ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2980/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2980/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului penal de față;
Prin sentința
penală nr. 47/F din 24 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori, a fost respinsă nefondată plângerea formulată de
petenții C.N. și C.G. împotriva rezoluției nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010
a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel
cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 1061/11/2/2010 din
22 noiembrie
2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Galați.
S-a menținut
rezoluția atacată.
A fost obligat fiecare petent la plata către stat
a câte de 30 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că
prin Rezoluția nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea
urmăririi
penale față de făptuitorii C.D.C. - executor judecătoresc, Z.A. - administrator
la Asociația de Proprietari din Galați, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 246 C. pen.
Pentru a se
pronunța în acest sens, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a avut în
vedere următoarele:
Prin plângerea adresată organelor de urmărire
penală la data
de 22 octombrie 2009, persoanele vătămate C.N. și C.G. au
formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., împotriva
executorului judecătoresc C.D.C. și împotriva făptuitoarei Z.A.
În motivarea
plângerii, persoanele vătămate au arătat că făptuitoarea Z.A., în
calitate
de administrator la Asociația
de Proprietari din Galați, în mod nejustificat
Ie-a acționat în judecată pe persoanele vătămate pentru plata datoriilor restante
la
întreținere.
În ceea ce
privește pe executorul judecătoresc, persoanele
vătămate au arătat că sunt nemulțumite de modul cum s-a efectuat
executarea
silită în dosarele de executare nr. 61/2008 și nr. 408/2008 ale Biroului
Executorului Judecătoresc C.D.C.
Din actele
premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că Asociația de Proprietari din
Galați Ie-a chemat în judecată pe persoanele vătămate pentru a le obliga să
plătească suma de 4.757,97 lei, cu titlu de pretenții și suma de 1.306,24 lei,
cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, pentru
perioada iulie 2006 - aprilie 2007.
Prin sentința
civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Galați, s-a admis cererea
asociației de proprietari și Ie-a obligat pe persoanele vătămate să plătească
sumele menționate.
De asemenea, Asociația de Proprietari Ie-a chemat
în
judecată pe persoanele vătămate pentru plata sumelor de 5.462,84 lei,
reprezentând cheltuieli de întreținere și 2.175,34 lei, reprezentând
penalități, pentru perioada februarie 2007 - martie 2008.
Prin sentința
civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a Judecătoriei Galați s-a admis cererea
asociației de proprietari și s-a dispus
obligarea
persoanelor vătămate la plata sumelor menționate.
După rămânerea definitivă a celor două hotărâri,
asociația de
proprietari a solicitat punerea în executare a celor două
titluri. Astfel, sentința civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a făcut
obiectul dosarului de executare nr. 61/2008 la Biroul Executorului
Judecătoresc C.D.C., iar sentința civilă nr. 5803
din
22 iulie 2008 a făcut obiectul
dosarului de executare nr. 408/2008 la
biroul aceluiași executor.
Executorul
judecătoresc a întocmit somațiile către debitori, a procedat la verificarea
imobilului care putea fi vândut pentru achitarea debitului, a procedat la
evaluarea imobilului și s-a început procedura executării silite. În acest sens,
s-au emis publicațiile de vânzare și s-a stabilit primul termen pentru
licitație.
Pe parcursul
executării silite au existat mai multe termene pentru licitație deoarece nu se
prezenta niciun cumpărător. În cele din urmă, la termenul din data de 23 iunie 2009
s-a prezentat
cumpărătorul G.M. care a
adjudecat imobilul cu suma de
60.000 lei (RON).
În urma
verificării actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că
executorul judecătoresc C.D.C. nu
și-a
încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a
celor
două titluri menționate mai sus iar executarea s-a desfășurat conform
procedurii legale.
Pentru acest
motiv, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea
urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.D.C., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Cu privire la făptuitoarea Z.A., a constatat că
aceasta
și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu atunci când a solicitat
instanței obligarea persoanelor vătămate la plata cheltuielilor de întreținere
și a penalităților de întârziere, fiind chiar obligată să-și exercite aceste
atribuții în calitatea pe care o avea.
Împotriva
acestei rezoluții, în termen legal, petenții C.N.
