ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.03.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2980/2011

HOTĂRÂRE
24.03.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2980/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 47/F din 24 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, a fost respinsă nefondată plângerea formulată de

petenții C.N. și C.G. împotriva rezoluției nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel

cum a fost confirmată prin rezoluția nr. 1061/11/2/2010 din

22 noiembrie

2010 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați.

S-a menținut

rezoluția atacată.

A fost obligat fiecare petent la plata către stat

a câte de 30 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că

prin Rezoluția nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea

urmăririi

penale față de făptuitorii C.D.C. - executor judecătoresc, Z.A. - administrator

la Asociația de Proprietari din Galați, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a se

pronunța în acest sens, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a avut în

vedere următoarele:

Prin plângerea adresată organelor de urmărire

penală la data

de 22 octombrie 2009, persoanele vătămate C.N. și C.G. au

formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., împotriva

executorului judecătoresc C.D.C. și împotriva făptuitoarei Z.A.

În motivarea

plângerii, persoanele vătămate au arătat că făptuitoarea Z.A., în

calitate

de administrator la Asociația

de Proprietari din Galați, în mod nejustificat

Ie-a acționat în judecată pe persoanele vătămate pentru plata datoriilor restante

la

întreținere.

În ceea ce

privește pe executorul judecătoresc, persoanele

vătămate au arătat că sunt nemulțumite de modul cum s-a efectuat

executarea

silită în dosarele de executare nr. 61/2008 și nr. 408/2008 ale Biroului

Executorului Judecătoresc C.D.C.

Din actele

premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că Asociația de Proprietari din

Galați Ie-a chemat în judecată pe persoanele vătămate pentru a le obliga să

plătească suma de 4.757,97 lei, cu titlu de pretenții și suma de 1.306,24 lei,

cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, pentru

perioada iulie 2006 - aprilie 2007.

Prin sentința

civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Galați, s-a admis cererea

asociației de proprietari și Ie-a obligat pe persoanele vătămate să plătească

sumele menționate.

De asemenea, Asociația de Proprietari Ie-a chemat

în

judecată pe persoanele vătămate pentru plata sumelor de 5.462,84 lei,

reprezentând cheltuieli de întreținere și 2.175,34 lei, reprezentând

penalități, pentru perioada februarie 2007 - martie 2008.

Prin sentința

civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a Judecătoriei Galați s-a admis cererea

asociației de proprietari și s-a dispus

obligarea

persoanelor vătămate la plata sumelor menționate.

După rămânerea definitivă a celor două hotărâri,

asociația de

proprietari a solicitat punerea în executare a celor două

titluri. Astfel, sentința civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a făcut

obiectul dosarului de executare nr. 61/2008 la Biroul Executorului

Judecătoresc C.D.C., iar sentința civilă nr. 5803

din

22 iulie 2008 a făcut obiectul

dosarului de executare nr. 408/2008 la

biroul aceluiași executor.

Executorul

judecătoresc a întocmit somațiile către debitori, a procedat la verificarea

imobilului care putea fi vândut pentru achitarea debitului, a procedat la

evaluarea imobilului și s-a început procedura executării silite. În acest sens,

s-au emis publicațiile de vânzare și s-a stabilit primul termen pentru

licitație.

Pe parcursul

executării silite au existat mai multe termene pentru licitație deoarece nu se

prezenta niciun cumpărător. În cele din urmă, la termenul din data de 23 iunie 2009

s-a prezentat

cumpărătorul G.M. care a

adjudecat imobilul cu suma de

60.000 lei (RON).

În urma

verificării actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că

executorul judecătoresc C.D.C. nu

și-a

încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia punerii în executare a

celor

două titluri menționate mai sus iar executarea s-a desfășurat conform

procedurii legale.

Pentru acest

motiv, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.D.C., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Cu privire la făptuitoarea Z.A., a constatat că

aceasta

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu atunci când a solicitat

instanței obligarea persoanelor vătămate la plata cheltuielilor de întreținere

și a penalităților de întârziere, fiind chiar obligată să-și exercite aceste

atribuții în calitatea pe care o avea.

Împotriva

acestei rezoluții, în termen legal, petenții C.N.

și C.G. au formulat plângere conform dispozițiilor

art. 278 C.

proc. pen., plângere care prin rezoluția

nr.

1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a Procurorului General Adjunct al

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că

soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală.

