ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 martie 2014, reclamanta Asociația A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură, anularea Adresei nr. 15173/EGE din 11.02.2014 raportat la anul 2009, ca fiind netemeinică și nelegală, emisă cu exces de putere, prin care Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultura a comunicat refuzul/avizul negativ la solicitările sus-menționate, cu privire la avizarea și acordarea despăgubirilor și dobânzilor aferente anului 2009, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 56.659,73 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 107,50 ha, situată în zona de conservare totală a Parcului Natural Apuseni în zona/tipul funcțional TI și T2, respectiv în raza localității Răchitele, județul Cluj, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Mărgău, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2009; la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 56,659,73 RON, începând cel puțin cu data de 11.02.2014 - data la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care M.M.S.C. prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensațiilor cuvenite.

Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 447 din data de 13 octombrie 2014 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură, a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 56.659,73 RON cu titlul de compensații/despăgubiri pentru anul 2009 cu dobânda legală aferentă acestui debit începând cu data de 11.02.2014 și până la achitarea efectivă, a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr. x/EGE din 11.02.2014 emisă de pârât, a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură, obligând pârâtul să achite reclamantei 3.950 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au declarat recurs Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, dar și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (în prezent Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), ambii criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Potrivit încheierii din data de 9 iunie 2016, Înalta Curte a apreciat că este învestită cu soluționarea unei singure căi de atac promovate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în care sunt absorbite și criticile formulate de fostul D.A.P.P.

Susține recurentul că nesoluționarea cererii reclamantei în modalitatea pretinsă de aceasta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, răspunsul neputând fi condiționat de soluționarea favorabilă a cererii cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare acordării despăgubirilor.

De asemenea, recurentul critică modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate (lipsa calității procesuale pasive, a prematurității acțiunii), cu ignorarea dispozițiilor legale în materie.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a omis să se pronunțe.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Asociația "A." a răspuns fiecăruia dintre motivele de recurs invocate, arătând în esență, că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit disp. art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 4.03.3016, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din data de 9.06.2016, completul filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă Asociația "A." a supus controlului de legalitate refuzul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură de a-i plăti compensațiile în cuantum de 56.659,73 RON, aferente anului 2009 pentru suprafața de pădure de 107,50 ha, situată în zona de conservare a Parcului Național Apuseni.

Curtea de apel a respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (excepția prematurității cererii de chemare în judecată, lipsa calității procesuale pasive), admițând în parte acțiunea, cu motivarea că a fost parcursă procedura reglementată de Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 961/2009, la dosar fiind atașată documentația aferentă, precum și calculul sumelor cuvenite drept compensații.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Răspunzând punctual criticilor Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că refuzul plății compensațiilor solicitate a fost exprimat de către Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, prin adresa din 11.02.2014, în calitate de autoritate publică centrală în domeniul silviculturii, conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 428/2013.

Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Minister, cu motivarea că finanțarea departamentului se realizează prin bugetul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, justificându-se chemarea în judecată a ambelor entități cu atribuții în domeniu.

La data soluționării recursului, problema de drept a fost rezolvată de legiuitor prin H.G. nr. 38/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, la art. 3 din actul normativ prevăzându-se expres că ministerul "se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile și acordurile, precum și în toate litigiile în care fostul minister al mediului și schimbărilor climatice și Departamentul pentru Apel, Păduri și Piscicultură sunt părți".

Ca urmare, prin efectul legii, recurentul este continuatorul în plan procesual, atât al fostului minister de resort, cât și al departamentului înființat prin H.G. nr. 428/2013.

Critica referitoare la modul în care a fost soluționată excepția prescripției dreptului material la acțiune este nefondată.

Refuzul plății compensațiilor a fost motivat de către Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură prin adresa din 11.02.2014, în esență pe alte aspecte, respectiv neadoptarea unei hotărâri de guvern pentru aprobarea schemei de ajutor, arătând că proiectul de hotărâre pentru aprobarea Normelor Metodologice se află pe circuitul de avizare extern.

Totodată, pe parcursul judecății, recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a indicat ca fiind incidente cauzei prevederile art. 6 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009, care la alin. (1) dispun că:

"formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoanele juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat".

Așadar, recurentul nu neagă dreptul la compensații al intimatei-reclamante, dar refuză acordarea acestora pentru anul 2009 cu motivarea că s-a îndeplinit doar unul dintre elementele condiției suspensive (Decizia Comisiei Europene), nu și cel de-al doilea (adoptarea Normelor Metodologice de către Guvernul României).

Invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune recurentul nu se prevalează de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, anume formularea acțiunii judiciare cu depășirea termenului de 6 luni de la comunicarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii, ceea ce nu este cazul în speță, ci invocă un nou motiv în susținerea refuzului exprimat prin adresa din 11.02.2014, ceea ce este inadmisibil.

În ceea ce privește fondul recursului, criticile referitoare la modul în care a fost aplicat art. 6 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 nu pot fi primite.

Judecătorul fondului a analizat judicios documentația prezentată de reclamantă pentru acordarea alocațiilor bugetare prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, concluzionând că au fost parcurse toate etapele legale, au fost indicate atât actele de proprietate, cât și fișa de calcul a acestora efectuată în temeiul actelor normative de către Ocolul Silvic Cluj, cu trimitere la filele dosarului unde acestea se regăsesc.

În fine, în mod corect a fost înlăturat motivul refuzului invocat de autoritățile publice, întrucât pentru anul 2009 erau aplicabile normele metodologice amintite, care, la Anexa nr. 2 indicau modul de calcul al compensațiilor care se acordă de către stat persoanelor fizice și juridice pentru funcțiile de protecție asigurate de pădurile proprietate privată încadrate la tipurile funcționale T1 și T2, respectiv tipurile funcționale pentru care nu se reglementează procesul de producție.

Abia începând cu data de 1.01.2010, conform celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36/2015, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de lege "trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010".

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 447 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2016.