ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6090/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 6 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului Suceava, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, au solicitat obligarea pârâtei să emită răspuns, pe numele tuturor petiționarilor, la petiția nr. 9534/10.05.2004, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 50 RON penalități pe zi de la întârziere pentru fiecare reclamant, până la emiterea efectivă a răspunsurilor.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 06 august 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului Suceava - prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a solicitat anularea adresei nr. x, 7915, 8200/30/1 din 09.07.2015, emisă de pârâtă, în ceea ce privește mențiunile referitoare la cererea nr. x/10.01.2007, depusă de A., să se constate că cererea nr. x/10.01.2007 este cerere nouă în sensul prevăzut de Legea nr. 171/2006 și să se dispună obligarea pârâtei să întocmească dosar pe baza acestei cereri și să emită o hotărâre, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății a 50 RON penalități pe zi de întârziere.

1.3. Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015.

Prin sentința nr. 428 din 17 martie 2016, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, cererile conexate, formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., toți prin mandatar I., în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului jud. Suceava - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Împotriva sentinței civile nr. 428 din 17 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., D., E., F., H., toți prin mandatar I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18 mai 2016.

Prin decizia nr. 1317 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanții A., B., D., E., F., H., toți prin mandatar I., împotriva sentinței civile nr. 428 din 17 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1317 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., D., E., F. și H., toți prin mandatar I., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și a sentinței Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și, în rejudecare, admiterea cererilor de chemare în jduecată conexate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 decembrie 2016.

Intimata-pârâtă și intimații-reclamanți nu au depus întâmpinări în dosarul Înaltei Curți.

Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanții A., B., D., E., F. și H., toți prin mandatar I., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 18.09.2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 18.09.2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 18.03.2020.

Având în vedere că, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgență prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, iar potrivit art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020:

"Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret.", Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate."

În consecință, Înalta Curte constată că, la data de 16.03.2020 a fost suspendată curgerea termenului de perimare, reluarea acestuia operând de la data încetării stării de urgență, pentru perioada de timp rămasă. Ca atare, cursul perimării s-a reluat la data de 15.05.2020 și s-a împlinit la data de 18.05.2020, în raport de prevederile art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării recursului.

Constată perimat recursul declarat de reclamanții A., B., D., E., F. și H., toți prin mandatar I., împotriva deciziei nr. 1317 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.