ÎCCJ, Decizia nr. 248/2019

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 302 din data de 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2019, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, în cauză, printre altele, contestatorul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) și art. 29 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. i), art. 126 alin. (4) din Constituție, precum și în raport cu dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) C. proc. pen. în ceea ce privește termenul de 30 de zile de formulare a contestației în anulare, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 18/2016.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) și art. 29 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, iar aceasta vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 19 alin. (3) și art. 29 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., dispoziții legale ce nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, instanța de fond a reținut că excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

S-a reținut că, în speță, contestatorul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) și art. 29 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu motivarea, de esență, că sunt neconstituționale, întrucât contravin prevederilor art. art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. i), art. 126 alin. (4) din Constituția României și dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., contestatorul a susținut că aceste prevederi legale contravin dispozițiilor art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 124 din Constituția României, precum și dispozițiilor art. 6 parag. 1 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În concret, contestatorul A. a susținut că dispozițiile art. 19 alin. (3) și art. 29 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale, în raport de cele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, în sensul că prezumția de imparțialitate este înlăturată dacă se constată că membrii completului de 5 judecători nu au fost desemnați prin tragere la sorți. Contestatorul a susținut că nedesemnarea prin tragere la sorți a judecătorilor care compun completele de 3, 2 sau 1 judecător înlătură prezumția de imparțialitate, independența și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 din C. proc. pen., ca principii de bază ale procesului penal român.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., contestatorul a arătat că opțiunea legiuitorului de a reglementa un termen pentru introducerea contestației în anulare, când se invocă existența unei compuneri nelegale a completului de judecată în apel, nu apare ca fiind rezonabilă din perspectiva relației existente între interesul general și cel individual, această condiționare a formulării contestației în anulare, într-un anumit termen, impunând în sarcina individului o condiție excesivă pentru exercitarea căii de atac extraordinare.

Înalta Curte a reținut că, în speță, contestația în anulare formulată de A. a fost respinsă ca inadmisibilă, dar nu ca urmare a aplicării dispozițiilor a căror neconstituționalitate este invocată.

Astfel, în opinia primei instanțe, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992" (Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017).

În aceste condiții, Înalta Curte a constatat că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în mod formal, prevederile art. 19 alin. (3) și art. 29 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară neavând incidență în cauză.

Cu privire la dispozițiile art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece instanța a examinat existența căii de atac în sensul prevederii acesteia în legea penală și nu a analizat termenul de exercitare a căii de atac.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, neexistând o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de A.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 04 septembrie 2019, având fixat prim termen de judecată la data de 28 octombrie 2019, când contestatorul A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care arată că își retrage calea de atac formulată.

Având în vedere declarația petentului A. în sensul retragerii recursului formulat, reprezentând manifestarea sa de voință valabil exprimată, dându-se eficiență și dispozițiilor art. 415 C. proc. pen. prin interpretare analogică, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va lua act de retragerea recursului formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 302 din data de 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 302 din data de 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2019.

GGC - NN