ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.12.2013, reclamantul Institutul Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est, desființarea în parte a Deciziei nr. 220/30.10.2013 emisă de Directorul executiv al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est în sensul admiterii în tot a contestației formulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergenta nr. 11205/24.08.2013 și anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență privind proiectul POSDRU/x, înregistrat sub nr. x, prin care a fost impusă nelegal în sarcina INCSMPS suma de 52.368,27 RON, cu titlu de sumă neeligibilă.

Prin sentința nr. 2168 din data de 8 iulie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est, a anulat parțial Decizia nr. 220/30.10.2013, emisă de OIRPOSDRU - Regiunea Sud-Est și procesul-verbal de constatare nr. x/24.08.2013, în ceea ce privește suma de 41.431,34 RON, a menținut actele administrative contestate pentru diferența de sumă considerată neeligibilă și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2565 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane Regiunea Sud-Est, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia în totalitate .

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu a analizat constatările din procesului-verbal nr. x (emis ca urmare a admiterii în parte a contestației administrative) și s-a mărginit la preluarea datelor din raportul de expertiză, fără a examina comparativ elementele de fapt și datele relevate de înscrisurile administrate în cauză.

A mai susținut recurentul că institutul reclamant a avut calitatea de beneficiar/partener și în alte 12 proiecte finanțate din fonduri nerambursabile, a căror perioadă de implementare s-a suprapus cu cea a proiectului verificat. Acesta a stabilit și calculat cheltuieli generale de funcționare prin raportare la întreaga sa activitate și nu la activitățile din proiect, astfel încât costurile calculate prin aplicarea procentului de 27,5% pe proiect nu respectă prevederile art. 172 lit. a) din Regulamentul CE nr. 2342/2002, art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007, art. 3 din Ordinul nr. 3/185/2007.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 21.09.2015, intimatul - reclamant Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale a invocat excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în măsura în care va fi declarat admisibil în principiu respingerea recursului ca nefondat.

În esență, intimatul-reclamant a arătat că motivele de recurs nu fac referire la probe noi, ci reiterează apărările de fond, indicând la modul general o serie de acte normative.

Chiar și analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate se poate observa că, având a se pronunța asupra caracterului eligibil/neeligibil al cheltuielilor de administrație aferente proiectului POSDRU/x, instanța de fond a avut în vedere atât procentul de utilizare a echipamentelor datele și documentele folosite în scopul derulării proiectului, cât și dispozițiile legale incidente, pronunțând o soluție legală, în considerentele hotărârii regăsindu-se argumentele care au stat la baza anulării parțiale a actelor administrative contestate.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost analizat în ședința completului de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 18.05.2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la 5 octombrie 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant și, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen pentru soluționare în ședință publică.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, verificarea legalității deciziei nr. 220/30.10.2013 prin care recurentul-pârât a soluționat contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal nr. x.

În fapt, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul POSDRU/x - cu titlul "Răspunsul pieței muncii românești la criză, creșterea flexibilității și adaptabilității întreprinderilor și consolidarea securității lucrătorilor", înregistrat sub nr. x a fost emis ca urmare a implementării recomandărilor din Anexa 6 la Raportul nr. x emis de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României.

Prin decizia n. 220/30.10.2013, autoritatea recurentă a admis în parte contestația formulată și a dispus emiterea procesului-verbal nr. x prin care a stabilit că intimatul-reclamant datorează autorității competente în gestionarea fondurilor europene un debit de 52.368,27 RON reprezentând cheltuieli neeligibile.

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și anulare parțială a actelor administrative contestate în ceea ce privește suma de 41.431,34 RON reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente cauzei în raport de starea de fapt reținută, sentința analizând punctual, cu argumente de fapt și de drept eligibilitatea cheltuielilor de administrare a proiectului, fiind însușită și de instanța de control judiciar.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărâri care nu cuprind motivele pe care se sprijină, care cuprind motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

În speță, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentința atacată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situația de fapt pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care și-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

În contextul analizei argumentelor invocate de părțile litigante, instanța de fond a reținut că metodologia de calcul a procentului de decontare a cheltuielilor administrative aferente proiectului trebuie respecte, pe lângă decizia nr. 268 bis/2.12.2009 prin care s-a stabilit o cotă de 27,5% de decontare în cadrul proiectului din cheltuielile generale de administrație (internet, service, întreținere sisteme informatice, telefon, etc.) care privesc doar parțial operațiunea cofinanțată și o alocare proporțională între operațiunea cofinanțată și resursele materiale și umane utilizate în cadrul diferitelor activități desfășurate de intimatul-reclamant în cele două sedii, dând eficiență concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză și necontestat de către părți.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) cpt. 8 C. proc. civ., motiv căruia îi sunt subsumate critici legate de interpretarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează eligibilitatea/neeligibilitatea cheltuielilor în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale, întrucât expunerea considerentelor sentinței recurate cuprinde ample referiri la elemente probatorii pe fiecare categorie de cheltuieli, Înalta Curte apreciază că, în contextul cercetării recursului nu se impune reluarea tuturor aspectelor examinate de instanța de fond, argumentele punctuale fiind însușite și de instanța de control judiciar.

