ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3386/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/93/2014 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. in temeiul art. 1 alin. (1) raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborat cu art. 194 și urm. C. proc. civ. in contradictoriu cu parata Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Regional Intermediar POS DRU Regiunea Sud - Est, a solicitat anularea Deciziei nr. 10657 din 29 iulie 2013 de respingere a Contestației formulata împotriva Deciziei nr. 10545 din 23 iulie 2013; anularea Deciziei nr. 10.545 din 23 iulie 2013 de respingere a Notificării nr. 14 din 28 iunie 2013;obligarea paratei la admiterea Notificării nr. 14 din 28 iunie 2013;obligarea paratei la plata cheltuielilor pricinuite de judecarea prezentei speța.

Prin sentința civilă nr. 2532 din 20 august 2014 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 02.09.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2943 din 03.11.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice- ORIPOSDRU Regiunea Sud-Est, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță că, criticile privind nelegalitatea actelor contestate și vizând nemotivarea acestora, precum și neindicarea temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere în exprimarea refuzului de către autoritatea pârâtă nu sunt fondate.

Astfel din descrierea situației de fapt, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanțare revenea reclamantei în calitate de beneficiar a finanțării, obligația de a solicita transferul sumei de 55.000 RON în cadrul proiectului inițial aprobat de pârât, prin emiterea unei notificări cu cel puțin 15 zile înainte ca această modificare a bugetului să producă efecte.

Din această perspectivă, instanța de fond a reținut că această dispoziție contractuală viza obligația reclamantei de a nu angaja aceste cheltuieli suplimentare anterior emiterii notificării, urmând ca numai ulterior acestui moment, al emiterii notificării și aprobării de către autoritatea finanțatoare, să poată angaja efectuarea și plata acestor pretinse cheltuieli suplimentare.

Astfel prima instanță a constatat că reclamanta s-a adresat pârâtului susținând atât în cuprinsul notificării, cât și ulterior în cadrul contestației și a procedurii de conciliere faptul că aceste cheltuieli nu ar fi fost efectuate anterior notificării, fără însă a menționa că în fapt a fost angajată obligația de a plăti contravaloarea acestor servicii descrise în conținutul notificării inițial adresată pârâtului anterior emiterii acestei notificări, prin urmare cu nerespectarea clauzei contractuale menționată anterior.

În acest sens, instanța fondului, analizând conținutul facturilor fiscale depuse în fotocopie la dosar, a constatat că acestea vizează servicii angajate de către reclamantă anterior emiterii notificării nr. x din 28 iunie 2013, prin urmare obligându-se către terți să plătească aceste servicii încă din momentul prestării acestora, însă fără a obține anterior angajării și acordul autorității finanțatoare.

S-a constatat astfel de către instanța fondului că refuzul exprimat de pârât cu privire la neaprobarea modificării solicitată în cadrul bugetului inițial al contractului-fila 84 a dosarului- a vizat valoarea serviciilor de asistență pentru manageri și chiria pentru o perioadă suplimentară față de aceea aprobată anterior, de la 22 luni la 28 de luni, cheltuieli care urmau a fi însă achitate ulterior aprobării notificării de modificare a prevederilor bugetare de către pârât.

Prin urmare, a apreciat prima instanță că numai în condițiile în care aceste cheltuieli ar fi fost angajate efectiv și plătite ulterior emiterii și aprobării acestei notificări conform prevederilor contractuale asumate de către reclamantă prin semnarea contractului de finanțare încheiat cu pârâtul, refuzul exprimat de către acesta din urmă ar fi fost caracterizat drept unul nejustificat.

În continuare, Curtea a constatat că, în cadrul procedurii de conciliere solicitată de către reprezentantul reclamantei, aceasta a modificat natura pretențiilor invocate în cadrul notificării adresată inițial pârâtului, în sensul că diferența solicitată în cadrul modificării prevederilor bugetare aprobate a vizat în fapt alte servicii, descrise conform tabelului aflat în fotocopie la fila 98 a dosarului, rezultând că valoarea acestor servicii fusese anterior asumată de către reclamantă, fără însă a fi supusă aprobării prealabile a pârâtului anterior angajării obligației de a suporta contravaloarea acestor noi cheltuieli.

În acest sens, argumentele de respingere de către pârât a notificării adresată acestuia de către reclamantă și expuse în cadrul deciziei nr. 10545 din 23 iulie 2013 și ulterior dezvoltate în cadrul deciziei nr. 10657 din 29 iulie 2013-emisă ca urmare a contestației formulată de către reclamantă și înregistrată sub nr. x din 25 iulie 2013 împotriva deciziei nr. 10545 din 23 iulie 2013- reflectă în esență considerentele de fapt și de drept reținute de instanță, nefiind necesară o dezvoltare a argumentelor care au condus autoritatea pârâtă la refuzul aprobării acestor modificări bugetare, fiind reținute dispozițiile contractuale analizate anterior și nerespectate de către reclamantă.

