ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2905/2016

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 266 din data de 23 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Asociația A., în cauza privind și pe pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Departamentul Ape Păduri și Piscicultură, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., apreciind că instanța a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului. Cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de paratul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC) s-a arătat că instanța de fond a reținut în considerentele sentinței ca Asociația a formulat acțiunea doar împotriva paratului MMSC, în condițiile în care adresa nr. x/EGE din 17.04.2014 a cărei anulare a solicitat-o cu consecințele celorlalte petite a fost emisa de către paratul Departamentul Ape Păduri și Piscicultură (DAPP). Astfel, în cauza dedusa judecații Asociația nu a reclamat în justificarea calității procesuale pasive a MMSC drepturi ce deriva dintr-un raport direct, ci a solicitat obligarea paratului MMSC sa prevadă și sa aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor reclamate. În acest sens s-au invocat de către recurentă dispozițiile art. 20, art. 6 coroborat cu art. 34 alin. (1) din Legea nr. 500/2001, art. 53 și urm. din Legea nr. 90/2001, privind atribuțiile MMSC de ordonator principal de credite, arătându-se că MMSC este autoritatea publică centrală, emitentă a Adresei nr. 35139 din 26 august 2013 prin care se precizează că "cele 9 Inspectorate Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare nu au cum sa efectueze plățile privind compensațiile/despăgubirile către proprietari..." și este, totodată, autoritatea care a dispus, practic, organelor teritoriale aflate in subordinea sa, ITRSV-urilor sa nu întocmească deconturi și sa nu avizeze la plată compensațiile cuvenite proprietarilor de terenuri forestiere. S-a mai arătat că, în raport de prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012, modificat prin art. 3 din Legea nr. 71/2013, rezida fara echivoc faptul ca paratul DAPP este un ordonator secundar de credite, iar in conformitate cu prevederile art. 97 din Legea nr. 46/2008, fondurile necesare pentru acordarea despăgubirilor care se cuvin reclamantei sunt asigurate in totalitate prin bugetul MMSC și nu prin bugetul DAPP. Cu privire la respingerea acțiunii formulate și fata de paratul Departamentul Ape, Păduri și Piscicultura s-a învederat faptul ca instanța de fond a inculcat dreptul la apărare al reclamantei, întrucât la termenul din data de 16.06.2014 a fost pusa in discuția părților doar excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului MMSC, instanța soluționând fondul cauzei fără a da cuvântul părților pe acest aspect și fara a da posibilitatea reclamantei sa formuleze sau sa administreze probe in dovedirea pretențiilor. Astfel, instanța de fond i-a produs Asociației o încălcare a dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituția României, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind nulă, devenind astfel incidente dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. În fine, s-a apreciat că instanța de fond nu a motivat hotărârea adoptată, obligație prevăzută de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., aceasta făcând doar o referire generică la susținerile părților, nereținând și susținerile paratului DAPP, care la data de 06.06.2014 a depus note de ședința cu privire la acțiunea formulata de Asociație, in considerentele sentinței, neregăsindu-se astfel motivația de fapt și de drept care a format convingerea instanței de a ajunge la soluția adoptată. În drept, cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ.

Apărările intimaților Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 18-20 intimatul - pârât Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. În motivarea întâmpinării, s-a arătat, în esență că instanța de fond, în baza a probatoriului administrat în cauză a reținut în mod just lipsa calității procesuale pasive a Ministerului, întrucât acțiunea a fost formulată dosar împotriva MMSC, iar adresa a cărei anulare se solicită a fost emisă de către Departamentul pentru Ape Păduri și Piscicultură. În acest sens, s-au invocat de către intimat prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2012 modificat prin pct. 3 din Legea nr. 71/2013, art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (2), (3) și (4) din H.G. 428/2013 cu privire la organizarea Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în cadrul MMSC, care îndeplinește funcția de autoritate publică centrală în domeniile apă, păduri și piscicultură. În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile legale sus-menționate, precum și pe dispozițiile C. proc. civ. și orice alt act normativ incident în cauză.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Asociația A. împotriva sentinței nr. 266 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din data de 31 mai 2016 s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, cauza fiind repusă pe rol la cererea recurentei - reclamante.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea reclamantei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate. 6.1 Argumentele de fapt relevante Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Adresei nr. 15542/EGE din 17.04.2014 raportat la anul 2011 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultura prin care i-a fost comunicat refuzul/avizul negativ la solicitările cu privire la avizarea și acordarea despăgubirilor și dobânzilor aferente anului 2011, cu consecința obligării pârâtei: la plata sumei de 131.752,20 RON reprezentând contravaloarea produselor de masa lemnoasa pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 608,90 ha, situata în zona de conservare totala Sitului Natura 2000 Someșul Rece în zona/tipul funcțional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Someșul Rece pe întreg anul 2011, cu titlu de compensații/despăgubiri datorita funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masa lemnoasa, aferente anului 2011; la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal in cuantum de 131.752,20 RON începând cel puțin cu data de 17.04.2014, data la care creanța a devenit exigibila, respectiv data la care MMSC prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultura a refuzat nejustificat, cu exces de putere, sa dispună plata compensațiilor cuvenite. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;". Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României). Or, în cauza dedusă judecății, se constată că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, respingând în tot acțiunea, fără a se pronunța și cu privire la pretențiile reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultura. Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererii formulată de către reclamantă, nu a indicat raționamentele care i-au fundamentat convingerea și pe baza cărora a respins acțiunea reclamantei, punând instanța de recurs în situația de a nu putea exercita un control judiciar efectiv. O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare. În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., republicat, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.