ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9125/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, la data de 21 ianuarie 2008, C.N. a contestat dispoziția nr. 9077 din 15 noiembrie 2007 emisă de primarul Municipiului București prin care i-au fost acordate despăgubiri pentru terenul în suprafață de 500 m.p. și construcția în suprafață de 402 m.p., deoarece din dovezile atașate notificării nr. 2041 din 20 iulie 2001 rezultă că era îndreptățit să primească despăgubiri pentru un teren în suprafață de 924,90 m.p. și nu de 500 m.p. Prin sentința nr. 1721 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul București a respins contestația formulată de C.N.

împotriva dispoziției nr. 9077 din 15 noiembrie 2007. S-a reținut din concluziile raportului de expertiză topo – coroborată cu conținutul titlurilor de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. 25279 din 07 septembrie 1926 și 9094 din 28 mai 1916, aparținând autoarei reclamantului, precum și în temeiul procesului-verbal nr. 39277/1943, că aceasta deținea în proprietate suprafața de 500 m.p. teren și nu 924,90 m.p., așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată, astfel că dispoziția nr. 9077/2007 prin care i-au fost acordate reclamantului măsuri reparatorii pentru această suprafață de 500 m.p. teren este legală și temeinică. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 258 din 03 aprilie 2009, a admis apelul declarat de C.N.

împotriva sentinței nr. 1721 din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care a schimbat-o, în sensul admiterii contestației și modificării parțiale a dispoziției nr. 9077 din 15 noiembrie 2007, acordând măsurile reparatorii pentru suprafața de 613,53 m.p. teren în loc de 500 m.p. teren. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere concluziile expertizei „topo” corelată cu anexa la Decretul de expropriere nr. 241/1962 care atestă la poziția 554 că suprafața de teren situat în București, str. Rădăuți, expropriat de la autoarea contestatorului, G.G. a fost de 613,35 m.p. În recursul declarat, fondat pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., M. București prin P.G., critică decizia instanței de apel, pe considerentul că din actele depuse în faza procedurii administrative prealabile coroborate cu concluziile expertizei, rezultă că suprafața terenului deținut de autoarea contestatorului era de 500 m.p.

și nu de 613,35 m.p., așa cum nelegal s-a reținut prin decizia instanței de apel. Recursul este nefondat. Terenul în litigiu a fost dobândit de autorul contestatorului prin actul de vânzare-cumpărare pentru care s-a întocmit procesul-verbal nr. 25279 din 07 septembrie 1926 pentru autentificare. În acest act nu se face descrierea imobilului, nu se precizează suprafața și nici vecinătățile, în schimb se face trimitere la patru acte de vânzare-cumpărare, în ordinea în care imobilul a circulat, iar în actul cu nr. 3 autentificat sub nr. 9094 din 24 mai 1916, se menționează că imobilul la care se referă este în suprafață de 924 m.p. și este însoțit de schița întocmită în 1913 care precizează mărimea loturilor și ca vecinătăți numai frontul stradal la strada Rădăuți.

În raport de această schiță și schimbările produse în zonă, terenul ce face obiectul cauzei a putut fi identificat, însă terenul la care se referă actul nr. 9094/1916 este în întregime ocupat, așa cum se concluzionează în expertiza topo, de carosabilul fostei magistrale Nord - Sud, astăzi B-dul Dimitrie Cantemir. Din documentele scriptice existente la dosar, respectiv tabelul nr. 1 ce reprezintă Anexa nr. 2 la Decretul nr. 241/1962 în care se prezintă structurat imobilele expropriate, precum și din conținutul adresei nr. 165078/2005 a C.L. al sectorului 4 coroborată cu adresa nr. 289/2005 a S.C.A.V.L. Berceni, expertul a concluzionat că autorul contestatorului deținea în anul 1962 în strada Rădăuți suprafața de teren de 614 m.p.

și 924 m.p. cât s-a solicitat de contestator. Pe baza planului cadastral obținut de la P.M. București, în expertiza completatoare expertul a fost în măsură să aibă reprezentarea fostului imobil din București, str. Rădăuți, la data exproprierii acestuia în 1962, iar pe baza documentelor procurate de contestator care atestă că proprietarul inițial al imobilului a fost despăgubit în 1939 pentru suprafața de 283 m.p. trecută în domeniul public, a fost în măsură să explice considerentele pentru care autoarea contestatorului a solicitat suprafața de 924,90 mp în loc de 613,35 m.p. Același lucru rezultă și din anexa la Decretul de expropriere nr. 241/1962, unde la poziția 554 se arată că suprafața expropriată de la G.G., autoarea contestatorului, din str. Rădăuți este de 613,35 m.p.

și nu de 500 m.p. Corect, instanța de apel, a conferit prioritate în cauză dispozițiunilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, față de incertitudinea conferită de titlurile de proprietate, potrivit cărora, în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, în speță Decretul de expropriere nr. 241/1962, unde la poziția 554 figura autoarea contestatorului cu suprafața de 613,35 m.p. și nu cu o suprafață mai mică, așa cum eronat s-a reținut prin dispoziția nr. 9077 din 15 noiembrie 2007 și se susține în motivele de recurs. În raport de cele arătate mai sus, criticile formulate deciziei civile nr. 258 din 03 aprilie 2009 sunt nefondate, considerent pentru care recursul de față va fi respins în temeiul art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M. București prin P.G. împotriva deciziei civile nr. 258 din 03 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.