ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9230/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1430 din 8 noiembrie 2007, Tribunalul București a respins contestația formulată de reclamanții I.M. și B.C. în contradictoriu cu M.B. prin P.G. privind anularea dispoziției nr. 7862 din 20 aprilie 2007 emisă de P.G.M. București și restituirea în natură a terenului în suprafață de 168 mp situat în București str. Brândușelor. În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii notificatorului I.C. conform certificatului de moștenitor nr. 53 din 6 aprilie 2005 emis de B.N.P. L.J. Înscrisurile administrate în cauză nu au dovedit că terenul solicitat a aparținut autorului reclamanților, I.C.

Din situația juridică depusă de P.M. București a rezultat că terenul din str. Brândușelor, în suprafață de 510 m.p. se afla în proprietatea numiților F.A. și F.M. de la care a fost expropriat. Acrul de vânzare cumpărare din 9 ianuarie 1943 depus de reclamanți nu dovedește dreptul de proprietate întrucât nu a fost înscris în cartea funciară. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 233 din 26 martie 2009, a admis apelul, a schimbat sentința în sensul admiterii acțiunii, a anulat dispoziția nr. 7862 din 20 aprilie 2007 emisă de P.G.M. București și a constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 168 m.p.

Instanța de apel a reținut că actul sub semnătură privată din 1943 constituie un act doveditor al dreptului de proprietate. Potrivit decretului de expropriere nr. 79/1988 a fost preluată suprafața de 203 mp de la F.A. și F.M., iar restul de teren de 148 m.p. de la B.I. Expertiza efectuată în apel a concluzionat că întregul teren din str. Brândușelor a avut o suprafață de 525 m.p., iar în prezent terenul de 168 m.p. este ocupat de acces pietonal cu spațiu verde și parcajul blocului de locuințe V78. Conform decretului de expropriere 203 m.p. au fost preluați de la F.A. și F.M., 148 m.p. de la B.I., iar restul de teren dobândit de autorul reclamanților a fost preluat în fapt, fără a fi evidențiat în decretul de expropriere.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de apel, în temeiul art. 4 alin. (2) și art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, a constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul M.B. prin P.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului. Actul de vânzare cumpărare din 1943 nu poate dovedi proprietatea întrucât nu a fost înregistrat în cartea funciară. Recursul este fondat pentru considerentele care succed. Potrivit art. 23 al Legii nr. 10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluționării notificării.

Deoarece textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în punctul 23.1 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în conformitate cu care, prin acte doveditoare se înțelege orice acte translative de proprietate, extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, acte sub semnătură privată încheiate înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950, proces verbal întocmit cu ocazia preluării sau orice acte emanând de la o autoritate din perioada respectivă. Ca urmare, rezultă că, în privința dovedirii dreptului de proprietate nu se impune dovada numai cu înscrisuri autentice translative de proprietate, important fiind de stabilit dacă imobilul, preluat de stat, a aparținut autorului reclamantului.

Reclamanții au depus doar actul sub semnătură privată din 9 ianuarie 1943, în baza căruia autorul lor, I.C. a dobândit suprafața de teren de 168 m.p. Însă acest înscris nu poate face dovada dreptului de proprietate, nefiind opozabil terților, întrucât transferul dreptului de proprietate nu a fost transcris în cartea funciară conform art. 17 alin. (l) din Decretul - Lege nr. 115/1938. Mai mult, la dosarul de fond s-a depus istoricul de rol emis de C.L. al sectorului 3 din cuprinsul căruia a rezultat că în evidențele fiscale nu există acte originale sau în copie ale dreptului de proprietate, declarații sau procese verbale de impunere privind terenul de 168 m.p.

În speță nu poate opera nici prezumția instituită de art. 24 al Legii nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, potrivit căreia, în lipsa unor dovezi contrare existența și întinderea dreptului de proprietate este cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. In cazul de față imobilul a fost preluat prin Decretul nr. 79/1988, în anexa căruia, la poziția nr. 14 nu figurează autorul reclamanților, ci numiții F.A., F.M. și B.I. de la care s-au preluat în proprietatea statului 203 m.p. teren situat în str. Brândușelor. Având în vedere aceste considerente recursul se va admite, se va casa decizia atacată și se va menține sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.B. prin P.G. împotriva deciziei nr. 233 din 26 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată în sensul respingerii apelului formulat de reclamanții l.M. și B.C. împotriva sentinței nr. 1430 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a IlI-a civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.