și C.G. au formulat plângere conform dispozițiilor
art. 278 C.
proc. pen., plângere care prin rezoluția
nr.
1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al
Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că
soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală.
Împotriva
rezoluției nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr.
1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a
Procurorului
General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Galați, au
formulat plângere în condițiile art. 278
1
C. proc. pen. petenții C.N.
și C.G.
Atât prin
motivele scrise, cât și oral prin apărătorii aleși, petenții au susținut
următoarele:
- soluționarea
plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. de către procurorul
general adjunct este neprocedurală și nelegală;
- procurorul
nu s-a pronunțat „asupra încălcărilor de lege reclamate";
- nu a
administrat probele care se impuneau pentru a determina realitatea sumelor
datorate asociației de proprietari și astfel să se demonstreze abuzul
făptuitoarei Z.A.;
-
executarea silită s-a realizat cu încălcarea
tuturor drepturilor
procesuale și procedurale, nefiindu-le comunicate
toate actele de executare și, deși au consemnat la dispoziția executorului
debitul
în integralitatea lui, au fost
executați silit prin vânzarea la licitație a
imobilului pentru suma de
600.000.000 lei vechi, deși valoarea acestuia era de 1.300.000.000 lei vechi.
S-a solicitat admiterea plângerii, trimiterea
cauzei organului
de urmărire penală, căruia să i se impună să facă
cercetări cu privire la modul în care s-a efectuat această vânzare, dacă s-au
respectat drepturile debitorului sau nu.
Verificând
rezoluția atacată, Curtea de Apel a constatat în baza lucrărilor și
materialului din dosar, că aceasta este temeinică și legală, plângerea urmând a
fi respinsă ca nefondată.
Potrivit
dispozițiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al
constării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni,
astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită
potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală.
Verificarea
unei plângeri, denunț sau a altui mod de sesizare se realizează, conform
dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. și art. 224 alin. (1) C. proc.
pen., prin investigații propriii ale organelor de urmărire penală, actele de investigație
denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea
existentei sau inexistentei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C.
proc. pen., cât și la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală
răspunzându-se astfel cerințelor statuate cu valoare de principiu în
dispozițiile art. 1 C. proc. pen.
In cauza de
față nu se justifică efectuarea unei expertize judiciare contabile care să
stabilească cuantumul cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente
perioadelor iulie 2006 - aprilie
2007,
respectiv februarie 2007 - martie 2008, atât timp cât aceasta
nu a fost
solicitată în fața instanțelor civile care au pronunțat sentințe definitive și
irevocabile, organul de urmărire penală desfășurând toate activitățile ce se
impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluția dată,
stabilind o corectă situație de fapt.
Astfel, din
actele premergătoare aflate la dosar rezultă că Asociația de Proprietari din
Galați a chemat în judecată petenții pentru obligarea acestora la plata sumei
de 4.757,97 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere și a sumei de 1.306,24
lei, cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, pentru
perioada iulie 2006 - aprilie 2007.
Prin sentința
civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Galați, s-a admis cererea
asociației de proprietari, petenții fiind obligați la plata sumelor solicitate.
De asemenea,
Asociația de Proprietari a chemat în judecată petenții pentru obligarea
acestora la plata sumelor de 5.462,84 lei, reprezentând cheltuieli de
întreținere și 2.175,34 lei, reprezentând penalități, pentru perioada februarie
2007 - martie 2008.
Prin sentința
civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a Judecătoriei Galați s-a admis cererea
asociației de proprietari și s-a dispus obligarea petenților la plata sumelor
menționate.
După rămânerea definitivă a celor două hotărâri,
asociația de
proprietari a solicitat punerea în executare a celor două
titluri. Astfel, sentința civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a făcut
obiectul dosarului de executare nr. 61/2008 la Biroul Executorului Judecătoresc
C.D.C., iar sentința civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a făcut obiectul
dosarului de executare nr. 408/2008 la biroul aceluiași executor.
