ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Galați, din data de 06.11.2012, reclamanții A., B., C., D. și Asociația de Locatari nr. x Galați au solicitat în contradictoriu cu pârâții Președintele României și Președinția României, obligarea acestora să dispună măsurile legale administrative pentru primirea lor în audiență personal de către Președintele României și la plata unor daune de 5.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 30 iulie 2012 până când vor fi primiți în audiență.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 72/2017 din 30 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C., D. și B., în contradictoriu cu pârâții Președintele României și Administrația Prezidențială, pentru lipsa semnăturii.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui României și a Administrației Prezidențiale, invocată de pârâți prin întâmpinare.
A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții A. și Asociația de Locatari nr. x Galați prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României și Administrația Prezidențială.
În conformitate cu dispozițiile art. 108<SUP>1</SUP> din C. proc. civ. de la 1864, a fost aplicată reclamanților A. și Asociația de Locatari nr. x Galați prin reprezentant legal A. amenda judiciară în sumă de câte 700 RON fiecare, pentru săvârșirea abaterii prevăzută la art. 108<SUP>1</SUP> alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. de la 1864.
A fost aplicată acelorași reclamanți sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 700 RON pentru fiecare, pentru săvârșirea abaterii prevăzute la art. 108<SUP>1</SUP> alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. de la 1864.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată din oficiu, la termenul de judecată din 07.12.2015, privind nulitatea cererii de chemare în judecată în privința reclamanților, care nu și-au însușit-o prin semnătură, cu toate că a fost acordat un termen în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art. 112 din C. proc. civ. de la 1864, una dintre condițiile formale ale cererii de chemare în judecată este aceea de a cuprinde semnătura reclamantului. Instanța a reținut că reclamanții în discuție nu au semnat cererea de chemare în judecată și nu au mandatat pe reclamantul A. să promoveze acțiunea de față în numele lor, motiv pentru care cererea de chemare în judecată ce-i privește pe reclamanții C., D. și B. este lovită de nulitate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui României, Curtea constată că aceasta este nefondată, față de solicitările concrete formulate, respectiv solicitarea de obligare a Președintelui României să primească personal în audiență pe reclamanți.
Instanța a constatat că pe fondul cauzei cererea reclamanților se apreciază ca fiind neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 se pot adresa instanței de contencios administrativ persoanele ale căror drepturi au fost vătămate de către o autoritate administrativă, iar instanța de fond a reținut că împrejurarea nu se confirmă în cauză.
Față de rolul stabilit de Constituție Președintelui Românei, a reținut instanța de primă jurisdicție că excede atribuțiilor acestuia (expres prevăzute la art. 85 și următoarele din Constituția României) obligația de a ține personal audiențe pentru persoanele fizice și juridice, întrucât aceste obligații legale revin unui compartiment special organizat în cadrul Administrației Prezidențiale (Compartimentului Probleme Cetățenești), în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României, compartiment unde reclamantul A. a primit audiență, cel puțin în două rânduri, petițiile sale fiind redirecționate către autoritățile competente, potrivit precizărilor pârâtei Administrația Prezidențială, necontestate de către reclamanți.
Pentru motivele expuse, instanța de fond a constatat că se impune respingerea ambelor capete de cerere formulate în cauză (obligarea la primirea în audiență și acordarea de despăgubiri), dată fiind corelația dintre acestea.
Reținând că reclamanții A. și Asociația de Locatari nr. x Galați, pe tot parcursul procesului de față, au exercitat abuziv drepturile procesuale, determinând tergiversarea soluționării pe fond a litigiului, instanța de fond a apreciat că pentru sancționarea abuzului de drept în discuție nu este suficientă doar respingerea solicitărilor obsesive formulate în cauză (amânări, intimidări cu plângeri penale ori disciplinare, recuzări, reexaminări și cereri de ajutor public judiciar), ci, se impune a da eficiență și dispozițiilor procedurale privind amenzile judiciare, sens în care se va proceda la amendarea ambilor reclamanți, o atare sancțiune urmărind și descurajarea acestora în reiterarea de cereri vădit șicanatorii a căror soluționare distrage instanțele de la litigii reale și semnificative pentru părți.
Recursul formulat de Asociația de Locatari nr. x Galați, C., A., D., B.
Recurenții au criticat hotărârea instanței de fond, fiind invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 din C. proc. civ., respectiv când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurenții-reclamanți C., D., B. arată instanței faptul că dintr-o eroare de redactare, fără a-și exprima vreodată voința au fost menționați în preambulul acțiunii, deși nu au formulat cerere de primire în audiență la Președintele României, nu au formulat acțiune în instanță și nu au semnat această cerere întrucât nu și-o însușesc.
Recurenții A. și Asociația de Locatari nr. x Galați critică hotărârea instanței de fond, întrucât a soluționat cauza înainte de a se pronunța asupra cererii de recuzare formulată în cauză și aplicând amenda prin sentință și nu prin încheiere executorie.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Recursul formulat de reclamanți va fi admis de instanța de control judiciar, având în vedere incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ.
Astfel, instanța de control judiciar constată că la termenul din data de 30 martie 2017, instanța de fond a reținut că reclamantul A. a formulat cerere de recuzare atât pentru reclamanta Asociația de Locatari nr. x Galați, cât și în nume propriu, însă cererea de recuzare a rămas nesoluționată, instanța de primă jurisdicție apreciind că nu se impune soluționarea cererii de recuzare, având în vedere că este vorba de o exercitare cu rea-credință a drepturilor procesuale.
Or, instanța de control judiciar constată încălcarea dispozițiilor procedurale de către instanța de fond, întrucât cererile formulate de părți trebuie să primească o soluționare.
Astfel, dacă instanța de fond aprecia că sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din C. proc. civ. avea posibilitatea de a face aplicarea prevederilor art. 30 alin. (4) din C. proc. civ., respingând ca inadmisibilă cererea de recuzare.
Constatând faptul că au fost încălcate normele cu privire la soluționarea cererii de recuzare formulate în cauză, Înalta Curte va sancționa încălcarea normelor procedurale și constatând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 723 din C. proc. civ., în conformitate cu care "(1) Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. (2) Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite", instanța de judecată nu poate sancționa partea cu nesoluționarea unei cereri apreciată a fi formulată cu rea-credință.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond trebuie să clarifice și cadrul procesual al cauzei, având în vedere susținerile reclamanților C., D., B., conform cărora nu au formulat nicio cerere de chemare în judecată împotriva pârâților și nici nu își însușesc acțiunea prezentă.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Asociația de Locatari nr. x Galați, C., A., D., B. împotriva sentinței nr. 72/2017 din 30 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.