Sub acest aspect, a reținut instanța fondului, lipsa unor motive care să corespundă cerințelor art. 6 din CEDO și jurisprudenței privind legalitatea actelor administrative derivând din cerința esențială de motivare corespunzătoare în fapt și în drept nu poate conduce la nelegalitatea actelor contestate având în vedere că refuzul autorității pârâte exprimă în fapt motivele esențiale care au condus la respingerea notificării formulată de către reclamantă, context în care nu se poate reține un exces de putere, refuzul fiind exprimat în limitele libertății contractuale conform clauzelor din contractul de finanțare, iar nu a unor prevederi legale specifice care să reglementeze dreptul legitim al reclamantei de a pretinde modificarea prevederilor bugetare.

În plus, s-a constatat și împrejurarea că față de data finalizării proiectului aprobat în favoarea reclamantei-31.07.2013 modificările prevederilor bugetare nu era oportună întrucât reclamanta nu se mai afla în termenul de aplicare a proiectului în sensul suplimentării cheltuielilor prin angajarea efectivă a acestora, împrejurare pe care instanța de contencios administrativ nu o poate cenzura sub aspectul temeiniciei, ci exclusiv cu privire la legalitatea formală a acesteia, context în care se reține că prin notificarea care constituie obiect al prezentei cauze, reclamanta a solicitat pârâtului exclusiv modificarea prevederilor bugetare menționate, iar nu și prelungirea duratei de implementare a proiectului, conform art. 2 alin. (2) teza finală din contractul de finanțare încheiat între părți, astfel încât autoritatea finanțatoare să fie în măsură să aprecieze asupra oportunității reale de aprobare a acestor noi cheltuieli, cu prelungirea corespunzătoare a duratei de implementare a proiectului pentru aprobarea acestor cheltuieli, prestarea acestor servicii și plata acestora.

Totodată, Curtea a constatat că și în măsura în care reclamanta ar fi dovedit că ar fi formulat notificarea cu respectarea prevederilor contractuale menționate anterior, totuși refuzul pârâtului ar fi fost apreciat exclusiv prin prisma clauzei prevăzută de art. 12 alin. (1) din contractul de finanțare, respectiv față de un pretins caracter nejustificat al contractantului de a de a curs favorabil unei astfel de notificări, cu luarea în considerare a utilității efectuării acestor noi cheltuieli în sensul aprecierii caracterului esențial al acestora pentru finalizarea corespunzătoare a proiectului aprobat pentru finanțare, reclamanta nefăcând dovada că în absența angajării acestor cheltuieli proiectul asumat nu ar fi fost finalizat conform contractului de finanțare încheiat cu pârâtul, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, la respingerea prezentei acțiuni, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, rejudecarea litigiului în fond, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. criticile de nelegalitate referindu-se la faptul că hotărârea de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material; din eroare recurenta menționând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ce se referă la încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin recursul formulat, susține recurenta că, instanța de fond s-a rezumat, în mod sumar și greșit, sa considere ca parata nu a încălcat cerința esențiala de motivare a celor două acte administrative contestate și, contrar argumentelor părții, scrise și orale, instanța de fond nu a prezentat nici un argument privind motivele diferite și greșite prin care au fost motivate Decizia nr. 10545 și Decizia nr. 10657.

Din ampla prezentare a nelegalitatii actelor administrative atacate, instanța de fond a considerat că "nu se poate retine un exces de putere", deoarece, parata și-a exprimat refuzul "in limitele libertății contractuale conform clauzelor din contractul de finanțare".

Susține astfel recurenta că acest raționament este greșit în condițiile in care contractul de finanțare are natura juridica a unui contract administrativ, iar actele emise de parata, pe care le-am atacat in aceasta cauza, reprezintă acte administrative a căror legalitate este condiționata de corecta lor motivare.

Încălcând art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material privind motivarea actelor administrative, deoarece:

1) nu a prezentat o argumentație corecta privind legalitatea actelor adminstrative atacate, emise cu incalcarea cerinței legale privind corecta motivarea;

2) instanța de fond nu era dispensata de obligația legala de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat argumentele de nelegalitate ale actelor atacate, pe care i le-am prezentat pe larg, cu referire expresa la jurisprudenta Curții Europene de Justiție (cauzele C-41/1969, C-509/1993, C-367/1995, și a înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia 1580/2008 a secției de contencios administrativ și fiscal);

În jurisprudenta sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că obligația de motivare a unei hotărâri trebuie înteleasă ca un silogism logic, de natura a explica inteligibil hotărârea luata, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Ori, susține recurenta că, în prezenta cauza, se poate constata ca instanța de fond nu a a explicat de o maniera corecta și convingătoare raționamentul juridic pe care 1-a adoptat, apreciind ca actele atacate au fost corect motivate, respectând, astfel, condiția de legalitate iar hotărârea dată de aceasta nu creează transparenta asupra silogismului judiciar care trebuie sa explice și sa justifice dispozitivul și care sa permită realizarea controlului judiciar.

