ÎCCJ, Decizia nr. 39/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2722 din 16 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: (i) respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2742 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale; (ii) respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2742 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește soluția de respingere, ca nefondată, a contestației în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 317 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014.

Prin Decizia nr. 454 din 23 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2722 din 16 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia civilă nr. 287 din 19 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 454 din 23 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015.

Prin Decizia nr. 278 din 13 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a decis următoarele: (i) respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013; (ii) respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 287 din ședința completului de filtru de la 19 septembrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 104 din 7 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 278 din 13 noiembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei civile nr. 104 din 7 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017, au declarat recurs:

(i) recurentul A., în temeiul art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, criticând modul de soluționare a recursului și invocând, în baza art. 4 alin. (1), corelat cu art. 2 alin. (1) lit. a), b) c) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a minutei Deciziei nr. 104 din 7 mai 2018;

(ii) petenta B., în temeiul art. 13 coroborat cu art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului raportat la art. 20 și art. 21 din Constituție, cu referire la cererile de intervenție formulate, asupra cărora instanța nu s-a pronunțat și la soluționarea recursului în absența recurentului, căruia nu i s-a permis să își susțină personal apărarea;

(iii) petenta C., prin mandatar A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, susținând că, prin minuta deciziei atacate, i s-a respins în mod discreționar, abuziv, tacit și nemotivat excepția de neconstituționalitate a art. 62 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și că s-a soluționat nelegal recursul, invocând, în baza art. 4 alin. (1), corelat cu art. 2 alin. (1) lit. a), b) c) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a minutei Deciziei nr. 104 din 7 mai 2018.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înainte de a proceda la expunerea și analiza criticilor cuprinse în cele trei cereri de recurs, Completul de 5 judecători constată că este inadmisibilă calea de atac exercitată, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În acord cu dispozițiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ., "procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile textelor menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, recursurile vizează o decizie pronunțată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de recurs.

Or, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Rezultă, astfel, că decizia atacată cu recurs în prezenta cauză este o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în recurs, care nu face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în temeiul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Calea de atac exercitată în cauză nu se circumscrie nici competenței conferite Completului de 5 judecători în alte materii decât cea penală prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora această formațiune de judecată "soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege", precum și "recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători".

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituție, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru toate considerentele arătate, având în vedere dispozițiile menționate, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de A., C. și B. împotriva Deciziei civile nr. 104 din ședința completului de filtru de la 7 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN