ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 626/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul S.Ș., în calitate de soț

supraviețuitor al defunctei S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

C.J.P.B. anularea adresei din 16 iulie 2007 emisă de pârâtă și să i se recunoască

fostei soții calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 pentru perioada 03 martie 1944 - 06 martie 1945.

În motivare, reclamantul a arătat ca prin sentința

nr. 122 din 5 mai 2004 a

Curții de Apel Suceava s-a admis acțiunea formulată de S.E.,

a fost modificată Hotărârea nr. 1056 din 7 noiembrie 2003 emisă de pârâtă și

s-a stabilit că

aceasta beneficiază de

prevederile Legii nr. 189/2000 pentru perioada 03 martie 1944 - 06 martie 1945.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul declarat de parată prin Decizia nr. 476 din 31

ianuarie 2005,

a

casat sentința atacată și, în rejudecare, a

respins ca nefondată acțiunea.

Cum

practica Instanței de control judiciar în materie a fost neunitara, prin

Decizia nr. 41/2007 s-a

admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul

General și s-a statuat că beneficiază de masurile

reparatorii prevăzute de art. 1 lit. c) din

O.U.G. nr. 105/1999

cetățenii români indiferent de naționalitate care au fost persecutați din

motive etnice de regimul instaurat în perioada 6 septembrie 1940 - martie 1945,

indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului

român sau pe teritorii romanești aflate sub ocupația altor state și indiferent

dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se află sub

jurisdicție românească ori sub administrația unui alt stat.

În fine, a arătat că în

acest context, s-a adresat pârâtei din nou cu cerere pentru a-i recunoaște

drepturile soției, însă prin adresa din 16 iulie 2007 i s-a respins cererea în

mod nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 129

din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța a reținut că în cazul de față evacuarea soției reclamantului

și a familiei acesteia nu a avut loc ca urmare a persecuției etnice, ci a

evenimentelor de război, situație ce potrivit voinței legiuitorului, nu se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs S.Ș., care a motivat, în esență, că Legea nr.

189/2000 a fost adoptată pentru a repara gravele prejudicii suferite și de

cetățenii care s-au aflat în nord - estul Moldovei, ocupată de trupele

sovietice, regimul de persecuție pe motive etnice fiind evident, cum este și

cazul soției defuncte a recurentului.

Recursul este nefondat.

Se reține că la data de 2

iulie 2007, soțul supraviețuitor, respectiv S.Ș., a solicitat instituției

pârâte punerea în executare a sentinței Curții de Apel Suceava nr. 122 din 05

mai 2004 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în calitate

de soț supraviețuitor. Instituția pârâtă a comunicat solicitantului prin

intermediul adresei din 16 iulie 2007 faptul că nu poate acorda drepturile

solicitate deoarece există autoritate de lucru judecat în Dosarul nr. 7179/2004

al Înaltei Curți de Casație și Justiție în urma pronunțării Deciziei nr.

476 din 31 ianuarie 2005

prin care Instanța

de control a respins acțiunea defunctei sale soții, aceasta fund definitivă si

irevocabilă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 329

alin. (3)

C.

proc. civ., recursul în interesul legii nu are efect asupra hotărârilor

judecătorești examinate si nici cu privire la situația părților din acele

procese, ci este obligatoriu pentru Instanțe numai în cadrul spețelor

ulterioare. Drept urmare, stabilirea calității de persoană refugiată a

defunctei

soții,

S.E., a avut loc în

urma judecării

litigiului

din Dosarul

nr. 7179/2004 al

Înaltei

Curți de

Casație

și

Justiție

prin

intermediul Deciziei nr. 476 din 31 ianuarie 2005, această Instanță constatând

că mai sus numita nu are calitatea de persoană refugiată sau deportată din

motive etnice.

Pe cale de consecință, cum

Instanța de control s-a pronunțat definitiv și irevocabil asupra acestei

cereri, o altă Instanță nu mai poate retracta printr-o altă hotărâre cele

stabilite de Instanța de Fond în Dosarul nr. 7179/2004, în sensul stabilirii

calității de persoană refugiată a defunctei soții a contestatorului.

La stabilirea drepturilor de

urmaș prevăzute de Legea nr. 189/2000 se stabilesc mai întâi drepturile

defunctului soț, iar cele ale soțului supraviețuitor fiind o consecință care

derivă din primele.

Cum Înalta Curte de Casație

și Justiție a stabilit faptul că defuncta soție nu are calitatea de persoană

refugiată sau strămutată din motive etnice, aceasta fiind parte în vechiul

proces, este evident faptul că o altă instanță nu poate să procedeze în alt mod

decât a făcut-o Instanța de control.

În mod corect și legal Instanța

de Fond a reținut faptul că evacuarea defunctei soții a recurentului a avut loc

nu ca urmare a unei persecuții din motive etnice, ci a fost rezultatul

evenimentelor de război, statul român luând măsuri de protecție a populației

atunci când a mutat o parte din cetățeni din zonele de conflict ale țării în

alte zone unde războiul nu ajunsese încă.

De reținut este și faptul că

măsurile reparatorii impuse de Legea nr. 189/2000 pot fi acordate numai

persoanelor persecutate din motive etnice, în această speță nefiind vorba de o

astfel de persecuție ci, din contră, de protecția statului român față de

cetățenii săi.

În consecință, având în

vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie

respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.Ș.

împotriva sentinței civile nr. 129 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.