ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1048/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2/2013, la data de 29 octombrie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a solicitat întocmirea actului administrativ-normativ (Hotărâre de Guvern) referitor la interdicția deturnării de fonduri în cadrul pensiilor private obligatorii solicitat în cererea nr. x din 27 decembrie 2012 adresată Guvernului și plângerea nr. x din 29 ianuarie 2013 adresată Guvernului, respectiv nr. y din 29 ianuarie 2013 adresată Ministerului Muncii, prin precizarea limitei superioare de maxim 0% din baza de calcul, pentru sumele destinate fondurilor de pensii obligatorii (de stat, ppo), ce sunt utilizate pentru investiții private sau comisioane private, pe baza art. 139.3 din Constituție: interdicția utilizării unor fonduri cu anumită destinație (pensii de stat, ppo - pensii private obligatorii), pentru altă destinație (investiții private), prevăzută în, art. 56 alin. (1) din Constituție: interdicția colectării obligatorii, a altor prestații financiare (investiții private, comisioane private), decât cele destinate taxelor și impozitelor pentru cheltuieli publice, prevăzută în, deoarece pârâții au refuzat în mod nejustificat legal întocmirea actului administrativ-normativ, prin răspunsul nr. x din 16 ianuarie 2013 din partea Ministerului Muncii, precum și răspunsul nr. x din 5 februarie 2013 din partea Ministerului Muncii.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1178 din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ cu caracter normativ; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la celelalte capete de cerere din acțiunea precizată; s-a respins ca fiind prescrise capetele de cerere din acțiunea precizată referitoare la constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererilor reclamantului, obligarea la recunoașterea drepturilor și plata de daune.

Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/2/2013 la data de 24 iulie 2014, reclamantul A. a solicitat restituirea taxei judiciare în valoare de 350 RON pe baza art. 45 lit. l)-j) din O.U.G. nr. 80/3013, art. 20, art. 21 alin. (2), art. 16 Constituție, art. 6 CEDO .

Prin încheierea din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat, aplicând dispozițiile art. 23 din Legea nr. 146/1997 situației de fapt descrisă prin cererea reclamantului, că nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de lege pentru a se dispune restituirea taxei judiciare de timbru legal achitată de către reclamant.

A mai reținut prima instanță că susținerile acestuia în sensul unei pretinse situații de discriminare între situația sa și situațiile reglementate de art. 23 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, republicată, nu pot fi reținute în contextul prezentului demers procesual limitat exclusiv la analizarea dispozițiilor de drept aplicabile unei astfel de cereri având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru, nefiind dovedită împrejurarea că taxa achitată de către reclamant nu ar fi fost datorată, respectiv faptul că ar fi achitat peste cuantumul prevăzut de lege.

Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 24 februarie 2016.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând încheierea recurată în raport de criticile formulate, apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse.

Pentru restituirea taxei de timbru sunt incidente prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013: "(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale; d) când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; e) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; g) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională, precum și în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competența instanțelor române; h) când probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici; i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abține sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă; j) în alte cauze expres prevăzute de lege."

În speță, petentul a achitat suma de 350 RON, cu titlu de taxă de timbru, din care taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 de RON a fost stabilită pentru capătul de cerere privind acordarea de daune morale pentru lezarea unor drepturi constituționale.

În continuare, Înalta Curte reține că acțiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2013 a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 1178 din 9 aprilie 2014, în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ cu caracter normativ și respingerii ca prescrise a capetelor de cerere din acțiunea precizată referitoare la constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererilor reclamantului și obligarea la recunoașterea drepturilor și plata de daune.

Chiar dacă acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă în ceea ce privește primul capăt de cerere și ca prescrisă în ceea ce privește celelalte capete de cerere, nu se poate considera că taxa de timbru nu era datorată, având în vedere și dispozițiile art. 197 C. proc. civ., potrivit cărora taxa datorată se atașează cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, față de soluția pronunțată în cauză, în mod cert și legal prima instanță a apreciat că cererea reclamantului nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale precitate pentru a-i fi restituită taxa de timbru achitată, iar împrejurarea că acesta este nemulțumit de soluția pronunțată de instanță, nu-i conferă dreptul de a solicita restituirea taxei de timbru legal datorată și achitată, nefiind incident în speță niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.

În fine, instanța reamintește recurentului că acestea sunt obligații legale pe care le are orice persoană care se adresează cu o cerere instanțelor de judecata, conform art. 10 alin. (1) C. proc. civ. ("(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."), iar conform art. 7 C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii; (2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces."

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM