ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6843/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3821/4 din 27 martie 2006 reclamantul E.N. a chemat în judecată Primăria Generală a Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București și a solicitat să-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1400 mp situat în București, expropriat prin Decretul nr. 43/1984, să-i fie restituită în natură suprafața de 700 mp sau plata de despăgubiri bănești. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970 a dobândit de la S.V. suprafața de 3500 mp teren situat la adresa indicată din care a fost expropriată suprafața de 1400 mp.

A mai precizat reclamantul că scopul de utilitate publică pentru care bunul a fost expropriat nu a fost realizat precum și că nu a primit despăgubiri pentru terenul preluat de stat. Judecătoria sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 2725 din 27 aprilie 2006, în baza art. 2 lit. b) C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1167 din 2 octombrie 2006 a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea. S-a reținut că prin Decretul nr. 43 din 3 februarie 1984 din patrimoniul V.S. a fost expropriată suprafața de 1700 mp teren situat în București, ce constituie obiectul prezentului litigiu.

S-a precizat că înscrisul sub semnătură privată din 20 octombrie 1970, invocat de reclamant drept titlu de proprietate nu face dovada că anterior exproprierii dreptul de proprietate s-a transferat din patrimoniul V.S. în patrimoniul reclamantului E.N. prin vânzare cumpărare care nu putea fi încheiată decât prin act autentic. S-a considerat că reclamantul nu este titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și, ca atare, nu are calitate procesuală activă în acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 192 din 11 martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul E.N.

împotriva sentinței civile nr. 1167 din 2 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Instanța de apel a reținut că într-un litigiu separat, soluționat prin hotărârea judecătorească definitivă în contradictoriu cu Ș.Ș. și Ș.M. moștenitori ai V.S., reclamantului E.N. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2100 mp situat în București, în baza actului sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970. S-a precizat că în anexa la Decretul nr. 43/1984 reclamantul figurează cu o suprafață de 1400 mp teren expropriată în scop de utilitate publică în București. S-a considerat că just prima instanță a reținut lipsa calității procesuale active în prezentul litigiu al cărui obiect precizat de acesta în cererea de chemare în judecată îl constituie o suprafață de 1490 mp teren situat în București, referitor la care nu a făcut dovada dreptului de proprietate.

Împotriva deciziei civile nr. 192 din 11 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat apel P.C.H. și E.N.H., succesorii lui E.N., decedat la data de 18 martie 2008, au solicitat casarea potrivit art. 304 pct. 4, 5, 8, 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că: 1. instanța de judecată cu exces de putere, a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și nu a solicitat Primăriei Municipiului București, pentru a stabili identitatea dintre adresele poștale „Str. I.M. 19 – 23 fost nr. 17”, „Str. M.I.I. nr. 17 – 19” și „Aleea S.B.N., nr. 6 A”; 2. neexercitându-și rolul activ, instanța a încălcat dreptul reclamantului la apărare; 3. instanțele de judecată au ignorat împrejurarea că reclamantul a invocat drept titlu de dobândire a dreptului de proprietate înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970 cu V.S.

cât și testamentul olograf din aceeași dată prin care aceasta referitor la același bun, suprafața de 3.500 mp teren din București, str. S.M., nr. 17-19 l-a instituit legatar cu titlul particular pe reclamantul E.N. terenul în litigiu a fost expropriat din patrimoniul acestuia. CURTEA va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin Decretul fostului Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România nr. 43 din 3 februarie 1984 au fost expropriate în scopul de utilitate publică al construirii unor ansambluri de locuințe suprafețele de teren menționate în anexe. În zona fostei străzi S.I.M. nr. 17 – 19 – 23 au fost edificate blocurile de locuințe nr. 12 și 13 cu adresa poștală str. S.B.N.

și blocul de locuințe nr. 3 cu adresă poștală str. I.F., nr. 7 cu alei de acces, spații verzi și utilități aferente. Zona este în prezent sistematizată iar scopul de utilitate publică al exproprierii a fost realizat. Reclamantul E.N. a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și a invocat drept titlu de proprietate pentru suprafața de 3.500 mp teren din București, str. S.M.I., nr. 17 – 19, sector 4 înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 20 octombrie 1970 cu S.V. Instanțele de fond și de apel au soluționat pricina în limitele investirii referitor la obiectul pricinii și la temeiul juridic al acesteia.

Art. 129 alin. (5) C. proc. civ. stabilind că judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare nu stabilesc în sarcina acestora, imperativ, obligația de a încuviința și administra probe în locul părților. Dispozițiile art. 1169 C. civ. stabilește în sarcina reclamantului obligația de a proba susținerile sale. Reclamantul în acțiunea în revendicarea imobiliară are obligația de a face dovada titlului de proprietate asupra bunului imobil aflat în posesia pârâtului, bun individualizat, determinat. Înscrisul sub semnătură privată invocat de reclamant nu constituie titlu prin care acesta să fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din București, str. S.M.

nr. 19 – 23 din București. La data întocmirii acestui înscris, sub sancțiunea nulității de drept, actele de înstrăinare trebuiau făcute în formă autentică, cerință impusă de art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 144/1958 în vigoare la data întocmirii înscrisului. Ca atare, just instanțele de fond și de apel au reținut că reclamantul nu a fost titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și din acest motiv nu au calitate procesuală activă. Este de precizat că la dosar nu a fost depus titlul de proprietate al V.S. Față de considerentele menționate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.C.H. și E.N.H. împotriva deciziei civile nr. 192 din 11 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.