ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9125/2009

Asupra recursului civil de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, secția a III-a civilă, la data de 21 ianuarie 2008, C.N. a

contestat dispoziția nr. 9077 din 15 noiembrie 2007 emisă de primarul

Municipiului București prin care i-au fost acordate despăgubiri pentru terenul

în suprafață de 500 m.p. și construcția în suprafață de 402 m.p., deoarece din

dovezile atașate notificării nr. 2041 din 20 iulie 2001 rezultă că era

îndreptățit să primească despăgubiri pentru un teren în suprafață de 924,90 m.p.

și nu de 500 m.p.

Prin sentința nr. 1721 din

27 noiembrie 2008, Tribunalul București a respins contestația formulată de C.N.

împotriva dispoziției nr. 9077 din 15 noiembrie 2007.

S-a reținut din concluziile

raportului de expertiză topo – coroborată cu conținutul titlurilor de

proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. 25279 din 07 septembrie 1926

și 9094 din 28 mai 1916, aparținând autoarei reclamantului, precum și în

temeiul procesului-verbal nr. 39277/1943, că aceasta deținea în proprietate

suprafața de 500 m.p. teren și nu 924,90 m.p., așa cum a solicitat prin cererea

de chemare în judecată, astfel că dispoziția nr. 9077/2007 prin care i-au fost

acordate reclamantului măsuri reparatorii pentru această suprafață de 500 m.p.

teren este legală și temeinică.

Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, prin decizia nr. 258 din 03 aprilie 2009, a admis apelul

declarat de C.N. împotriva sentinței nr. 1721 din 27 noiembrie 2008 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o, în sensul

admiterii contestației și modificării parțiale a dispoziției nr. 9077 din 15

noiembrie 2007, acordând măsurile reparatorii pentru suprafața de 613,53 m.p.

teren în loc de 500 m.p. teren.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a avut în vedere concluziile expertizei „topo” corelată cu

anexa la Decretul de expropriere nr. 241/1962 care atestă la poziția 554 că

suprafața de teren situat în București, str. Rădăuți, expropriat de la autoarea

contestatorului, G.G. a fost de 613,35 m.p.

În recursul declarat, fondat

pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., M. București prin P.G.,

critică decizia instanței de apel, pe considerentul că din actele depuse în

faza procedurii administrative prealabile coroborate cu concluziile expertizei,

rezultă că suprafața terenului deținut de autoarea contestatorului era de 500 m.p.

și nu de 613,35 m.p., așa cum nelegal s-a reținut prin decizia instanței de

apel.

Recursul este nefondat.

Terenul în litigiu a fost

dobândit de autorul contestatorului prin actul de vânzare-cumpărare pentru care

s-a întocmit procesul-verbal nr. 25279 din 07 septembrie 1926 pentru

autentificare. În acest act nu se face descrierea imobilului, nu se precizează

suprafața și nici vecinătățile, în schimb se face trimitere la patru acte de

vânzare-cumpărare, în ordinea în care imobilul a circulat, iar în actul cu nr. 3

autentificat sub nr. 9094 din 24 mai 1916, se menționează că imobilul la care

se referă este în suprafață de 924 m.p. și este însoțit de schița întocmită în

1913 care precizează mărimea loturilor și ca vecinătăți numai frontul stradal

la strada Rădăuți.

În raport de această schiță

și schimbările produse în zonă, terenul ce face obiectul cauzei a putut fi

identificat, însă terenul la care se referă actul nr. 9094/1916 este în

întregime ocupat, așa cum se concluzionează în expertiza topo, de carosabilul

fostei magistrale Nord - Sud, astăzi B-dul Dimitrie Cantemir.

Din documentele scriptice

existente la dosar, respectiv tabelul nr. 1 ce reprezintă Anexa nr. 2 la

Decretul nr. 241/1962 în care se prezintă structurat imobilele expropriate,

precum și din conținutul adresei nr. 165078/2005 a C.L. al sectorului 4

coroborată cu adresa nr. 289/2005 a S.C.A.V.L. Berceni, expertul a concluzionat

că autorul contestatorului deținea în anul 1962 în strada Rădăuți suprafața de

teren de 614 m.p. și 924 m.p. cât s-a solicitat de contestator.

Pe baza planului cadastral

obținut de la P.M. București, în expertiza completatoare expertul a fost în

măsură să aibă reprezentarea fostului imobil din București, str. Rădăuți, la

data exproprierii acestuia în 1962, iar pe baza documentelor procurate de

contestator care atestă că proprietarul inițial al imobilului a fost despăgubit

în 1939 pentru suprafața de 283 m.p. trecută în domeniul public, a fost în

măsură să explice considerentele pentru care autoarea contestatorului a

solicitat suprafața de 924,90 mp în loc de 613,35 m.p.

Același lucru rezultă și din

anexa la Decretul de expropriere nr. 241/1962, unde la poziția 554 se arată că

suprafața expropriată de la G.G., autoarea contestatorului, din str. Rădăuți

este de 613,35 m.p. și nu de 500 m.p.

Corect, instanța de apel, a

conferit prioritate în cauză dispozițiunilor art. 24 din Legea nr. 10/2001,

față de incertitudinea conferită de titlurile de proprietate, potrivit cărora,

în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de

proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate

prin care  s-a dispus măsura preluării abuzive, în speță Decretul de

expropriere nr. 241/1962, unde la poziția 554 figura autoarea contestatorului cu

suprafața de 613,35 m.p. și nu cu o suprafață mai mică, așa cum eronat s-a

reținut prin dispoziția nr. 9077 din 15 noiembrie 2007 și se susține în

motivele de recurs.

În raport de cele arătate

mai sus, criticile formulate deciziei civile nr. 258 din 03 aprilie 2009 sunt

nefondate, considerent pentru care recursul de față va fi respins în temeiul art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de M. București prin P.G. împotriva deciziei civile nr. 258

din 03 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.