motive de reformare a sentinței din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația L. împotriva Sentinței nr. 141 din 11 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2017.

Procesat de GGC - NN