ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2626/2016

Decizia nr. 2626/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și înregistrată, sub nr. x/39/2014 din 25 martie 2014 Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, reprezentată prin A., președintele Consiliului Județean Suceava, în calitate de beneficiar al proiectului „Modernizarea DJ 178, Ilișești-Ciprian Porumbescu, km 36+150,00-44+000.00, județul Suceava, cod SMIS 1459, finanțat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritară 2 - „Îmbunătățirea infrastructurii regionale și locale de transport” Domeniul major de intervenție 2.1 - „Reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri județene, străzi urbane - inclusiv construcția/reabilitarea șoselelor de centură”, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 51 din 23 ianuarie 2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, solicitând anularea ca nefondată. A solicitat totodată anularea și a notei, privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, transmisă de emitent cu adresa nr. 85934 din 09 decembrie 2013.

Prin sentința civilă nr. 165 din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, împotriva deciziei nr. 51 din 23 ianuarie 2014 emisă de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - prin Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, a anulat nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, înregistrată sub nr. 85934 din 9 decembrie 2013, precum și decizia nr. 51 din 23 ianuarie 2014.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că textul art. 33

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 avea o altă formă la data acceptului A.N.R.M.A.P. asupra documentației de atribuire, respectiv la data de 09.07.2012.

La acea dată art. 33

1

alin. (1) stipula că: „Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice evaluează, înainte de transmiterea spre publicare a invitației/anunțului de participare, conformitatea cu legislația aplicabilă din domeniul achizițiilor publice a documentației de atribuire aferente contractelor de achiziție publică care intră sub incidența prevederilor prezentei ordonanțe de urgență”.

Așadar, la data relevantă în speță, nu era exclusă evaluarea în ceea ce privește caietul de sarcini, potrivit O.U.G. nr. 34/2006. Forma ordonanței de urgență invocată de pârâtă a intrat în vigoare prin O.U.G. nr. 77/2012.

Chiar dacă s-au avut în vedere dispozițiile art. 71 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 525/2007, prima instanță a reținut că prin acest act normativ nu se putea deroga de la dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, acesta fiind un act normativ cu forță juridică superioară.

În plus, un alt aspect esențial ce trebuie reținut e acela că art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013 nu distinge între situația în care A.N.R.M.A.P. s-a pronunțat asupra aspectelor tehnice și situația în care nu a verificat aceste aspecte. Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. De altfel, potrivit art. 3 lit. j) din O.U.G. nr. 34 „documentație de atribuire este definită ca fiind documentația ce cuprinde toate informațiile legate de obiectul contractului de achiziție publică și de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de sarcini sau, după caz, documentația descriptivă”.

Așadar, art. 2 alin. (4) din O.U.G. 14/2013, atunci când face vorbire de „documentația de atribuire” are în vedere înțelesul acesteia așa cum e definit de art. 3 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006.

A mai reținut prima instanță că în cuprinsul art. 2 alin. (4) lit. c), legiuitorul a reglementat și o excepție, or, dacă ar fi considerat necesar a institui și excepția constând în neverificarea de către A.N.R.M.A.P. a aspectelor tehnice din caietul de sarcini, ar fi instituit-o în mod expres. În lipsa reglementării excepției, e necesar doar acordul A.N.R.M.A.P. privind documentația de atribuire accept care există.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, împotriva Deciziei nr. 51 din 23 ianuarie 2014 emisă de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - prin Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, a anulat nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, înregistrată sub nr. 85934 din 9 decembrie 2013, precum și decizia nr. 51 din 23 ianuarie 2014.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciind că sentința recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului iar în urma casării solicită a se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea promovată de reclamantă.

În susținerea recursului, recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013: „Prevederile art. 2 alin. (1)-(3) se aplică în cazul contractelor de achiziție publică, încheiate de beneficiarii prevăzuți la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost inițiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, în conformitate cu atribuțiile sale prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția contractelor de achiziție publică la care, prin modificările aduse documentației de atribuire intervenite după data publicării anunțului/invitației de participare în Sistemul Electronic al Achizițiilor Publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislației privind achizițiile publice”.

Art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 14/2013 dispune: „Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționata la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4)”.