Emiterea actelor administrative prin exprimarea libertății contractuale nu putea exonera parata de la obligația unei corectei motivări, deoarece, motivarea insuficienta sau greșita este considerata a fi echivalenta cu o lipsa a motivării actelor administrative. Mai mult, insuficienta motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor administrative (CJCE cauza C-41/1969).

Totodată, încălcând principiul disponibilității, instanța de fond s-a îndepărtat de la obiectul cererii de chemare in judecata - care viza exclusiv anularea Deciziei nr. 10545 și Deciziei nr. 10657 - fundamentandu-și motivarea prin ample referiri la procedura concilierii dintre societatea noastră și parata, procedura care excede actelor administrative deduse judecații.

Argumentul instanței de fond privind procedura și efectele angajării sumei de 55.000 RON este greșita, nearătând temeiul legal sau contractual pe care se fundamentează.

Mai mult decât atât, susține în continuare recurenta, în cuprinsul motivării actelor administrative atacate, parata nu se refera la condițiile de angajare a sumei de 55.000 RON; instanța de fond aplicând greșit normele de drept material, amestecând procedura eligibilității cheltuielilor cu legalitatea angajării cheltuielilor și efectuării plaților.

Practic, instanța de fond a amestecat baza legala pentru acordarea finanțării (menționata in preambului contractului de finanțare) cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute in obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În concret, criteriile de eligibilitate ale decontariilor cheltuielilor pe parcursul executării contractului de finanțare nu au nicio legătura cu momentul angajării cheltuielilor.

Pe parcursul derulării contractului de finanțare, parata a decontat societății recurente, în mod corect, cheltuieli pe anumite linii bugetare care depășeau suma inițiala aprobata - de exemplu decontarea chiriei nu a fost refuzata pe motivul că, înainte de a angaja cheltuiala, trebuia notificat și obținut acordul.

Asa după cum rezulta din derularea contractului de finanțare, parata a efectuat decontările exclusiv in baza principiilor de eligibilitate a cheltuielilor.

De altfel, toate contractele invocate in procedura de obținere a aprobării transferului bugetar al sumei de 55.000 RON, au fost cunoscute de parata, care nu a contestat niciodată faptul ca plățile efectuate pentru respectivele contracte nu ar fi avut un caracter exigibil.

Instanța de fond consideră ca refuzul paratei ar fi fost nejustificat numai daca s-ar fi referit la cheltuieli "angajate efectiv și plătite ulterior emiterii și aprobării" notificării, ceea ce demonstrează intelegerea greșita a modului in care parata a analizat și soluționat solicitarea de transfer a sumei de 55.000 RON.

Din nou, instanța de fond argumentează prin referire la aspecte care tin de etapa concilierii, omițând sa se refere doar la modul in care au fost motivate actele administrative atacate.

Notificarea adresata paratei viza exclusiv plăți in limita sumei de 55.000 RON, fiind evident ca se referea la contracte in derulare, cunoscute de parata, angajarea respectivelor sume neavând relevanta sub aspectul respingerii notificării.

Astfel, susține recurenta - reclamantă, este imposibil de înțeles raționamentul instanței de fond relativ la caracterul nejustificat al refuzului paratei care s-ar fi exprimat relativ la cheltuieli "angajate efectiv și plătite ulterior emiterii și aprobării acești notificări".

Cum ar fi posibil ca plata unor cheltuieli angajate și plătite după aprobarea notificării sa determine ca refuzul anterior exprimat de parata sa fie "caracterizat drept unul nejustificat".

Acest aspect reprezintă încă o dovada a faptului ca hotărârea a fost data cu încălcarea normelor de drept material care guvernează încheierea și executarea contractului de finanțare - expres menționate în preambulul contractului de finanțare.

Apreciază recurenta - reclamantă că, referirea la procedura de conciliere este nerelevata, în condițiile in care obiectul cererii de chemare in judecata viza exclusiv anularea Deciziei nr. 10545 și Deciziei nr. 10657, fundamentata pe viciile de motivare ale acestor acte administrative.

