ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2440/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința comercială nr. 9066 din 12 iunie

2008 Tribunalul București a respins acțiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL

BUCUREȘTI – prin Primar General împotriva pârâtei SC S.C.S. SRL București pentru

evacuarea din spațiul situat în București, sector 6.

În motivarea sentinței s-a reținut că prin

sentința civilă nr. 2153/2006 a Tribunalului București, secția a VIII-a a fost admisă

acțiunea formulată de SC S.C.S. SRL București și a fost obligată Primăria Municipiului

București la încheierea unui contract de închiriere pentru spațiul în litigiu.

Sentința este irevocabilă și executorie

și instituie în sarcina reclamantei obligația de a constitui pârâtei un titlu asupra

spațiului, acțiunea în evacuare fiind neîntemeiată.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe.

Prin decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2009

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei.

În motivarea deciziei s-a reținut, esență

că hotărârea apelată este legală și temeinică, instanța procedând la o corectă interpretare

a materialului probator.

De asemenea, s-a reținut că apelanta

nu-și poate invoca propria turpitudine rezultată din neexecutarea sentinței, nr.

2153/2006 a Tribunalului București, secția a VIII-a, prin care a fost obligată să

încheie contractul de închiriere pentru spațiul comercial „Restaurant F.” situat

în București sector 6.

În ceea ce privește contestația la executare

formulată de apelantă în legătură cu această sentință s-a considerat că nu are relevanță

în speță, deoarece vizează lămurirea dispozitivului acesteia și stabilirea întinderii

spațiului comercial.

Împotriva acestei decizii reclamantul

a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 susținând că este lipsită de temei

legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta susține că sentința nr. 2153/2006

a Tribunalului București nu constituie un titlu în baza căruia pârâta ocupă spațiul

comercial, ci creează obligația negocierii unui contract de închiriere.

Recurenta consideră că a fost respinsă

greșit acțiunea neluând în considerare faptul că s-a formulat contestație la executare

care nu a fost soluționată, situație în care se putea suspenda judecata cauzei.

Recursul este neîntemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

În speță, se constată că recurenta a

invocat în susținerea recursului prevederile art. 304 pct. 9 fără a arăta ce dispoziții

legale au fost încălcate sau aplicate greșit.

Din verificarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei din spațiul comercial

pe motiv că nu deține un titlu valabil, respectiv un contract de închiriere, deși

obligația de a încheia acest contract revenea reclamantei în baza sentinței nr.

2153/2006 a Tribunalului București, secția a VIII-a, irevocabilă și executorie.

În această situație instanțele au stabilit

în mod corect că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

Împrejurarea că reclamanta a formulat

contestație la executare, care nu a fost soluționată, este lipsită de relevanță

întrucât, după cum a reținut corect instanța de apel, aceasta viza numai întinderea

spațiului comercial.

Pentru aceste considerente recursul urmează

să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, împotriva deciziei nr. 22 din 21 ianuarie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 octombrie 2009.