Susține recurentul că, din coroborarea textelor legale menționate anterior rezultă că, pentru a fi suportate de 1 la bugetul de stat, sumele reținute în sarcina solicitantului trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

Orice altă situație care nu se încadrează în condițiile cumulative enumerate de textul legal, nu intră sub incidența prevederilor O.G. nr. 14/2013.

Analizând conformitatea solicitării formulate de către U.A.T. Județul Suceava cu dispozițiile O.G. nr. 14/2013, menționate mai sus, s-au constatat următoarele:

Mai mult decât atât, solicită recurentul a se avea în vedere faptul că o astfel de situație nu este reglementată de către O.G. nr. 14/2013, motiv pentru care nu intră sub incidența prevederilor acestui act normativ iar în pronunțarea sentinței a cărei casare o solicită, instanța de fond a reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 33

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma la data la care A.N.R.M.A.P. a verificat procedura de achiziție, „Autoritatea Națională pentru Reglementarea și monitorizarea Achizițiilor Publice evaluează, înainte de transmiterea spre publicare a invitației/anunțului de participare, conformitatea cu legislația aplicabilă din domeniul achizițiilor publice a documentației de atribuire aferente contractelor de achiziție publică care intră sub incidența prevederilor prezentei ordonanțe de urgență”, fără însă a exclude evaluarea în ceea ce privește caietul de sarcini și, implicit, documentația tehnică.

Solicită astfel recurentul a se constata că sentința recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a H.G. nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g

1

) din actul normativ mai sus menționat, „în vigoare la data la care A.N.R.M.A.P. a verificat procedura de achiziție (09.07.2012), „în vederea realizării rolului său fundamental privind formularea la nivel de concepție, promovarea și implementarea politicii în domeniul achizițiilor publice, precum și pentru asigurarea unei bune funcționări a instituției, A.N.R.M.A.P. îndeplinește următoarele funcții și atribuții principale: în aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. d) din O.U.G. nr. 74/2005 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2006, cu modificările ulterioare, evaluează, înainte de transmiterea spre publicare a invitației/anunțului de participare, conformitatea cu legislația aplicabilă din domeniul achizițiilor publice a documentației de atribuire aferente contractelor de achiziție publică care intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, această evaluare nevizând aspectele tehnice ale caietului de sarcini”.

Este astfel fără putință de tăgadă faptul că, de vreme ce A.N.R.M.A.P. nu avea atribuții în ceea ce privește evaluarea aspectelor tehnice ale caietului de sarcini, nu putea proceda la verificarea acestor aspecte, indiferent de permisivitatea la acea dată a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Mai mult decât atât, modificarea art. 33

1

din O.U.G. nr. 34/2006 survenită la data de 10.12.2012 prin publicarea în M. Of. a O.U.G. nr. 77/2012 a avut drept scop corelarea prevederilor H.G. nr. 525/2007 cu cele ale O.U.G. nr. 34/2006, fiind evident faptul că A.N.R.M.A.P. nu putea proceda la verificarea caietului de sarcini sau a documentației descriptive, atâta vreme cât prin hotărârea de guvern de organizare și funcționare acest aspect este clar restricționat.

Solicită astfel, în susținerea celor afirmate, a se lua în considerare și punctul de vedere al A.N.R.M.A.P. referitor la această speță, respectiv nota A.N.R.M.A.P. nr. 0765 din 03 decembrie 2013, invocată în judecata în fond a prezentei cauze.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Suceava împotriva notei privind neîncadrarea în prevederile O.U.G. nr. 14/2013 cu nr. 85934/09.12.2013 și a deciziei nr. 51/23.01.2014, cu consecința menținerii actelor contestate, ca fiind legale și temeinice.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava nu a formulat întâmpinare la recursul ce face obiectul litigiului, însă reprezentantul său legal, a solicitat, prin concluziile orale formulate în cadrul dezbaterilor pe fondul recursului, respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, având în vedere considerentele consemnate în practicaua acestei hotărâri.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16 martie 2016 s-a admis in principiu recursul declarat de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 165 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor susținute oral de reprezentantul intimatei-reclamante și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. apreciindu-se de către recurent că soluția de admitere a acțiunii formulate de reclamanta-intimată Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (4) din O.G. nr. 14/2013 coroborat cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.

