ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6843/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

3821/4 din 27 martie 2006 reclamantul E.N. a chemat în judecată Primăria

Generală a Municipiului București și Consiliul General al Municipiului

București și a solicitat să-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra

terenului în suprafață de 1400 mp situat în București, expropriat prin Decretul

nr. 43/1984, să-i fie restituită în natură suprafața de 700 mp sau plata de

despăgubiri bănești.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie

1970 a dobândit de la S.V. suprafața de 3500 mp teren situat la adresa indicată

din care a fost expropriată suprafața de 1400 mp.

A mai precizat reclamantul că scopul

de utilitate publică pentru care bunul a fost expropriat nu a fost realizat

precum și că nu a primit despăgubiri pentru terenul preluat de stat.

Judecătoria sectorului 4 București,

prin sentința civilă nr. 2725 din 27 aprilie 2006, în baza art. 2 lit. b) C.

proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului București competența

soluționării cauzei.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 1167 din 2 octombrie 2006 a admis excepția

lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea.

S-a reținut că prin Decretul nr. 43

din 3 februarie 1984 din patrimoniul V.S. a fost expropriată suprafața de 1700

mp teren situat în București, ce constituie obiectul prezentului litigiu.

S-a precizat că înscrisul sub

semnătură privată din 20 octombrie 1970, invocat de reclamant drept titlu de

proprietate nu face dovada că anterior exproprierii dreptul de proprietate s-a

transferat din patrimoniul V.S. în patrimoniul reclamantului E.N. prin vânzare

cumpărare care nu putea fi încheiată decât prin act autentic.

S-a considerat că reclamantul nu este

titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și, ca atare,

nu are calitate procesuală activă în acțiunea în revendicare de drept comun

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 192 din 11 martie 2008 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantul E.N. împotriva sentinței civile nr.

1167 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Instanța de apel a reținut că

într-un litigiu separat, soluționat prin hotărârea judecătorească definitivă în

contradictoriu cu Ș.Ș. și Ș.M. moștenitori ai V.S., reclamantului E.N. i-a fost

recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2100 mp

situat în București, în baza actului sub semnătură privată încheiat la data de

20 octombrie 1970.

S-a precizat că în anexa la Decretul

nr. 43/1984 reclamantul figurează cu o suprafață de 1400 mp teren expropriată

în scop de utilitate publică în București.

S-a considerat că just prima

instanță a reținut lipsa calității procesuale active în prezentul litigiu al

cărui obiect precizat de acesta în cererea de chemare în judecată îl constituie

o suprafață de 1490 mp teren situat în București, referitor la care nu a făcut

dovada dreptului de proprietate.

Împotriva deciziei civile nr. 192

din 11 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au

declarat apel P.C.H. și E.N.H., succesorii lui E.N., decedat la data de 18

martie 2008, au solicitat casarea potrivit art. 304 pct. 4, 5, 8, 9 C. proc.

civ. și au susținut, în esență, că:

putere, a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și nu a

solicitat Primăriei Municipiului București, pentru a stabili identitatea dintre

adresele poștale „Str. I.M. 19 – 23 fost nr. 17”, „Str. M.I.I. nr. 17 – 19” și

„Aleea S.B.N., nr. 6 A”; 2. neexercitându-și rolul activ, instanța a încălcat

dreptul reclamantului la apărare; 3. instanțele de judecată au ignorat

împrejurarea că reclamantul a invocat drept titlu de dobândire a dreptului de

proprietate înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie

1970 cu V.S. cât și testamentul olograf din aceeași dată prin care aceasta

referitor la același bun, suprafața de 3.500 mp teren din București, str. S.M.,

nr. 17-19 l-a instituit legatar cu titlul particular pe reclamantul E.N.

terenul în litigiu a fost expropriat din patrimoniul acestuia.

CURTEA va respinge recursul ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Decretul fostului Consiliu de

Stat al Republicii Socialiste România nr. 43 din 3 februarie 1984 au fost

expropriate în scopul de utilitate publică al construirii unor ansambluri de

locuințe suprafețele de teren menționate în anexe.

În zona fostei străzi S.I.M. nr. 17

– 19 – 23 au fost edificate blocurile de locuințe nr. 12 și 13 cu adresa

poștală str. S.B.N. și blocul de locuințe nr. 3 cu adresă poștală str. I.F.,

nr. 7 cu alei de acces, spații verzi și utilități aferente. Zona este în

prezent sistematizată iar scopul de utilitate publică al exproprierii a fost

realizat.

Reclamantul E.N. a investit instanța

cu soluționarea unei acțiuni în revendicare de drept comun întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ. și a invocat drept titlu de proprietate pentru

suprafața de 3.500 mp teren din București, str. S.M.I., nr. 17 – 19, sector 4

înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970 cu S.V.

Instanțele de fond și de apel au

soluționat pricina în limitele investirii referitor la obiectul pricinii și la

temeiul juridic al acesteia.

Art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

stabilind că judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le

consideră necesare nu stabilesc în sarcina acestora, imperativ, obligația de a

încuviința și administra probe în locul părților.

Dispozițiile art. 1169 C. civ.

stabilește în sarcina reclamantului obligația de a proba susținerile sale.

Reclamantul în acțiunea în

revendicarea imobiliară are obligația de a face dovada titlului de proprietate

asupra bunului imobil aflat în posesia pârâtului, bun individualizat,

determinat.

Înscrisul sub semnătură privată

invocat de reclamant nu constituie titlu prin care acesta să fi dobândit

dreptul de proprietate asupra terenului din București, str. S.M. nr. 19 – 23

din București. La data întocmirii acestui înscris, sub sancțiunea nulității de

drept, actele de înstrăinare trebuiau făcute în formă autentică, cerință impusă

de art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 144/1958 în vigoare la data întocmirii

înscrisului.

Ca atare, just instanțele de fond și

de apel au reținut că reclamantul nu a fost titular al dreptului de proprietate

asupra terenului în litigiu și din acest motiv nu au calitate procesuală

activă.

Este de precizat că la dosar nu a

fost depus titlul de proprietate al V.S.

Față de considerentele menționate,

CURTEA va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții P.C.H. și E.N.H. împotriva deciziei civile nr. 192 din

11 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.