Împotriva

rezoluției nr. 1114/P/2009 din 19 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr.

1061/11/2/2010 din 22 noiembrie 2010 a

Procurorului

General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, au

formulat plângere în condițiile art. 278

1

și C.G.

Atât prin

motivele scrise, cât și oral prin apărătorii aleși, petenții au susținut

următoarele:

- soluționarea

plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. de către procurorul

general adjunct este neprocedurală și nelegală;

- procurorul

nu s-a pronunțat „asupra încălcărilor de lege reclamate";

- nu a

administrat probele care se impuneau pentru a determina realitatea sumelor

datorate asociației de proprietari și astfel să se demonstreze abuzul

făptuitoarei Z.A.;

-

executarea silită s-a realizat cu încălcarea

tuturor drepturilor

procesuale și procedurale, nefiindu-le comunicate

toate actele de executare și, deși au consemnat la dispoziția executorului

debitul

în integralitatea lui, au fost

executați silit prin vânzarea la licitație a

imobilului pentru suma de

600.000.000 lei vechi, deși valoarea acestuia era de 1.300.000.000 lei vechi.

S-a solicitat admiterea plângerii, trimiterea

cauzei organului

de urmărire penală, căruia să i se impună să facă

cercetări cu privire la modul în care s-a efectuat această vânzare, dacă s-au

respectat drepturile debitorului sau nu.

Verificând

rezoluția atacată, Curtea de Apel a constatat în baza lucrărilor și

materialului din dosar, că aceasta este temeinică și legală, plângerea urmând a

fi respinsă ca nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al

constării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni,

astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită

potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere

penală.

Verificarea

unei plângeri, denunț sau a altui mod de sesizare se realizează, conform

dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. și art. 224 alin. (1) C. proc.

pen., prin investigații propriii ale organelor de urmărire penală, actele de investigație

denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea

existentei sau inexistentei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C.

proc. pen., cât și la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală

răspunzându-se astfel cerințelor statuate cu valoare de principiu în

dispozițiile art. 1 C. proc. pen.

In cauza de

față nu se justifică efectuarea unei expertize judiciare contabile care să

stabilească cuantumul cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente

perioadelor iulie 2006 - aprilie

2007,

respectiv februarie 2007 - martie 2008, atât timp cât aceasta

nu a fost

solicitată în fața instanțelor civile care au pronunțat sentințe definitive și

irevocabile, organul de urmărire penală desfășurând toate activitățile ce se

impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluția dată,

stabilind o corectă situație de fapt.

Astfel, din

actele premergătoare aflate la dosar rezultă că Asociația de Proprietari din

Galați a chemat în judecată petenții pentru obligarea acestora la plata sumei

de 4.757,97 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere și a sumei de 1.306,24

lei, cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, pentru

perioada iulie 2006 - aprilie 2007.

Prin sentința

civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Galați, s-a admis cererea

asociației de proprietari, petenții fiind obligați la plata sumelor solicitate.

De asemenea,

Asociația de Proprietari a chemat în judecată petenții pentru obligarea

acestora la plata sumelor de 5.462,84 lei, reprezentând cheltuieli de

întreținere și 2.175,34 lei, reprezentând penalități, pentru perioada februarie

2007 - martie 2008.

Prin sentința

civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a Judecătoriei Galați s-a admis cererea

asociației de proprietari și s-a dispus obligarea petenților la plata sumelor

menționate.

După rămânerea definitivă a celor două hotărâri,

asociația de

proprietari a solicitat punerea în executare a celor două

titluri. Astfel, sentința civilă nr. 6585 din 13 septembrie 2007 a făcut

obiectul dosarului de executare nr. 61/2008 la Biroul Executorului Judecătoresc

C.D.C., iar sentința civilă nr. 5803 din 22 iulie 2008 a făcut obiectul

dosarului de executare nr. 408/2008 la biroul aceluiași executor.

Executorul judecătoresc a întocmit somațiile

către debitori, a

procedat la verificarea imobilului care putea fi

vândut pentru achitarea debitului, a procedat la evaluarea imobilului și s-a

început procedura executării silite. în acest sens, s-au emis publicațiile de

vânzare și s-a stabilit primul termen pentru licitație.

Pe parcursul

executării silite au existat mai multe termene pentru licitație deoarece nu s-a

prezentat niciun cumpărător. În cele din urmă, la termenul din data de 23 iunie

2009 s-a prezentat

cumpărătorul G.M. care a

adjudecat imobilul cu suma de

60.000 lei (RON).