Așa după cum a arătat în cererea de chemare in judecata, motivarea greșita a Deciziei nr. 10545 și Deciziei nr. 10657 a fost determinata, printre altele, și de faptul ca parata nu a înțeles că, în cuprinsul Notificării nr. 14 și a Contestației nr. 10601, a făcut referiri exprese la natura și destinația plaților (ce urmau sa fie efectuate ulterior aprobării notificării).

Instanța de fond, acceptând doar argumentația paratei, nu a observat faptul ca Notificarea nr. 14 indica cu claritate faptul că reclamanta a solicitat și a justificat necesitatea aprobării transferului sumei de 55.000 RON de la capitolul bugetar, Resurse umane" la capitolul bugetar " Alte tipuri de costuri".

Cauza care a determinat aceasta solicitare - care nu poate fi confundata cu destinația plaților - o reprezenta nevoile financiare, mai mari decât cele inițial prevăzute, privitoare la serviciile de asistenta pentru manageri și chirie, conform, datelor și dovezilor concrete prezentate paratei.

Apreciază recurenta - reclamantă că, din cuprinsul Notificării nr. 14 rezulta fără echivoc faptul ca suma de 55.000 RON era destinata să acopere plați datorate, ce urmau sa fie efectuate după data aprobării notificării, nicidecum unor plați anterioare acestei date cu titlu de servicii asistenta pentru manageri și/sau chirie.

Încă din preambulul Notificării nr. 14, recurenta - reclamantă a arătat în mod clar ca modificarea solicitata "nu afectează scopul și obiectivele proiectului, rezultatele estimate sau bugetul total al contractului și respecta prevederile art. 9A (12) din Contract".

Notificarea nr. 14 a fost urmata de un răspuns la solicitarea paratei de comunicare a unor documente/clarificări, demonstrând, astfel, ca parata era in posesia unor date, documente și informații suficiente și clare pentru înțelegerea și aprobarea Notificării nr. 14.

În caz contrar, aceasta putând și trebuind sa ne fi solicitat orice documente/clarificări pe care le considera necesare corectei soluționări a demersului societății.

Fata de aceste aspecte, apreciază recurenta - reclamantă că apare de neînțeles elementul obiectiv de fapt, sau de drept, care a determinat instanța de fond sa accepte ca reala afirmația paratei ca subscrisa am notificat " atât plata chiriei cat și plata serviciilor de asistenta pentru manageri pentru o perioada anterioara datei de depunere a notificării (6 luni) încălcând astfel prevederile contractului de finanțare cu modificările ulterioare... ".

Astfel, simpla comparație a Deciziei nr. 10545 și a Deciziei nr. 10657 cu întâmpinarea și poziția procesuala a paratei, demonstrează existenta unor nepermise diferențe esențiale, sub aspectul motivelor invocate pentru respingerea notificării și contestatei, deși parata s-a referit la aceleași documente și argumente pe care le-am prezentat in Notificarea nr. 14 și in Contestația nr. 10601.

În raport de modul greșit al motivării Deciziei nr. 10545 și Deciziei nr. 10657, instanța de fond trebuia sa observe ca o motivare insuficienta sau greșita este considerata a fi echivalenta cu o lipsa a motivării actelor. Mai mult, insuficienta motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (CJCE, cauza C-41/1969).

Ori, susține recurenta - reclamantă, instanța de fond ignorat total argumentele și documentele prezentate in susținerea Notificării nr. 14 și Contestației nr. 10601, ceea ce a condus, inevitabil, la o respingere cererii de chemare in judecata bazata pe încalcarea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neobservând ca o motivare greșita și insuficienta, trebuia sa atragă anularea Deciziei nr. 10545 și Deciziei nr. 10657, acte administrative emise cu încălcarea unei obligații esențiale de forma.

Libertatea contractuala, invocata de instanța de fond, nu poate transforma puterea conferita paratei, intr-o putere absoluta și fara limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere conform dispozițiilor art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004.

Altfel spus, legalitatea Deciziei nr. 10545 și Deciziei nr. 10657 trebuie sa fie determinata exclusiv de respectarea condițiilor de legalitatea ale actelor administrative, in caz contrar, asa după cum a solicitat, singura soluție corecta o reprezintă aplicarea sancțiunii anularii.

În concluzie, având in vedere argumentele prezentate, apreciază recurenta - reclamantă că i s-a cauzat o vătămare procesuala care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare in judecata, asa după cum a fost formulată.

Intimatul - pârât Organismul Intermediar Regional Pentru programul Operațional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - POSDRU - Regiunea Sud - Est a formulat întâmpinare, în combaterea susținerilor recurentei - reclamante, din cuprinsul cererii de recurs, în cadrul căreia solicită respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței de fond.

