ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul S.Ș., în calitate de soț supraviețuitor al defunctei S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B.

anularea adresei din 16 iulie 2007 emisă de pârâtă și să i se recunoască fostei soții calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 03 martie 1944 - 06 martie 1945. În motivare, reclamantul a arătat ca prin sentința nr. 122 din 5 mai 2004 a Curții de Apel Suceava s-a admis acțiunea formulată de S.E., a fost modificată Hotărârea nr. 1056 din 7 noiembrie 2003 emisă de pârâtă și s-a stabilit că aceasta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 pentru perioada 03 martie 1944 - 06 martie 1945. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de parată prin Decizia nr. 476 din 31 ianuarie 2005, a casat sentința atacată și, în rejudecare, a respins ca nefondată acțiunea.

Cum practica Instanței de control judiciar în materie a fost neunitara, prin Decizia nr. 41/2007 s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și s-a statuat că beneficiază de masurile reparatorii prevăzute de art. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 105/1999 cetățenii români indiferent de naționalitate care au fost persecutați din motive etnice de regimul instaurat în perioada 6 septembrie 1940 - martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritorii romanești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se află sub jurisdicție românească ori sub administrația unui alt stat.

În fine, a arătat că în acest context, s-a adresat pârâtei din nou cu cerere pentru a-i recunoaște drepturile soției, însă prin adresa din 16 iulie 2007 i s-a respins cererea în mod nejustificat. Prin sentința civilă nr. 129 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. Pentru a pronunța această soluție, Instanța a reținut că în cazul de față evacuarea soției reclamantului și a familiei acesteia nu a avut loc ca urmare a persecuției etnice, ci a evenimentelor de război, situație ce potrivit voinței legiuitorului, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs S.Ș., care a motivat, în esență, că Legea nr. 189/2000 a fost adoptată pentru a repara gravele prejudicii suferite și de cetățenii care s-au aflat în nord - estul Moldovei, ocupată de trupele sovietice, regimul de persecuție pe motive etnice fiind evident, cum este și cazul soției defuncte a recurentului. Recursul este nefondat. Se reține că la data de 2 iulie 2007, soțul supraviețuitor, respectiv S.Ș., a solicitat instituției pârâte punerea în executare a sentinței Curții de Apel Suceava nr. 122 din 05 mai 2004 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în calitate de soț supraviețuitor.

Instituția pârâtă a comunicat solicitantului prin intermediul adresei din 16 iulie 2007 faptul că nu poate acorda drepturile solicitate deoarece există autoritate de lucru judecat în Dosarul nr. 7179/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în urma pronunțării Deciziei nr. 476 din 31 ianuarie 2005 prin care Instanța de control a respins acțiunea defunctei sale soții, aceasta fund definitivă si irevocabilă. În conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., recursul în interesul legii nu are efect asupra hotărârilor judecătorești examinate si nici cu privire la situația părților din acele procese, ci este obligatoriu pentru Instanțe numai în cadrul spețelor ulterioare.

Drept urmare, stabilirea calității de persoană refugiată a defunctei soții, S.E., a avut loc în urma judecării litigiului din Dosarul nr. 7179/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin intermediul Deciziei nr. 476 din 31 ianuarie 2005, această Instanță constatând că mai sus numita nu are calitatea de persoană refugiată sau deportată din motive etnice. Pe cale de consecință, cum Instanța de control s-a pronunțat definitiv și irevocabil asupra acestei cereri, o altă Instanță nu mai poate retracta printr-o altă hotărâre cele stabilite de Instanța de Fond în Dosarul nr. 7179/2004, în sensul stabilirii calității de persoană refugiată a defunctei soții a contestatorului. La stabilirea drepturilor de urmaș prevăzute de Legea nr. 189/2000 se stabilesc mai întâi drepturile defunctului soț, iar cele ale soțului supraviețuitor fiind o consecință care derivă din primele.

Cum Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit faptul că defuncta soție nu are calitatea de persoană refugiată sau strămutată din motive etnice, aceasta fiind parte în vechiul proces, este evident faptul că o altă instanță nu poate să procedeze în alt mod decât a făcut-o Instanța de control. În mod corect și legal Instanța de Fond a reținut faptul că evacuarea defunctei soții a recurentului a avut loc nu ca urmare a unei persecuții din motive etnice, ci a fost rezultatul evenimentelor de război, statul român luând măsuri de protecție a populației atunci când a mutat o parte din cetățeni din zonele de conflict ale țării în alte zone unde războiul nu ajunsese încă. De reținut este și faptul că măsurile reparatorii impuse de Legea nr. 189/2000 pot fi acordate numai persoanelor persecutate din motive etnice, în această speță nefiind vorba de o astfel de persecuție ci, din contră, de protecția statului român față de cetățenii săi.

În consecință, având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva sentinței civile nr. 129 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.