ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/2011 la data de 19 ianuarie 2011, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 703 Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. obligarea acestuia la plata sumei de 2.286,13 RON cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei decembrie 2007- octombrie 2010 și a sumei de 885,11 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente perioadei decembrie 2007-30 iunie 2010.

Prin sentința civilă nr. 5161 din 5 mai 2012, Judecătoria Galați a admis acțiunea în pretenții formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 703 Galați, în contradictoriu cu pârâtul A. și l-a obligat pe acesta din urmă la plata sumei de 2.286,13 RON cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei decembrie 2007- octombrie 2010 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 885,11 RON aferente perioadei decembrie 2007- iunie 2010.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul A., care a criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.

Prin decizia civilă nr. 277 din 20 mai 2015, Tribunalul Galați a admis excepția perimării în sensul că a constatat perimat recursul formulat de recurentul-pârât A., prin moștenitor B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 703 Galați.

Împotriva deciziei civile pronunțate de Tribunalul Galați a formulat recurs B..

Prin încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2015 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., dată la care a fost efectuat ultimul act de procedură.

Prin decizia nr. 187/R din 5 octombrie 2016 Curtea de Apel Galați, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 277 din 20 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă.

S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

S-a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 250 C. proc. civ. referitoare la faptul că este suspendat cursul perimării cât timp judecata este suspendată, deoarece aceste dispoziții legale sunt aplicabile în cazul în care s-a dispus suspendarea potrivit dispozițiilor art. 244 și 243 C. proc. civ. sau în alte cazuri expres stabilite de lege, însă nu s-a stabilit în acest sens, cauza fiind suspendată potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Mai mult, s-a reținut că de la data decesului recurentului-pârât, 17 ianuarie 2014, când potrivit dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ar fi trebuit suspendată de drept judecarea cauzei, a trecut mai mult de un an, iar decesul nu a intervenit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare pentru a putea fi reținute în cauză dispozițiile art. 250 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă B..

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții sau motive de recurs, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs invocată, din oficiu, și a reținut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

Totodată, conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În speță, recurenta a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 16 februarie 2017, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și 0,15 RON timbru judiciar, dar aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării.

Constatând că cererea nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, respectiv 16 februarie 2017, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată, și să dispună anularea cererii de recurs, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 187/R din 5 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 februarie 2017.