ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6715/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul, împreună cu P.E. și G.D., sunt moștenitorii lui B.D. și M.M., al căror imobil a fost naționalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950. Prin Dispoziția nr. 151 din 17 iulie 2002, primarul orașului Ocna Sibiului a respins notificarea adresată de moștenitorii susmenționați, indicând ca adevărat deținător al imobilului pe pârâta SC S.O.S. SA Pe fondul cauzei s-a reținut, față de situația juridică a imobilului, că acțiunea este neîntemeiată întrucât litigiului îi sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că în mod temeinic prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor după proprietarul de C.F.

B.D. și soția sa M.M. Faptul că intimata, în baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a pronunțat că pentru imobilele evidențiate în patrimoniul acelei societăți comerciale privatizate, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea, nu înseamnă că implicit i-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită. Pe fondul cauzei, în mod temeinic s-a constatat în conformitate cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, că intimata este o societate comercială, alta decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2), iar în situația persoanelor îndreptățite acestea au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate.

Împotriva acestei hotărâri apelantul a declarat recurs critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: În mod greșit instanțele de fond au considerat că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor al proprietarilor tabulari întrucât la notificarea înaintată, atât Consiliului Local Ocna Sibiului cât și la SC S.O.S. SA, au fost anexate acte de stare civilă și certificat de moștenitor. În etapa recursului, în condițiile art. 305 C. proc.

civ., recurentul a administrat proba cu înscrisuri fiind depuse, în copie certificată, acte de stare civilă și certificatul de moștenitor nr. 85 din 25 septembrie 2007. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Este necontestat, și nu o fac nici instanțele de fond, faptul că imobilul în litigiu a aparținut în proprietate lui B.D. și M.M. și a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950. Prin certificatul de calitate de moștenitor depus în etapa recursului, s-a dovedit că reclamantul este nepotul foștilor proprietari și că are calitatea de moștenitor al acestora.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Întrucât soluția instanțelor s-a întemeiat pe lipsa dovezii calității de moștenitor a reclamantului, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis. Cu încălcarea principiului disponibilității, ambele instanțe de fond s-au pronunțat asupra unui alt obiect decât cel dedus judecății de către reclamant, care a cerut doar obligarea unității deținătoare a imobilului să răspundă printr-o decizie/dispoziție motivată asupra notificării transmise prin intermediul executorului judecătoresc.

Față de această pretenție a reclamantului, aprecierile instanțelor asupra incidenței în cauză a prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt nelegale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, admiterea excepției privitoare la lipsa de calitate procesuală activă făcea de prisos, în tot, cercetarea în fond a pricinii [art. 137 alin. (1) C. proc. civ.]. Nu se poate considera că Decizia nr. 146 din 29 decembrie 2005, emisă de pârâtă, constituie un răspuns dat asupra notificării, întrucât este necesară respectarea cerințelor art. 25-26 din Legea nr. 10/2001. Față de nesocotirea arătată a principiului procesual al disponibilității și pentru ca părțile să beneficieze, pentru obiectul cu care reclamantul a învestit instanța, de toate gradele de jurisdicție recunoscute pentru acest gen de litigii, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., hotărârea instanței de apel va fi casată. Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ. va fi admis apelul reclamantului și sentința va fi desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Sibiu. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul G.N.B. împotriva deciziei nr. 91A din 28 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și în consecință: Casează decizia susmenționată și pe fond admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1553 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Sibiu, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Irevocabilă.