ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2022

Circumstanțele cauzei. La data de 22.03.2021 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator unic B., împotriva deciziei civile nr. 14 din 11.01.2021 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații Municipiul Galați și Consiliul Local Galați. În ședința de judecată din data de 08.06.2021 revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., a formulat cerere de recuzare a completului de judecată compus din domnul judecător C. și doamnele judecător D. și E.. Prin adresa din data de 18.06.2021 s-a pus în vedere petentei să depună în scris cererea de recuzare, cu arătarea motivelor pentru fiecare dintre judecătorii recuzați și să achite taxa de timbru în sumă de 4 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare formulate oral la termenul de judecată din data de 08.06.2021, petenta a formulat cerere de reexaminare, respinsă ca nefondată, în mod irevocabil, prin încheierea din data de 29.06.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021. Urmarea soluționării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin adresa din data de 30.06.2021 s-a pus din nou în vedere petentei să depună în scris cererea de recuzare, cu arătarea motivelor pentru fiecare dintre judecătorii recuzați și să achite taxa de timbru în sumă de 4 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Încheierea din data de 8 iulie 2021, precum și încheierile premergătoare atacate în cauză. Prin încheierea de ședință din data de 8 iulie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a întregului complet de judecată C4R format din domnii judecători C., D., E., formulată oral în ședința publică din 08.06.2021, în cererea de revizuire a deciziei civile nr. 14/11.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator unic B.. Totodată, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din vechiul C. proc. civ., a dispus amendarea reprezentantului petentei, B., cu amendă în sumă de 1.000 RON. Prin încheierile de ședință premergătoare, pronunțate la 06.04.2021, 21.04.2021, 08.06.2021 și 30.06.2021, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator unic B., a dispus: amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de abținere formulată de către un membru al completului de judecată; s-a admis cererea de abținere formulată de către doamna judecător F.; ulterior s-a dispus amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de recuzare a întregului complet de judecată, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin reprezentant B.; iar prin încheierea din data de 30.06.2021 s-a dispus emiterea unei adrese petentei, urmarea soluționării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2021, cu mențiunea că s-a respins cererea de reexaminare și că urmează a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, urmând, totodată, să depună la dosar, cererea de recuzare în scris, cu arătarea motivelor pentru fiecare dintre judecătorii recuzați.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva încheierii de ședință din data de 8 iulie 2021, precum și a tuturor încheierilor premergătoare pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2021, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator unic B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 din vechiul C. proc. civ.. A invocat recurenta excepția nulității de ordine publică a hotărârii recurate și a considerat că hotărârea atacată este vădit nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor invocate a susținut că, la soluționarea cererii sale, instanța a aplicat în mod nelegal și neprocedural, atât dispozițiile din vechiul C. proc. civ., cât și dispozițiile din noul C. proc. civ., deși dosarul se judecă după regulile prevăzute de vechea reglementare. Totodată, a arătat că în mod nelegal și neprocedural, încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, instanța a aplicat amendă judiciară prin aceeași încheiere prin care a soluționat cererea de recuzare și nu prin încheiere de executare separată, de asemenea, aplicând amenda reprezentantului contestatoarei, deși acesta nu este parte în dosar și nu a formulat cerere de recuzare în nume propriu. În plus, a aplicat amenda în temeiul prevederilor noului C. proc. civ., indicând cu rea-credință calea de atac prevăzută de acest nou Cod, deși dosarul se judecă conform vechiul C. proc. civ. A mai susținut recurenta că în mod nelegal și neprocedural a încălcat instanța normele de procedură, analizând cererea de recuzare pe fondul ei, deși a anulat-o ca netimbrată. Tot nelegal și neprocedural a încălcat instanța normele de procedură, neindicând temeiul de drept, respectiv textul de lege în baza căruia a stabilit și a solicitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recuzare. În continuare, a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii care se anulează reciproc, consecința fiind nemotivarea hotărârii, iar instanța a interpretat și a aplicat în mod greșit legea, respectiv C. proc. civ. și Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și excepțiilor formulate pentru termenul din data de 08.06.2021. Cu privire la încheierile premergătoare a susținut că în mod nelegal și neprocedural acestea nu cuprind calea legală de atac și termenul legal în care se poate exercita calea de atac, iar modul de soluționare a dosarului este superficial, hotărârea nefiind motivată. Sub acest aspect al contradictorialității hotărârii a mai arătat că există o contradicție între considerente, motivare și dispozitiv, iar erorile judiciare ar trebui să poată fi îndreptate oricând. În acest sens a făcut trimitere la practica Tribunalului Galați, evidențiată de decizia civilă nr. 99 din data de 8 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015; la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, evidențiată prin decizia nr. 3115 din 20 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013 și decizia nr. 270 din 28 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, și a invocat excepția nulității absolute de ordine publică a hotărârii recurate. A mai invocat recurenta practica Curții Constituționale a României și a considerat că este neconstituțional întregul C. proc. civ. din 1865, deoarece exclude posibilitatea îndreptării în orice moment a erorilor judiciare de judecată. Astfel, a considerat că vechiul C. proc. civ. nu îndeplinește condițiile de predictibilitate, previzibilitate, claritate, precizie, cu privire la îndreptarea erorilor de judecată, fiind încălcate drepturi și principii prevăzute de art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 148 din Constituția României. A înțeles să ridice excepțiile de neconstituționalitate a art. 27, art. 28 alin. (3), art. 29, art. 30 alin. (4), art. 31 alin. (1), art. 32 alin. (1), art. 34 din vechiul C. proc. civ., apreciind că dispozițiile acestora sunt neconstituționale în măsura în care permit lipsa de precizie, claritate, predictibilitate și previzibilitate a textului de lege, în privința art. 28 alin. (3) din același Cod, prin care se face referire la imposibilitatea formulării unei noi cereri de recuzare împotriva aceluiași judecător și pentru aceleași motive, afirmând că din cuprinsul acestuia nu rezultă dacă este vorba despre motive de fapt sau de drept. Cu privire la art. 30 alin. (4) din vechiul C. proc. civ. a susținut că devine implicit neconstituțional în măsura în care se referă la aplicabilitatea art. 28 din același Cod; art. 31 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. este neconstituțional deoarece permite soluționarea cererii de recuzare, prevăzând ascultarea judecătorului recuzat, însă fără a permite și ascultarea petentului, nesocotind astfel dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și încălcarea principiului egalității armelor. A mai susținut recurenta și neconstituționalitatea art. 32 alin. (1) și respectiv a art. 34 din vechiul C. proc. civ., având în vedere lipsa de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, în privința celui din urmă text de lege evocat arătând că este neconstituțional și ca urmare a faptului că textul similar cuprins în art. 53 din noul C. proc. civ. este diferit, respectându-se și asigurându-se dreptul la un proces efectiv. Așadar, textele de lege amintite sunt neconstituționale în măsura în care permit interpretarea și aplicarea arbitrară, părtinitoare și chiar abuzivă de către judecătorul cauzei, precum și în măsura în care nu îndeplinesc normele și condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate prevăzute de Constituția României și de Legea nr. 24/2000. În contextul aprecierii admisibilității excepției de neconstituționalitate, a apreciat că sunt neconstituționale și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, considerând că acest text este neconstituțional în măsura în care permite interpretarea și aplicarea arbitrară, părtinitoare și chiar abuzivă din partea judecătorului cauzei, în măsura în care nu îndeplinește normele, condițiile de claritate, predictibilitate și previzibilitate prevăzute de Constituția României și de Legea nr. 24/2000, precum și în măsura în care încalcă drepturi și principii constituționale. În final, recurenta a apreciat că o probă în susținerea căii sale de atac exercitate în cauză o constituie faptul că noul C. proc. civ. prevede posibilitatea exercitării unui recurs împotriva soluției date asupra cererii de recuzare de către o instanță de recurs, concluzionând că hotărârea a fost dată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii recurate. De asemenea, calea de atac este dată de lege, chiar dacă judecătorul o indică în mod greșit, motiv pentru care a considerat că hotărârea recurată este vădit nelegală, netemeinică și nulă de drept. Pentru considerentele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece, dacă instanța de control judiciar, în speță instanța de recurs, ar rejudeca fondul cauzei după casare, reclamantei i-ar fi încălcat dreptul la două grade de jurisdicție. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată și respectarea art. 1, art. 6 din CEDO, art. 21, art. 14 din Constituția României referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Apărările formulate în cauză. Deși legal citați, împreună cu citația fiindu-le comunicată și copia cererii de recurs, intimații-pârâți Consiliul Local Galați și Municipiul Galați nu au formulat întâmpinare. La termenul din data de 13 ianuarie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, exercitată împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, în temeiul art. 34 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., și a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitate recurentei-reclamante să depună concluzii scrise cu privire la această excepție invocată din oficiu. În termenul de amânare a pronunțării, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin reprezentant B., a depus note de concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepția de prematuritate a soluționării recursului, precum și prematuritatea invocării excepției inadmisibilității acestei căi de atac. Totodată, a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuție această excepție a prematurității, a formulat concluzii de respingere a excepției inadmisibilității recursului și a solicitat obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată. Tot în termenul de amânare a pronunțării recurenta-reclamantă a solicitat comunicarea în format electronic a tuturor încheierilor de ședință pronunțate în dosar, precum și o copie în format electronic a tuturor încheierilor cu mijloace tehnice audio, cerere soluționată conform adresei emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27 ianuarie 2022.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de repunere pe rol a cauzei și asupra recursului. Cu titlu preliminar instanța de control judiciar reține că, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată ce a stat la baza prezentului demers judiciar, respectiv 4 iulie 2012, și față de prevederile art. 24 din noul C. proc. civ. potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", precum și a celor menționate la art. 25 alin. (1) din același act normativ, care reglementează aplicarea în timp a legii de procedură civilă, norme care dispun că "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", în cauză sunt aplicabile dispozițiile din vechiul C. proc. civ., astfel cum în mod expres a arătat și recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs formulate, iar nu cele ale noului C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013, pentru că, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare". Prin urmare, cum în prezenta cauză procesul a început la data de 4 iulie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., și față de principiul neretroactivității legii, înscris în prevederile legale sus-menționate, litigiului având ca obiect cererea de revizuire a deciziei nr. 14/11.01.2021 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2020, i se aplică dispozițiile din vechiul C. proc. civ. (1865), inclusiv sub aspectul procedurii de judecată. 5.1. Cu privire la cererea recurentei-reclamante, de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte reține următoarele: Așa cum s-a arătat în precedent, la termenul din data de 13 ianuarie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului exercitat împotriva încheierii prin care a fost soluționată o cerere de recuzare, față de dispozițiile art. 34 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, și a dispus amânarea pronunțării soluției pentru a da posibilitate părții recurente să depună în scris un punct de vedere cu privire la excepția invocată. La data de 26 ianuarie 2022 recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator unic B., a depus note de concluzii scrise în cuprinsul cărora a susținut că înțelege să invoce excepția prematurității invocării excepției de inadmisibilitate a recursului și a soluționării căii de atac exercitate din perspectiva acestei excepții a inadmisibilității, solicitând repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuția părților și a se soluționa excepția prematurității. Din lecturarea dispozițiilor vechiul C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a reglementat situația repunerii pe rol a cauzei prin intermediul dispozițiilor art. 151 din actul normativ amintit, conform cărora: "Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri". De asemenea, potrivit art. 260 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.: "Judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptățit să se pronunțe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanței, afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcție. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părților, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în fața instanței legal constituite". Pe de altă parte, instituția repunerii cauzei pe rol este reglementată de legiuitor și în situația suspendării judecării procesului, când este prevăzută posibilitatea părții de a formula cerere de repunere a cauzei pe rol, în vederea continuării judecății. Or, în speță, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, astfel încât instanța de control judiciar nu poate lua în considerare această cerere, nefiind aplicabile dispozițiile art. 151 din vechiul C. proc. civ., întrucât de aceste dispoziții se poate prevala doar instanța de judecată atunci când constată că sunt necesare noi lămuriri. Cu alte cuvinte, această instituție procedurală vizează deliberarea și este pusă de către legiuitor la dispoziția instanței învestite cu soluționarea cauzei, exclusiv în situațiile expres prevăzute de lege. Cum recurenta-reclamantă este cea care a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, justificată de împrejurarea că este necesară discutarea excepției prematurității soluționării recursului și a invocării excepției inadmisibilității, invocând, prin urmare, aspecte noi ce nu au format obiectul dezbaterilor, iar instanța de control judiciar apreciază că nu sunt necesare noi lămuriri și că nu este incidentă ipoteza reglementată la art. 260 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru repunerea cauzei pe rol, cererea formulată de parte sub acest aspect fiind nefondată și urmând a fi respinsă ca atare. 5.2. Cât privește cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă împotriva încheierii din data de 8 iulie 2021 și a tuturor încheierilor premergătoare pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, în condițiile art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu. Potrivit textului de lege sus-menționat, "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii". Așadar, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului reclamantei, în considerarea argumentelor ce succed: Obiectul cererii de recurs de față îl reprezintă încheierea din data de 8 iulie 2021, precum și toate încheierile premergătoare pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din data de 8 iulie 2021, Curtea de Apel Galați a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a întregului complet de judecată C4R format din domnii judecători C., D., E., formulată oral în ședința publică din data de 08.06.2021, în cererea de revizuire a deciziei civile nr. 14 din 11.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator unic B.. Totodată, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din vechiul C. proc. civ., a dispus amendarea reprezentantului petentei, B., cu amendă în sumă de 1.000 RON. De asemenea, așa cum s-a arătat în considerentele expuse la pct. 2 din prezenta decizie, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin încheierile premergătoare, pronunțate la 06.04.2021, 12.04.2021, 08.06.2021 și 30.06.2021, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator unic B., a dispus: amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de abținere formulată de către un membru al completului de judecată; s-a admis cererea de abținere formulată de către doamna judecător F.; ulterior s-a dispus amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de recuzare a întregului complet de judecată, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin reprezentant B.; iar prin încheierea din data de 30.06.2021 s-a dispus emiterea unei adrese petentei, urmarea soluționării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2021, cu mențiunea că s-a respins cererea de reexaminare și că urmează a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, urmând, totodată, să depună la dosar, cererea de recuzare în scris, cu arătarea motivelor pentru fiecare dintre judecătorii recuzați. Potrivit art. 299 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.: "Hotărârile date fără drept de apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) (Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății) sunt aplicabile în mod corespunzător.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege enunțate supra rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac în discuție. Din această perspectivă este de observat, în primul rând că prin dispozitivul încheierii din data de 8 iulie 2021, Curtea de Apel Galați a dispus amendarea reprezentantului petentei B., cu o amendă în sumă de 1.000 RON. Potrivit art. 108 4 din vechiul C. proc. civ., "Amenda și despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia", iar conform art. 108 5 alin. (1) din același Cod, "Împotriva încheierii prevăzute la art. 108 4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora". Așadar, Înalta Curte constată că, în raport de prevederile legale evocate, calea de atac a recursului exercitată de către recurenta-reclamantă în referire la această soluție din dispozitivul hotărârii atacate, reprezintă un demers neprevăzut de lege, fiind, ca atare, inadmisibil. Cât privește soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați asupra cererii de recuzare, instanța de control judiciar reține că art. 34 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. prevede că "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul". Sub acest aspect este de observat că, chiar dacă în dispozitivul încheierii din 8 iulie 2021, recurată în cauză, instanța a menționat calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare, acesta începe să curgă de la data comunicării hotărârii pronunțate asupra fondului cauzei, când se poate exercita recursul, și nu anterior acestui moment. Din interpretarea acestei norme rezultă, pe de o parte, că împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare nu se poate exercita calea de atac a apelului/recursului separat de hotărârea dată asupra fondului litigiului iar, pe de altă parte, că nu se poate exercita o cale de atac împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare dacă hotărârea de fond nu este supusă niciunei căi de atac. Verificarea acestor două condiții presupune verificarea admisibilității căii de atac declarate împotriva hotărârii prin care se respinge recuzarea, întrucât împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita numai căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În speță, excepția inadmisibilității recursului se impune sub ambele aspecte menționate. Astfel, cauza în care s-a dispus anularea cererii de recuzare ca netimbrată, respectiv cererea de revizuire a deciziei civile nr. 14/11.01.2021 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2020, nu era soluționată la data declarării recursului împotriva încheierii de anulare a cererii de recuzare ca netimbrată, fiind în curs de soluționare la Curtea de Apel Galați, iar împotriva soluției date asupra cererii de recuzare nu se putea exercita un recurs separat, acesta fiind inadmisibil conform prevederilor art. 34 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865. Conform prevederilor art. 299, coroborate cu art. 377 din C. proc. civ. de la 1865, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe învestite cu soluționarea unei cereri de revizuire este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. În prezenta cauză, învestirea Curții de Apel Galați de către reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a făcut prin declararea căii de atac a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 14/11.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în faza procesuală a recursului, astfel că hotărârea pronunțată asupra acestei căi de atac a revizuirii, și anume decizia nr. 1283/20.12.2021, deci hotărârea asupra fondului, este una irevocabilă la curtea de apel, nesusceptibilă de o altă cale de atac (apel sau recurs). În aceste condiții, cum hotărârea asupra fondului nu este supusă recursului, fiind irevocabilă, nici hotărârea asupra soluției de respingere a cererii de recuzare nu poate fi atacată cu recurs, aceasta fiind inadmisibilă față de prevederile art. 34 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului, exercitată împotriva încheierilor atacate, pe de o parte pentru că aceasta, deși a fost îndreptată împotriva unor încheieri ce fac parte din categoria celor supuse recursului, se poate exercita numai o dată cu fondul cauzei și doar în ipoteza în care și această hotărâre dată asupra fondului cauzei este supusă recursului, iar, pe de altă parte, deoarece în ceea ce privește soluția de amendare a reprezentantului petentei, calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 108 5 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., în speță fiind incident principiul legalității căii de atac consacrat de art. 299 alin. (1), art. 377 din vechiul C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, în aplicarea cărora va respinge recursul declarat, ca inadmisibil. Totodată, în raport de soluția pronunțată cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, Înalta Curte nu va mai proceda la examinarea celorlalte susțineri și apărări invocate de recurenta-reclamantă pe fondul cererii de recurs, analiza acestora fiind de prisos prin prisma soluției pronunțate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 151 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, iar în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 34 alin. (2) din același act normativ, va respinge recursul declarat de reclamantă, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,