Susține intimatul - pârât că, în motivarea hotărârii recurate, în mod corect instanța de fond a reținut faptul ca au fost incalcate prevederile art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanțare POSDRU/81/3.2/S/50144, al cărui beneficiar este recurenta -reclamanta S.C. A. S.R.L. și conform cărora " beneficiarul avea obligația de a notifica in scris OIR POSDRU Regiunea S-E, cu cel puțin 15 zile inainte de data la care dorea ca modificarea sa producă efecte, in situația in care interveneau modificări in bugetul estimat al proiectului, in limita a 15% intre capitolele bugetare".

Totodată, instanța a reținut prevederile art. 12 alin. I din contractul de finanțare, conform cărora " orice modificare a contractului se va face cu acordul ambelor parti prin aprobarea unei notificări sau prin incheierea unui act adițional".

Întemeiat a reținut instanța de fond faptul ca angajarea cheltuielilor pentru activitățile din cadrul proiectului și plata acestora se fac ulterior bugetarii acestor cheltuieli, raportat la bugetul proiectului inițial aprobat ca urmare a încheierii contractului de finanțare (bugetul proiectului- anexa 2 Ia contractului de finanțare) și la modificările bugetare ulterioare, realizate prin aprobarea de către OIR POSDRU Regiunea S-E a unei notificări sau a unui act adițional, inițiate de beneficiarul proiectului, respectiv de către recurenta -reclamanta S.C. A. S.R.L.

Recurenta - reclamantă a precizat faptul că instanța de fond a făcut confuzie între procedura de stabilire a eligibilității cheltuielilor și legalitatea angajării cheltuielilor și efectuarea plaților, raportând legalitatea angajării cheltuielilor și efectuarea plaților strict la momentul "încheierii contractului de finanțare.

Referitor la eligibilitatea cheltuielilor, recurenta-reclamanta face trimitere la O.U.G. nr. 66/2011, însă, susține intimatul - pârât că, în cauza dedusa judecații nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, nefiind vorba de o neregula constatata ulterior validării și plații cheltuielilor in cadrul proiectului, de o creanța bugetara și de un titlu de creanța.

Actele administrative a căror anulare se solicita vizează procedura de modificare a contractului de finanțare, reclamanta - recurenta nerespectand clauzele contractuale privind modificarea contractului de finanțare.

Nici instanța de fond, nici intimatul-parat OIR POSDRU Regiunea S-E, nu și-a motivat susținerile făcând trimitere la prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Deși cheltuieli de genul celor care fac obiectul sumei de 55.000 RON care face obiectul modificării bugetare solicitate de recurenta - reclamanta, pot fi plătite de principiu in cadrul unui proiect POSDRU, pentru a fi considerata eligibila cheltuiala trebuie "să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru [aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006", conform art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

Conform art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanțare P0SDRU/81/3.2/S/50144, al cărui beneficiar este recurenta - reclamanta S.C. A. S.R.L., " beneficiarul avea obligația de a notifica in scris OIR POSDRU Regiunea S-E, cu cel puțin 15 zile inainte de data la care dorea ca modificarea sa producă efecte, in situația in care interveneau modificări in bugetul estimat al proiectului, in limita a 15% intre capitolele bugetare".

Beneficiarul poate angaja și plați sume de bani aferente unor cheltuieli pentru activitățile proiectului, numai după încheierea contractului de finanțare, bugetul proiectului prevede sume aferente fiecărui tip de cheltuiala, așa cum au fost ele stabilite la momentul încheierii contractului, bugetul proiectului fiind anexa 2 și parte integranta din contractul de finanțare.

Din moment ce clauzele contractuale asumate de părțile contractante la momentul încheierii contractului de finanțare, prevăd faptul ca modificarea bugetului proiectului (in limita a 15% intre capitolele bugetare) se face prin aprobarea unei notificări, cu 15 zile inainte de data la care se dorește ca aceasta sa producă efecte, efectele ulterioare ale modificării contractuale nu pot fi decât posibilitatea recurentei-reclamante, in calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/81/3.2/S/50144, de a angaja și plați sume de bani, aferente unor cheltuieli care nu se regăsesc in forma inițiala a bugetului, la capitolul bugetar corespunzător.

Susține intimatul - pârât că, beneficiarul finanțării nerambursabile nu poate angaja și plați sume de bani aferente unor cheltuieli care nu sunt buqetate corespunzător, decât in urma aprobării unor modificări contractuale in acest sens iar în aceasta situație, nu putem vorbi de confuzie intre angajarea și plata inițiala a cheltuielilor, numai după încheierea contractului de finanțare și angajarea și plata ulterioara a cheltuielilor numai după aprobarea modificării contractului de finanțare ce poate viza anexele acestuia, in speța bugetul proiectului.

