ÎCCJ, Decizia nr. 278/2016

Decizia civilă nr. 278/2016

Asupra

recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 6 octombrie 2015 a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători recursul declarat de A.

, Budapesta, în

contradictoriu cu

B. Brașov - C. Mureș

, împotriva Deciziei nr.

2497 din 8 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.

Cererea

de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin.

(1) C. proc. civ.

Recurenta

a invocat în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 și pe cele ale art. 509

- 513 C. proc. civ. și a criticat explicit decizia atacată din

perspectiva nelegalității, susținând, în esență,

că soluția atacată ar fi rezultatul unei interpretări

greșite a normelor de drept material, atât în ceea ce privește

obiectul unei cauze deduse judecății, cât și în privința

autorității de lucru judecat.

În

esență, autoarea recursului a susținut că, prin toate cele

trei hotărâri judecătorești definitive, invocate în cererea de

revizuire, s-ar fi stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că

autoritatea fiscală intimată ar fi decăzut din dreptul de

valorificare a creanțelor fiscale cu care nu s-ar fi înscris la masa

credală în procedura de insolvență derulată în Ungaria,

aceste creanțe fiind acelea asupra cărora s-ar fi calculat accesoriile

a căror punere în executare a fost solicitată în Dosarul nr. x/320/2014.

S-a

subliniat faptul că, în condițiile în care creanța fiscală

principală nu ar putea fi valorificată, iar acest fapt ar fi fost

constatat cu autoritate de lucru judecat, ar fi inadmisibilă executarea

accesoriilor calculate la creanța principală.

În

atare situație, recurenta consideră că ar exista identitate de

obiect între decizia a cărei revizuire s-a cerut și cele trei hotărâri

invocate.

Intimata a

formulat întâmpinare, solicitând motivat, în esență, respingerea

recursului, ca „vădit nefondat”.

După

ce i-au fost comunicate apărările intimatei, recurenta a depus la

dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acestora și

învederând, în esență, că își menține cererea de

recurs astfel cum a fost formulată și motivată.

Constatând

că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă

prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de

admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în

cauză.

Analizând

hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările

intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor

expune în continuare.

În

speță, prin Decizia nr.

2497 din 8 decembrie 2015,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a ll-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015

, s-a respins cererea

de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 433 din 27

august 2015, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă.

În mod

nejustificat se susține de către recurentă că ar fi

incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.

Se

observă că argumentele dezvoltate de autoarea recursului în

susținerea acestui motiv vizează încălcarea legii de drept

substanțial, mai precis a condițiilor de admisibilitate a cererii de

revizuire, în cazul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ.

Ipoteza de

nelegalitate expusă de parte nu se regăsește, însă, în

considerentele hotărârii atacate.

În ceea ce

privește cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate

asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă

există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a

primei hotărâri.

Relativ la

existența condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire

formulate în cauză de

A.

, în cadrul controlului exercitat pe calea

recursului, se constată că secția a ll-a civilă a Înaltei

Curți de Casație si Justiție, ca instanță de

revizuire, a stabilit în mod just faptul că dosarele în care s-au

pronunțat hotărârile pretins potrivnice nu au același obiect

și cauză, neputându-se stabili, astfel, o încălcare a

autorității de lucru judecat.

Astfel, cauza

în care s-a pronunțat Decizia nr. 433/2015 a Tribunalului Mureș, a

cărei revizuire s-a solicitat, a avut ca obiect o contestație la

executarea silită a unor obligații fiscale accesorii.

Caracterul

accesoriu al acestor obligații fiscale, ca și invocarea principiului

accesorium sequitur principale, nu au relevanța atribuită de autoarea

recursului, dat fiind faptul că hotărârile pretins potrivnice au

vizat chestiuni cu totul diferite, respectiv: competența

soluționării deschiderii procedurii insolvenței societății

recurente (Decizia nr. 391/A/2014 a Curții de Apel Târgu Mureș);

reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul

insolvenței (Decizia nr. 370/R/2015 a Tribunalului Mureș) și

anularea unui aviz de ipotecă pentru punerea în executare a unui titlu

executoriu și, implicit, a dreptului de ipotecă instituit prin acesta

(Decizia nr. 413/2015 a Tribunalului Mureș).

În atare

situație, se reține că nu sunt îndeplinite cumulativ

cerințele de admisibilitate a căii de atac in discuție,

prevăzute de textul legal invocat.

Analizarea

aspectelor concrete menționate în cererea dedusă judecății

relevă faptul că ceea ce semnalează în fapt recurenta -

revizuentă sunt o pretinsă greșită aplicare a principiului

accesorium sequitur principale, precum și o pretinsă

depășire a limitelor sesizării referitoare la soluționarea

unei contestații la executare silită, critici de fond ale

soluției pronunțate, ce nu pot fi însă examinate și

soluționate prin mijlocul procedural ales de parte.

Prin urmare,

se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

ll-a civilă, este conformă dispozițiilor legale incidente.

În raport cu

considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate

și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de

recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2497 din 8 decembrie

2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/1/2015.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2016.