În dezlegarea problemelor de drept în dispută, judecătorul fondului a avut în vedere expertiza judiciară, probă încuviințată și administrată conform art. 330 și următoarele C. proc. civ., conținând o opinie de specialitate asupra unor împrejurări de fapt, pe care instanța a supus-o propriei evaluări, în coroborare cu celelalte probe administrate. Concluziile expertizei ar putea fi înlăturate doar pe baza unor probe contrare cu o suficientă consistență, iar nu prin simple afirmații sau interpretări proprii.

Or, recurentul-intimata nu a formulat critici solide cu privire la interpretarea dată de instanță asupra normelor de drept și opiniei de specialitate a expertului, ci s-a limitat la a relua argumentele reținute în actele administrative contestate, arătând că acestea diferă de optica instanței de fond.

Așadar, în mod corect instanța de fond, făcând aplicarea prevederilor art. 1 lit. c) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale și a dispozițiilor art. 172 din Regulamentul nr. 478/2007 de modificare a Regulamentului nr. 2342/2002 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, a concluzionat că din totalul sumei de 52.368,27 RON stabilită de autoritatea recurentă ca fiind cheltuială eligibilă, suma de 41.431,34 RON reprezintă cheltuieli eligibile, respectând principiile raționalității și economicității.

Având în vedere că intimatul-reclamant a derulat și alte proiecte finanțate din fonduri nerambursabile POSDRU a căror perioadă de implementare s-a suprapus cu cea a proiectului supus verificării, prin Decizia nr. 268 bis din 02.12.2009 s-a stabilit o cotă de regie de 27,5% din valoarea totală a cheltuielilor generale de administrație din cadrul institutului intimat, bazată pe o metodă de calcul care are în vedere procentul obținut prin raportarea cifrei de afaceri a proiectului la cifra de afaceri a institutului planificată a se realiza din activitatea de bază pentru anul 2010 (primul an de implementare a proiectului), această decizie făcând parte din documentația aferentă proiectului.

Astfel, în contextul în care pe toată durata derulării proiectului asupra cheltuielilor exclusiv de administrare a proiectului s-a aplicat cota de regie de 27,5%, în mod corect instanța de fond a reținut că respectiva cotă se aplică și cheltuielilor de internet furnizate de S.C. A. S.A., precum și serviciilor de telefonie fixă B. și serviciilor de telefonie mobilă, fiind fără relevanță împrejurarea că echipa de management/implementare își desfășoară activitatea preponderent doar într-unul dintre sedii, respectiv sediul din str. x întrucât, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză necontestate de autoritatea recurentă, modul de determinare a valorii serviciilor de telecomunicații, ca și cheltuieli de administrare a proiectului, este unul obiectiv și justificat atât prin prisma modului în care echipa de proiect și-a împărțit activitatea în cele două locații,cât și prin modul de determinare a acestor cheltuieli.

În ceea ce privește decontarea serviciilor prestate de către S.C. C. S.R.L. reprezentând service program contabilitate și salarii, instanța de control judiciar reține ca fiind corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că, în condițiile în care autoritatea de management nu a contestat utilitatea încheierii contractului nr. x/10.01.2010 având ca obiect asigurarea asistenței în exploatarea aplicațiilor, actualizarea și service-ul aplicațiilor folosite în cadrul compartimentului economic, aplicarea procentului de 27,5% asupra acestor servicii se impune pe toată durata derulării proiectului, costul acestuia fiind unul fix, lunar, indiferent de numărul de angajați implicați în implementarea proiectului.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât sunt întemeiate constatările instanței de fond privind eligibilitatea sumei de 41.431,34 RON reprezentând cheltuieli exclusive de administrare a proiectului POSDRU, se reține nelegalitatea actelor administrative contestate în limita sumei sus menționate.

Pentru considerentele expuse, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane Regiunea Sud-Est împotriva sentinței nr. 2168 din 8 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.