Recurenta -reclamanta amintește sumele aferente serviciului de închiriere spatiu(pentru lunile 1-22 de implementare) și serviciului de asistenta manageri care au fost validate și plătite, pentru a justifica ca sunt eligibile astfel de cheltuieli in cadrul proiectului, dar aceste cheltuieli au fost bugetate corespunzător respectandu-se prevederile contractuale in acest sens.

Recurenta - reclamanta apreciază ca ăn mod greșit instanța de fond face trimitere la ședința de conciliere privind analizarea posibilității aprobării Notificării nr. 14, inregistrata la OIR POSDRU Regiunea S-E sub nr. x din 03 iulie 2013, susținând ca ședința de conciliere excede actelor administrative contestate însă susținerea recurentei-reclamante nu este întemeiata, din moment ce, abia in cadrul ședinței de conciliere, recurenta-reclamanta clarifica căror servicii le este aferenta suma de 55.000 RON care trebuie transferata de la capitolul bugetar "Resurse Umane" la capitolul bugetar "Alte tipuri de costuri".

Recurenta - reclamanta recunoaște chiar și în motivele prezentului recurs faptul ca în cuprinsul Notificării nr. 14 s-a făcut vorbire de alte servicii cărora le era aferenta suma de 55.000 de RON, servicii angajate și plătite anterior, pentru care se făcuse deja plați in cadrul proiectului și ulterior, in cadrul ședinței de conciliere cu autoritatea contractanta, din data de 28.11.2013, recurenta - reclamanta a precizat serviciile cărora le corespunde suma de 55.000 RON.

Chiar și in cazul acestor cheltuieli angajarea s-a făcut anterior inițierii modificării contractuale vizând bugetul proiectului, dovada in acest sens fiind facturile depuse.

Unul dintre motivele de recurs se refera la faptul ca libertatea contractuala invocata de instanța de fond nu poate transforma puterea conferita intimatului-parat intr-o putere absoluta și fara limite.

Privitor la acest aspect, intimatul - pârât consideră că, în mod corect a apreciat instanța de fond faptul ca nu se poate retine a fi un exces de putere neaprobarea Notificării nr 14, OIR POSDRU Regiunea S-E respectând in acest sens prevederile contractului de finanțare ante-mentionate.

Față de toate aceste considerente, intimatul - pârât solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat și menținerea, ca temeinica și legala a sentinței civile nr. 2943 din 03 noiembrie 2014, pronunțata de Curtea de Apel București, in dosar nr. x/2014.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 07 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 iunie 2016 s-a admis in principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2943 din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor formulate de intimatul - pârât, în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că recursul ce face obiectul litigiului dedus prezentei judecăți este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se atât existența unei motivări contradictorii a instanței de fond care nu justifică clar soluția de respingere a acțiunii cât și pe fond aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește analizarea legalității deciziilor contestate nr. 10545 din 23 iulie 2013 și nr. 10657 din 29 iulie 2013.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta invocă faptul că prima instanță nu a motivat clar și convingător soluția de respingere a acțiunii și în concret nu a înlăturat motivat critica de nelegalitate privind obligația notificării actelor administrative contestate ținând cont atât de natura administrativă a contractului de finanțare cât și de obligația motivării soluției contestației administrative depusă prin Decizia nr. 10657 din 19 iulie 2013.

Recurenta-reclamantă arată că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 din CEDO atât în ceea ce privește motivarea contradictorie a instanței de fond cât și în ceea ce privește lipsa motivării actelor administrative contestate care nu au fost anulate deci erau nemotivate, legalitatea lor fiind condiționată de corecta lor motivare.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă aplicarea greșită a normelor de drept material, făcându-se o confuzie de aplicare a normelor ce privesc eligibilitatea cheltuielilor cu norme ce au legătură cu legalitatea angajării cheltuielilor și al efectuării plăților, arătându-se că nu este corect argumentul instanței de fond privind procedura și efectele angajării sumei de 55.000 RON.

Practic, instanța de fond a amestecat baza legala pentru acordarea finanțării (menționata in preambului contractului de finanțare) cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute in obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În concret, criteriile de eligibilitate ale decontariilor cheltuielilor pe parcursul executării contractului de finanțare nu au nicio legătura cu momentul angajării cheltuielilor.

Pe parcursul derulării contractului de finanțare, parata a decontat societății noastre, in mod corect, cheltuieli pe anumite linii bugetare care depășeau suma inițiala aprobata - de exemplu decontarea chiriei nu a fost refuzata pe motivul ca, înainte de a angaja cheltuiala, trebuia notificat și obținut acordul.