Se arată că în mod nelegal au fost anulate actele administrative contestate respectiv nota de neconformitate nr. 66372 din 27 august 2013 și decizia privind respingerea contestației formulate în condițiile în care nu erau îndeplinite în cauză condițiile cumulative pentru a fi suportate de la bugetul de stat sumele reținute în sarcina reclamantei-intimate, respectiv nu era îndeplinită condiția (3) respectiv ca abaterea de la prevederile legislației privind achizițiile publice să rezulte din documentația de atribuire evaluată/aprobată de A.N.R.M.A.P.

Aceasta deoarece caietul de sarcini, act care aparține documentației de atribuire nu a fost evaluat/aprobat de către A.N.R.M.A.P. întrucât aceasta, conform prevederilor art. 71 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 525/2007 nu avea în atribuții obligația de a verifica aspectele tehnice cuprinse în caietul de sarcini.

O astfel de situație nu este reglementată de către O.G. nr. 14/2013 și în consecință nu sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ special în condițiile în care, contrar susținerilor instanței de fond A.N.R.M.A.P. nu avea atribuția legală în evaluarea aspectelor tehnice al caietului de sarcini.

Față de cele expuse se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiate cu consecința menținerii ca legale a actelor contestate.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicarea greșită a normelor de drept material.

Sentința pronunțată de instanța de fond prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava și s-a dispus anularea notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 și deciziei nr. 51 din 23 ianuarie 2014 este dată cu aplicarea corectă a legii în dispozițiile O.G. nr. 14/2013 coroborat cu dispozițiile art. 33

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data acceptului A.N.R.M.A.P. asupra documentației de atribuire 09.07.2012.

În mod corect prima instanță a contestat ca nelegal și nejustificat refuzul autorității recurente, comunicat prin nota nr. 85934 din 9 decembrie 2013 de a fi suportate de la bugetul de stat sumele aferente corecțiilor financiare și întemeiat pe dispozițiile art. 33

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în sensul că A.N.R.M.A.P. nu are competență materială de a se pronunța asupra aspectelor tehnice din caietul de sarcini în cadrul procedurii de evaluare a documentației de atribuire.

Aceeași apărare este invocată de către recurent și în cadrul motivelor de recurs, Curtea a apreciat că nu este întemeiată, în cauză cererea reclamantei-intimate îndeplinind toate condițiile cumulative de art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 14/2013.

Art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 14/2013 dispune:

„Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 14212012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4)”.

Din coroborarea textelor legale menționate anterior rezultă că, pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reținute „in sarcina solicitantului trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

În mod corect prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite toate condițiile deoarece, având în vedere dispozițiile art. 33

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data acceptului A.N.R.M.A.P. asupra documentației de atribuire 09.07.2012, la acea dată nefiind exclusă evaluarea în ceea ce privește caietul de sarcini potrivit O.U.G. nr. 34/2006 odată cu avizarea întregii documentații de atribuire la data de 09.07.2012. În mod corect prima instanță a reținut că art. 2 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 14/2013 nu distinge între situația din care A.N.R.M.A.P. s-a pronunțat asupra aspectelor tehnice și situația în care nu a verificat aceste aspecte. Esențial este faptul că reclamanta-intimată a probat că la data de 9.07.2012 a existat acordul A.N.R.M.A.P. asupra documentației de atribuire prevăzute de art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 14/2013 care conform art. 3 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006 este definită ca fiind „documentația ce cuprinde toate informațiile legate de obiectul contractului de achiziție publică și de procedura de atribuire a acestuia inclusiv caietul de sarcini sau după caz documentația descriptivă”.

Iar dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 14/2013 prevede condiția existenței acordului A.N.R.M.A.P. privind documentația de atribuire, accept care există neexistând reglementată situația de excepție constând în neverificarea de către A.N.R.M.A.P. a aspectelor tehnice din caietul de sarcini.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin Serviciul Soluționare Contestației Nereguli Fonduri Europene împotriva sentinței nr. 165 din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.