ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9230/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele: Prin sentința civilă nr. 1430 din 8 noiembrie 2007, Tribunalul

București a respins contestația formulată de reclamanții I.M. și B.C. în

contradictoriu cu M.B. prin P.G. privind anularea dispoziției nr. 7862 din 20

aprilie 2007 emisă de P.G.M. București și restituirea în natură a terenului în

suprafață de 168 mp situat în București str. Brândușelor.

În considerentele sentinței s-a reținut că

reclamanții sunt moștenitorii notificatorului I.C. conform certificatului de

moștenitor nr. 53 din 6 aprilie 2005 emis de B.N.P. L.J.

Înscrisurile administrate în cauză nu au dovedit

că terenul solicitat a aparținut autorului reclamanților, I.C. Din situația

juridică depusă de P.M. București a rezultat că terenul din str. Brândușelor,

în suprafață de 510 m.p. se afla în proprietatea numiților F.A. și F.M. de la

care a fost expropriat.

Acrul de vânzare cumpărare din 9 ianuarie 1943

depus de reclamanți nu dovedește dreptul de proprietate întrucât nu a fost înscris

în cartea funciară.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

prin decizia nr. 233 din 26 martie 2009, a admis apelul, a schimbat sentința în

sensul admiterii acțiunii, a anulat dispoziția nr. 7862 din 20 aprilie 2007

emisă de P.G.M. București și a constatat dreptul reclamanților la măsuri

reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 168 m.p.

Instanța de apel a reținut că actul sub

semnătură privată din 1943 constituie un act doveditor al dreptului de

proprietate.

Potrivit decretului de expropriere nr. 79/1988

a fost preluată suprafața de 203 mp de la F.A. și F.M., iar restul de teren de

148 m.p. de la B.I.

Expertiza efectuată în apel a concluzionat că

întregul teren din str. Brândușelor a avut o suprafață de 525 m.p., iar în

prezent terenul de 168 m.p. este ocupat de acces pietonal cu spațiu verde și

parcajul blocului de locuințe V78.

Conform decretului de expropriere 203 m.p. au

fost preluați de la F.A. și F.M., 148 m.p. de la B.I., iar restul de teren

dobândit de autorul reclamanților a fost preluat în fapt, fără a fi evidențiat

în decretul de expropriere.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de

apel, în temeiul art. 4 alin. (2) și art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, a

constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs pârâtul M.B. prin P.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., învederând că reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului.

Actul de vânzare cumpărare din 1943 nu poate dovedi proprietatea întrucât nu a

fost înregistrat în cartea funciară.

Recursul este fondat pentru considerentele

care succed. Potrivit art. 23 al Legii nr. 10/2001 actele doveditoare ale

dreptului de proprietate se pot depune până la data soluționării notificării.

Deoarece textul nu conține prevederi speciale

în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra

imobilelor solicitate, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele

cuprinse în punctul 23.1 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007,

în conformitate cu care, prin acte doveditoare se înțelege orice acte

translative de proprietate, extras de carte funciară, istoric de rol fiscal,

acte sub semnătură privată încheiate înainte de intrarea în vigoare a

Decretului nr. 221/1950, proces verbal întocmit cu ocazia preluării sau orice

acte emanând de la o autoritate din perioada respectivă. Ca urmare, rezultă că,

în privința dovedirii dreptului de proprietate nu se impune dovada numai cu

înscrisuri autentice translative de proprietate, important fiind de stabilit

dacă imobilul, preluat de stat, a aparținut autorului reclamantului.

Reclamanții au depus doar actul sub semnătură

privată din 9 ianuarie 1943, în baza căruia autorul lor, I.C. a dobândit

suprafața de teren de 168 m.p. Însă acest înscris nu poate face dovada

dreptului de proprietate, nefiind opozabil terților, întrucât transferul

dreptului de proprietate nu a fost transcris în cartea funciară conform art. 17

alin. (l) din Decretul - Lege nr. 115/1938.

Mai mult, la dosarul de fond s-a depus

istoricul de rol emis de C.L. al sectorului 3 din cuprinsul căruia a rezultat

că în evidențele fiscale nu există acte originale sau în copie ale dreptului de

proprietate, declarații sau procese verbale de impunere privind terenul de 168

m.p.

În speță nu poate opera nici prezumția

instituită de art. 24 al Legii nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea

nr. 247/2005, potrivit căreia, în lipsa unor dovezi contrare existența și

întinderea dreptului de proprietate este cea recunoscută în actul normativ sau

de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. In cazul de față

imobilul a fost preluat prin Decretul nr. 79/1988, în anexa căruia, la poziția nr.

14 nu figurează autorul reclamanților, ci numiții F.A., F.M. și B.I. de la care

s-au preluat în proprietatea statului 203 m.p. teren situat în str.

Brândușelor.

Având în vedere aceste considerente recursul

se va admite, se va casa decizia atacată și se va menține sentința instanței de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M.B. prin

P.G. împotriva deciziei nr. 233 din 26 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată în sensul respingerii

apelului formulat de reclamanții l.M. și B.C. împotriva sentinței nr. 1430 din

8 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a IlI-a civilă, pe care o

menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

noiembrie 2009.