Așa după cum rezulta din derularea contractului de finanțare, parata a efectuat decontările exclusiv in baza principiilor de eligibilitate a cheltuielilor.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul anulării deciziilor contestate emise cu exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

La dosar recurenta-reclamantă a depus o precizare a motivelor de recurs în care se arată că în ceea ce privește procedura de obținere a transferului bugetar al sumei de 55.000 RON autoritatea intimată nu a contestat faptul că plățile efectuate nu ar fi avut un caracter eligibil.

Curtea apreciază recursul ca nefondat, ambele critici de nelegalitate, inclusiv cele cuprinse în precizare neputând fi reținute.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză prin sentința atacată motivându-se în fapt și în drept soluția de respingere a acțiunii, fiind înlăturate motivat criticile de nelegalitate care priveau în principal lipsa motivării actelor administrative contestate, motivarea privită ca o cerință de legalitate intrisecă a actului administrativ.

Instanța de recurs apreciază că deciziile nr. 10545 din 23 iulie 2013 prin care a fost respinsă notificarea și decizia nr. 10657 din 29 iulie 2013 prin care a fost respinsă contestația împotriva soluției de respingere a notificării nr. x aferentă proiectului POSDRU/81/32/S/50144 sunt legale sub aspectul motivării ținând cont în principal de natura de contract administrativ a contractului de finanțare POSDRU al cărui beneficiar este recurenta.

Astfel în mod corect prima instanță a reținut faptul ca au fost încălcate prevederile art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanțare POSDRU/81/3.2/S/50144, al cărui beneficiar este recurenta -reclamanta S.C. A. S.R.L. și conform cărora " beneficiarul avea obligația de a notifica in scris OIR POSDRU Regiunea S-E, cu cel puțin 15 zile înainte de data la care dorea ca modificarea sa producă efecte, in situația in care interveneau modificări in bugetul estimat al proiectului, in limita a 15% intre capitolele bugetare".

Totodată, instanța a reținut prevederile art. 12 alin. (1) din contractul de finanțare, conform cărora " orice modificare a contractului se va face cu acordul ambelor părți prin aprobarea unei notificări sau prin încheierea unui act adițional".

Întemeiat a reținut instanța de fond faptul ca angajarea cheltuielilor pentru activitățile din cadrul proiectului și plata acestora se fac ulterior bugetarii acestor cheltuieli, raportat la bugetul proiectului inițial aprobat ca urmare a încheierii contractului de finanțare (bugetul proiectului- anexa 2 a contractului de finanțare) și la modificările bugetare ulterioare, realizate prin aprobarea de către OIR POSDRU Regiunea S-E a unei notificări sau a unui act adițional, inițiate de beneficiarul proiectului, respectiv de către recurenta -reclamanta S.C. A. S.R.L.

În ceea ce privește existența unui exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 Curtea nu va reține această argumentare ținând cont de obiectul cauzei care vizează procedura de modificare a contractului de finanțare și nu o neregulă în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat prima instanță apreciind corect în sensul că notificarea nr. x aferentă sumei de 55.000 RON care reprezintă plata pentru serviciul de asistență manageri servicii de închiriere, a fost respinsă pe motiv că nu s-au respectat dispozițiile art. 9A alin. (12) lit. a) din contractul de finanțare, nefiind formulată cu 15 zile înainte de data la care urma să producă efecte în condițiile în care notificarea din 3.07.2013 prima sumă de 55.000 RON plătită anterior notificării, iar proiectul POSDRU/81/32/S/50144 a fost finalizat la data de 31.07.2013.

Potrivit prevederilor art. l din contractul de finanțare, obiectul acestuia îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului intitulat "Planificare strategica -Competente și Competitivitate pentru manageri", așa cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanțare. Beneficiarul a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a angajat să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract, în instrucțiunile emise de AMPOSDRU și în legislația națională și comunitară.

Prin Notificarea OIRPOSDRU SE nr. 12379 din 20 decembrie 2010 pentru modificarea contractului de finanțare strategic ca urmare a modificărilor legislative, s-a dat articolelor o nouă numerotare.

Potrivit art. 9 A 12 lit. a) din contractul de finanțare, beneficiarul avea obligația de a notifica în scris OIRPOSDRU SE, cu cel puțin 15 (cincisprezece) zile înainte de data la care dorea ca modificarea să producă efecte, în situația în care interveneau modificări în bugetul estimat al Proiectului, în limita a 15% între capitole bugetare, (având în vedere ca ambele capitole bugetare implicate în modificare să respecte plafonul de 15%), cu excepția cheltuielilor de tip FEDR și a cheltuielilor generale de administrație, cu justificarea motivelor care au condus la aceasta.

Totodată, conform prevederilor art. 12 alin. (1) teza I din contract, "orice modificare a Contractului se va face cu acordul ambelor părți prin aprobarea unei notificări sau prin încheierea unui act adițional".