Executorul judecătoresc a întocmit somațiile
către debitori, a
procedat la verificarea imobilului care putea fi
vândut pentru achitarea debitului, a procedat la evaluarea imobilului și s-a
început procedura executării silite. în acest sens, s-au emis publicațiile de
vânzare și s-a stabilit primul termen pentru licitație.
Pe parcursul
executării silite au existat mai multe termene pentru licitație deoarece nu s-a
prezentat niciun cumpărător. În cele din urmă, la termenul din data de 23 iunie
2009 s-a prezentat
cumpărătorul G.M. care a
adjudecat imobilul cu suma de
60.000 lei (RON).
Faptul că cele
două persoane vătămate au achitat, prin
consemnare
la dispoziția Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C.
, sumele datorate
nu putea conduce la anularea procesului verbal de licitație din 23 iunie 2009
și a actului de adjudecare din 22 iulie 2009, atâta timp cât consemnarea s-a
făcut
ulterior adjudecării și al întocmirii
actului de adjudecare.
De altfel, din
cuprinsul actelor premergătoare efectuate în
cauză
rezultă că pe parcursul executării silite au existat mai multe
termene
pentru vânzarea la licitație, începând cu anul 2008, perioadă în care petenții
au avut posibilitatea să achite sumele datorate, lucru pe care l-au făcut dar
după întocmirea actului de adjudecare a imobilului.
În acest context Curtea constată că în mod corect
procurorul
reținând că intimații nu au săvârșit infracțiunea reclamată
și nici alte fapte de natură penală care să le atragă răspunderea penală, a
dispus neînceperea urmăririi penale întemeiat pe dispozițiile art. 10 alin. (1)
lit. b C. proc. pen.
Probatoriul
administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susținerile petenților,
nefăcându-se nicicum dovada că intimații în exercițiul atribuțiilor lor de
serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod
defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petenților.
Se constată
așadar că în mod corect procurorul a reținut că intimații nu se fac vinovați de
săvârșirea infracțiunii reclamate, prevăzută de art. 246 C. pen., probatoriul
administrat reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petenți nu sunt
prevăzute de legea penală și că deci intimații nu pot fi subiecți ai
infracțiunii invocate și nici a vreunei alte fapte cu conotație penală.
Faptul că
petenții nu și-au achitat perioade îndelungate cheltuielile comune la asociația
de proprietari, că aceștia nu au înțeles să se prezinte în fața instanțelor
civile unde să-și facă apărări, să conteste sumele reclamate (care nu este
exclus să nu fi fost corect calculate) și să fi administrat probe științifice
care să stabilească valoarea reală a cheltuielilor de întreținere și a
penalităților aferente, nu poate fi imputat intimaților, aceștia nefăcând decât
să pună în executare titlurile executorii care au făcut obiectul dosarelor de executare
nr. 61/2008 și nr. 408/2008.
Imobilul în
discuție a fost adjudecat la data de 23 iunie 2009 la prețul cel mai mare
oferit, cu respectarea dispozițiilor art. 488 și urmat. C. proc. civ., lipsa de
diligentă a petenților care nu au reacționat decât ulterior adjudecării,
nefiind de natură să pună la îndoială buna - credință a executorului
judecătoresc în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Cum lipsa
procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel din motive
obiective nu ar fi putut împiedica
exercitarea
drepturilor prevăzute în art. 278 C. proc. pen.,
nu se poate susține că
soluționarea plângerii petenților împotriva soluției de neîncepere a urmăririi
penale întemeiată pe acest text de lege de către procurorul general adjunct ar
fi neprocedurală și nelegală.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs petiționarul C.N.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr.
202/2010 au fost aduse modificări Codului de
procedură
penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării
proceselor, între
acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului
împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc.
pen.
În acest
sens,potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat
prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul
soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de
netrimitere în judecată, este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul
legii a unor
dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV.
În privința
căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV,
iar aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea
modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi
atacată.
Acest criteriu
corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de
imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un
instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință,
constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de
24 martie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta
Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel
atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.
În această situație,întrucât petentul a formulat
o cale de atac
neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a
respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform
art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,
obligându-l totodată pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat
conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar C.N. împotriva
sentinței penale nr. 47/F din 24 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală
și pentru cauze cu minori.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie
2011.