Faptul că cele

două persoane vătămate au achitat, prin

consemnare

la dispoziția Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C.

, sumele datorate

nu putea conduce la anularea procesului verbal de licitație din 23 iunie 2009

și a actului de adjudecare din 22 iulie 2009, atâta timp cât consemnarea s-a

făcut

ulterior adjudecării și al întocmirii

actului de adjudecare.

De altfel, din

cuprinsul actelor premergătoare efectuate în

cauză

rezultă că pe parcursul executării silite au existat mai multe

termene

pentru vânzarea la licitație, începând cu anul 2008, perioadă în care petenții

au avut posibilitatea să achite sumele datorate, lucru pe care l-au făcut dar

după întocmirea actului de adjudecare a imobilului.

În acest context Curtea constată că în mod corect

procurorul

reținând că intimații nu au săvârșit infracțiunea reclamată

și nici alte fapte de natură penală care să le atragă răspunderea penală, a

dispus neînceperea urmăririi penale întemeiat pe dispozițiile art. 10 alin. (1)

lit. b C. proc. pen.

Probatoriul

administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susținerile petenților,

nefăcându-se nicicum dovada că intimații în exercițiul atribuțiilor lor de

serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod

defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petenților.

Se constată

așadar că în mod corect procurorul a reținut că intimații nu se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunii reclamate, prevăzută de art. 246 C. pen., probatoriul

administrat reliefând fără dubiu că aspectele arătate de petenți nu sunt

prevăzute de legea penală și că deci intimații nu pot fi subiecți ai

infracțiunii invocate și nici a vreunei alte fapte cu conotație penală.

Faptul că

petenții nu și-au achitat perioade îndelungate cheltuielile comune la asociația

de proprietari, că aceștia nu au înțeles să se prezinte în fața instanțelor

civile unde să-și facă apărări, să conteste sumele reclamate (care nu este

exclus să nu fi fost corect calculate) și să fi administrat probe științifice

care să stabilească valoarea reală a cheltuielilor de întreținere și a

penalităților aferente, nu poate fi imputat intimaților, aceștia nefăcând decât

să pună în executare titlurile executorii care au făcut obiectul dosarelor de executare

nr. 61/2008 și nr. 408/2008.

Imobilul în

discuție a fost adjudecat la data de 23 iunie 2009 la prețul cel mai mare

oferit, cu respectarea dispozițiilor art. 488 și urmat. C. proc. civ., lipsa de

diligentă a petenților care nu au reacționat decât ulterior adjudecării,

nefiind de natură să pună la îndoială buna - credință a executorului

judecătoresc în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Cum lipsa

procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel din motive

obiective nu ar fi putut împiedica

exercitarea

drepturilor prevăzute în art. 278 C. proc. pen.,

nu se poate susține că

soluționarea plângerii petenților împotriva soluției de neîncepere a urmăririi

penale întemeiată pe acest text de lege de către procurorul general adjunct ar

fi neprocedurală și nelegală.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționarul C.N.

Recursul este inadmisibil.

Prin Legea nr.

202/2010 au fost aduse modificări Codului de

procedură

penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării

proceselor, între

acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului

împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc.

pen.

În acest

sens,potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat

prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul

soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată, este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul

legii a unor

dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. XXIV.

În privința

căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV,

iar aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea

modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi

atacată.

Acest criteriu

corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de

imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un

instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință,

constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

24 martie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta

Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel

atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație,întrucât petentul a formulat

o cale de atac

neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a

respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform

art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

obligându-l totodată pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiționar C.N. împotriva

sentinței penale nr. 47/F din 24 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2011
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72/ F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.V., îm
ÎCCJ 2010-11-30
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 176/F din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Z.C. îm
ÎCCJ 2010-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3896/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința definitivă nr. 82 din 18 mai 2012 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A.T.V., împotriva rezoluțiilor nr.
ÎCCJ 2012-06-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2045/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 10/F din 20 februarie 2012 Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.V. împotriva Rezoluției de n
ÎCCJ 2011-01-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 215/2011
Asupra recursului de față; Pe rolul Curții de Apel Galați s-a înregistrat plângerea, sub nr. 1064/44/2010, formulată de petenta C.C., prin procurator A.M., împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 66/P/2010 din 31 mai 2010
Sursă