Recurenta -reclamanta, in calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/81/3.2/S/50144, a inițiat Notificarea nr. 14, înregistrată la OIR POSDRU Regiunea S-E sub nr. x din 03 iulie 2013, privind transferul sumei de 55 000 RON de la capitolul bugetar" Resurse Umane" la capitolul bugetar" Alte tipuri de costuri", pentru plata serviciilor de asistenta pentru manageri și a serviciului de închiriere spațiu, pentru o perioada suplimentara decât cea pentru care s-au prevăzut sume in bugetul proiectului, pentru lunile de implementare 22 - 28, notificare respinsa pentru ca aceste cheltuieli erau angajate și plătite anterior depunerii notificării, pentru serviciile de asistenta manageri existând sume prevăzute in bugetul proiectului, aceste sume fiind deja solicitate la rambursare și validate.

Ulterior respingerii Notificării nr. 14, recurenta - reclamanta, în calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/81/3.2/S/50144, a clarificat in cadrul unei ședințe de conciliere cu autoritatea contractanta, faptul ca suma de 55 000 RON care se dorea a fi transferata de la capitolul bugetar" Resurse Umane" la capitolul bugetar" Alte tipuri de costuri", era aferenta altor servicii și nu celor precizate inițial in Notificarea nr. 14, aceste servicii fiind angajate anterior inițierii Notificării nr 14, dovada in acest sens fiind facturile depuse, și urmau a fi plătite ulterior.

Este vorba de servicii de audit, expertiza contabila, publicitate, promovare proiect, achiziționare cărti și publicații.

Recurenta - reclamanta precizează faptul ca instanța de fond a făcut confuzie intre procedura de stabilire a eligibilității cheltuielilor și legalitatea angajării cheltuielilor și efectuarea plăților, raportând legalitatea angajării cheltuielilor și efectuarea plăților strict la momentul încheierii contractului de finanțare.

Referitor la eligibilitatea cheltuielilor, recurenta -reclamanta face trimitere la O.U.G. nr. 66/2011.

În cauza dedusa judecății nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, nefiind vorba de o neregula constatata ulterior validării și plății cheltuielilor în cadrul proiectului, de o creanță bugetara și de un titlu de creanța.

Actele administrative a căror anulare se solicita vizează procedura de modificare a contractului de finanțare, reclamanta - recurenta nerespectând clauzele contractuale privind modificarea contractului de finanțare.

Nici instanța de fond, nici intimatul-parat OIR POSDRU Regiunea S-E, nu și-a motivat susținerile făcând trimitere la prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Deși cheltuieli de genul celor care fac obiectul sumei de 55 000 RON care face obiectul modificării bugetare solicitate de recurenta - reclamanta, pot fi plătite de principiu in cadrul unui proiect POSDRU, pentru a fi considerata eligibila cheltuiala trebuie "să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006", conform art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

Conform art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanțare POSDRU/81/3.2/S/50144, al cărui beneficiar este recurenta - reclamanta S.C. A. S.R.L., " beneficiarul avea obligația de a notifica în scris OIR POSDRU Regiunea S-E, cu cel puțin 15 zile înainte de data la care dorea ca modificarea sa producă efecte, in situația in care interveneau modificări in bugetul estimat al proiectului, in limita a 15% intre capitolele bugetare".

Beneficiarul poate angaja și plăți sume de bani aferente unor cheltuieli pentru activitățile proiectului, numai după încheierea contractului de finanțare, bugetul proiectului prevede sume aferente fiecărui tip de cheltuiala, așa cum au fost ele stabilite la momentul încheierii contractului, bugetul proiectului fiind anexa 2 și parte integranta din contractul de finanțare.

Din moment ce clauzele contractuale asumate de părțile contractante la momentul încheierii contractului de finanțare, prevăd faptul ca modificarea bugetului proiectului (in limita a 15% intre capitolele bugetare) se face prin aprobarea unei notificări, cu 15 zile înainte de data la care se dorește ca aceasta sa producă efecte, efectele ulterioare ale modificării contractuale nu pot fi decât posibilitatea recurentei-reclamante, in calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/81/3.2/S/50144, de a angaja și plăți sume de bani, aferente unor cheltuieli care nu se regăsesc în forma inițială a bugetului, la capitolul bugetar corespunzător.

Beneficiarul finanțării nerambursabile nu poate angaja și plăți sume de bani aferente unor cheltuieli care nu sunt bugetate corespunzător, decât in urma aprobării unor modificări contractuale în acest sens.

În cauză neaprobarea Notificării nr. 14 nu reprezintă un exces de putere deoarece aceasta nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi aprobată, respectiv prevederile din contractul de finanțare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2943 din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2016.