ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2996/2016

Decizia nr. 2996/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea deciziei nr. 301 din 8.10.2014 emisă de pârât și, în subsidiar, anularea reducerii procentuale aplicată și comunicată prin Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. 8, transmisă cu adresa nr. 61727 din 21 august 2014, înregistrată la beneficiar cu nr. 18266 din 22.08.2014, precum și rambursarea sumelor reținute necuvenit.

Prin sentința civilă nr. 77 din data de 19.03.2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva sentinței civile nr. 77 din data de 19.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Suceava, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că recursul este nul, completul urmând a se pronunța asupra incidenței art. 493 alin. (6) sau art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 20 aprilie 2016 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de constatare a nulității recursului.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte va anula recursul pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.

Din conținutul cererii de recurs rezultă că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea de recurs recurenta descrie situația de fapt în ceea ce privește inițierea procedurii de negociere a contractului de finanțare, precum și faptul că M.D.R.A.P. invocă propria culpă în ceea ce privește asimilarea și însușirea reglementărilor în materia achizițiilor publice, respectiv pentru achiziția serviciilor de asistență tehnică, în situația în care pentru obiectivul de investiție „Modernizarea DJ 178, Iliești - Ciprian Porumbescu, km 36 + 150.00-44+000.00, jud. Suceava”, nu a prevăzut și prestarea serviciilor de asistență tehnică pe perioada execuției lucrărilor.

Or, așa cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, analizată de prima instanță, recurenta-reclamantă a susținut că pentru atribuirea contractului de servicii de asistență tehnică din partea proiectantului pentru obiectivul de investiție: „Modernizarea DJ 178, Ilișești - Ciprian Porumbescu km 36+150.00-44+000.00, jud. Suceava”, cod SMIS 1459, s-a procedat la elaborarea unei documentații de atribuire, conforme cu legislația în materie, în vigoare la acea dată și la derularea procedurii de „Negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare”, în condițiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, s-a învederat faptul că la data inițierii procedurii de atribuire a contractului de servicii de proiectare, în caietul de sarcini și ulterior în contractul de servicii de proiectare nu s-a prevăzut ca activitate și asistența tehnică a proiectantului pe perioada desfășurării lucrărilor, coroborat cu prevederile pct. 3.6 lit. a) al capitolului 3 din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, reiese că pe perioada de execuție a lucrărilor, asistența tehnică trebuie să fie cea acordată de proiectant, în condițiile în care acestea nu au fost solicitate în cadrul serviciului de proiectare achiziționat anterior și nu au fost prevăzute nici în contractul încheiat pentru prestarea acestui serviciu.

Din conținutul sentinței atacate rezultă că, aceste critici au fost analizate de prima instanță, însă în calea de atac a recursului, nu trebuie neglijat faptul că, dispozițiile art. 488 C. proc. civ. reglementează în mod expres și limitativ cazurile de casare și niciunul dintre acestea nu a fost conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate ale sentinței recurate.

De asemenea, se constată că motivele invocate nu pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: „Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”, iar la alin. (3) se menționează în mod expres că: „Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică”.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Suceava împotriva sentinței civile nr. 77 din data de 19.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 noiembrie 2016.