ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 441/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 61 din 04.07.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și a măsurilor dispuse la punctul 1.11 și punctul 11.1 din Decizia Curții de Conturi a României nr. 4/03.05.2012, ca fiind nelegale și netemeinice.

În ședința publică din 6 februarie 2013, instanța a luat act de cererea reclamantei de renunțare la judecarea capătului de cerere privind anularea măsurii dispusă la punctul I.11 din Decizia nr. 4/03.05.2012.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1144 din 27 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia prin Procesul-verbal de constatare din 30 martie 2012, înregistrat la reclamantă sub nr. x/30.03.2012, întocmit de Curtea de Conturi a României, s-au reținut la punctul II.11, din perspectiva a ceea ce interesează în cauză următoarele:

"Urmare a acțiunii de audit au rezultat abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii, prin plata sumei de 95.757 RON reprezentând drepturi bănești achitate în baza unei decizii civile, ce nu au corespondent într-o prestație, fără a fi luate măsurile legale de recuperare a acestei sume, în scopul reîntregirii resurselor bugetare".

S-a reținut astfel că, prin Decizia nr. 24/13.05.2010, reclamanta a decis desfacerea Contractului de muncă nr. 75/23.02.2006 al salariatei A., decizia menționată fiind anulată irevocabil de instanța de judecată, prin Decizia civilă nr. 4611/14.07.2011 a Curții de Apel București, dispunându-se, printre altele, "plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii până la reintegrare".

În anul 2011, au fost efectuate plăți în favoarea numitei A., în baza deciziei mai sus menționate, aferente perioadei mai 2010 - noiembrie 2011, în sumă totală de 95.757 RON, din care drepturile salariale nete sunt în sumă de 47.829 RON, sumă totală reținerilor din salariu precum și contribuțiile angajatorului și angajatului la bugete este de 41.718 RON, iar majorările și penalitățile pentru plata cu întârziere a acestor contribuții sunt în sumă de 6210 RON, plăți efectuate în lipsa unei contraprestații din partea numitei A.

Se arată în procesul-verbal de constatare că "Nu s-au prezentat documente din care să rezulte ce demersuri s-au făcut pentru recuperarea plăților de la persoanele din vina cărora s-a produs această neregulă, în scopul reîntregirii surselor bugetare ce s-au plătit fără contraprestație.

Prin Decizia nr. 4/03.05.2012 a Curții de Conturi a României s-a dispus, la punctul II.1, în considerarea celor reținute la punctul II.11 din procesul-verbal de constatare, următoarea măsură, contestată în prezenta cauză:

"Dispunerea de către entitate a măsurilor de stabilire a persoanelor din vina cărora s-a angajat și plătit în anul 2011 suma totală de 143.685 RON, reprezentând drepturi bănești achitate în baza unei decizii civile, ce nu au corespondent într-o prestație, precum și impozite și contribuții datorate. Dispunerea de măsuri pentru recuperarea sumelor, conform prevederilor legale în vigoare, precum și regularizarea cu bugetele publice a impozitelor și contribuțiilor virate.

Extinderea verificărilor asupra tuturor plăților efectuate pe seama surselor entității, iar în condițiile în care se vor identifica situații similare, se vor dispune măsuri în vederea recuperării sumelor conform prevederilor legale în vigoare și pentru reîntregirea surselor".

În ce privește invocata nerespectare a procedurii desfășurării auditului prevăzută de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, instanța de fond a reținut că în cuprinsul Contestației nr. 3464/24.05.2012 a CSSPP, reclamanta nu a formulat niciun motiv de pretinsă nelegalitate relativ la aspectele procedurale invocate pentru prima oară în fața instanței.

Dincolo de caracterul inadmisibil al invocării lor pentru prima oară în controlul judecătoresc, neinvocarea acestor aspecte cu prilejul contestației administrative obligatorii se constituie într-un indiciu al lipsei oricărei vătămări a reclamantei produsă de procedura incriminată abia ulterior, prin acțiunea în instanță.

În ce privește fondul celor reținute de pârâtă, instanța de fond a constatat că ceea ce a pus în discuție Curtea de Conturi nu vizează vreo pretinsă nelegală punere în executare a deciziei civile, ci împrejurarea că desfacerea nelegală a contractului de muncă al numitei A. a fost cel care a generat prejudicierea în cele din urmă a reclamantei, doar certitudinea și cunoașterea întinderii prejudiciului fiind legată de punerea în executare a deciziei civile.

Prin urmare, curtea de apel a reținut că măsura dispusă de Curtea de Conturi a fost în sensul stabilirii persoanelor vinovate de concedierea nelegală a numitei A. (acesta fiind izvorul originar al obligației de plată a despăgubirilor, deci fără contraprestație) și al recuperării prejudiciului, cu mențiunea efectuării unor verificări și măsuri similare pentru eventuale situații similare.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- măsura aplicată nu respectă principiul transparenței în desfășurarea activității de audit, încălcându-se de către echipa de auditori prevederile art. 25 lit. e) și lit. k) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Curții de Conturi a României și cele ale pct. 104 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi.

- nu a fost respectată procedura desfășurării auditului prevăzută de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010, ceea ce atrage nulitatea actului administrativ astfel emis, implicit nulitatea măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia. Astfel, prin solicitarea ulterioară a unor informații de către echipa de auditori, fără un act procedural oficial de extindere a auditului, față de care C.S.S.P.P. nu a putut să își prezinte punctul de vedere pe perioada auditării, pentru a fi reținute în proiectul procesului-verbal de constatare și a putea pregăti argumentația pentru ședința de conciliere, au fost încălcate prevederile legale ale Regulamentului Curții de Conturi, măsura dispusă în aceste condiții fiind lovită de nulitate.

- Aprecierea asupra legalității sau nelegalității desfacerii unui contract de muncă nu intră în sfera de competență a Curții de Conturi.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Considerentele și soluția instanței

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a învestit instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat anularea Încheierii nr. 61 din 04.07.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și a măsurilor dispuse la punctul II.1 din Decizia Curții de Conturi a României nr. 4/03.05.2012.

Prin punctul II.1 din Decizia nr. 4/03.05.2012 Curții de Conturi a României, s-a dispus următoarea măsură:

"Dispunerea de către entitate a măsurilor de stabilire a persoanelor din vina cărora s-a angajat și plătit în anul 2011 suma totală de 143.685 RON, reprezentând drepturi bănești achitate în baza unei decizii civile, ce nu au corespondent într-o prestație, precum și impozitele și contribuțiile datorat. Dispunerea de măsuri pentru recuperarea sumelor, conform prevederilor legale în vigoare, precum și regularizarea cu bugetele publice a impozitelor și contribuțiilor virate.

Extinderea verificărilor asupra tuturor plăților efectuate pe seama surselor entității, iar în condițiile în care se vor identifica situații similare, se vor dispune măsuri în vederea recuperării sumelor conform prevederilor legale în vigoare și pentru reîntregirea surselor".

Această măsură a fost menținută și prin Încheierea nr. 61/04.07.2012, ca urmare a soluționării contestației formulate de reclamantă.

Abaterile constatate în urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2011 desfășurată la CSSPP și care au făcut obiectul măsurii dispuse la pct. II.l din Decizia nr. 4/2012, se referă la efectuarea unor plăți în sumă de 95.757 RON pentru punerea în aplicare a Deciziei civile nr. 4611/14.07.2011 pronunțată de Curtea de Apel București către o persoană căreia i s-a desfăcut contractul de muncă, fără respectarea prevederilor legale.

Ulterior punerii în aplicare a deciziei civile, pe baza căreia s-au plătit aceste drepturi salariale (inclusiv impozite/contribuții), care nu au avut corespondent într-o prestație, nu au fost luate măsurile legale de recuperare a acestei sume în scopul reîntregirii surselor, în condițiile în care ultima instanță de judecată a stabilit că desfacerea contractului de muncă a fost nelegală.

Prin urmare, se poate constata faptul că, abaterile constatate în raportul de audit nu au nicidecum ca obiect modul de reflectare în evidențele contabile a sumelor de plată decurgând ca obligații din titlul executoriu - Decizia civilă nr. 4611/14.07.2011 și nici modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale la bugetul de stat a sumelor derivând din obligațiile de plată potrivit deciziei civile menționate.

Cu alte cuvinte, prin actele administrative atacate, intimata-pârâtă nu a reținut ca o deficiență faptul că s-a pus în executare decizia Curții de Apel București, ci faptul că, punerea în aplicare a acestei hotărâri a condus la efectuarea unor cheltuieli din bugetul instituției în cuantum de 95.757 RON, cheltuieli nelegale atâta timp cât instanța a hotărât că desfacerea contractului de muncă în acest caz s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale.

Din această perspectivă, instanța de fond, raportându-se cu prioritate la conținutul deciziei contestate și la motivele invocate în cuprinsul Contestației nr. 3464/24.05.2012 formulate împotriva acestei decizii de către reclamantă, a stabilit cu justețe și cu respectarea prevederilor legale incidente că nu poate examina aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii, câtă vreme acestea sunt străine de natura măsurii dispusă de pârâtă și nici nu au fost invocate cu prilejul contestației administrative obligatorii, astfel încât nici autoritatea pârâtă, la rândul său, nu le-a putut examina.

Pe cale de consecință, criticile formulate de recurentă nu pot fi primite și reținând că instanța de primă jurisdicție a dat o dezlegare corectă litigiului dedus judecății, instanța de control judiciar va menține soluția acestei instanțe ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinței nr. 1144 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN