ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8482/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 aprilie 2004, reclamanta P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 3977 din

31 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava și obligarea

pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, pentru

perioada 1 ianuarie 1944 - 28 februarie 1945.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a fost strămutată împreună cu familia, din localitatea Dorohoi, în

județul Dâmbovița.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 163 din 2

iunie 2004, a admis acțiunea și a dispus modificarea hotărârii nr. 3977 din 31

octombrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul stabilirii în favoarea reclamantei, a

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1944 -

28 februarie 1945.

Pentru a soluționa astfel, instanța

a reținut că drepturile reclamantei au fost încălcate, întrucât a fost forțată

să se refugieze din cauza persecuțiilor etnice, reclamanta fiind româncă.

Instanța a apreciat că strămutarea

din localitatea de domiciliu constituie o modalitate de persecuție etnică ce

durează pe toată perioada strămutării.

Împotriva sentinței sus-menționate a

formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Suceava, susținând în esență că reclamanta

nu a dovedit calitatea de strămutat, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000

și nici a persecuțiilor din motive etnice, suferite din cauza regimului

sovietic instaurat pe teritoriul Bucovinei, întrucât la data instaurării

acestui regim, 2 - 11 aprilie 1944, potrivit punctului de vedere istoric

exprimat, reclamanta plecase deja din localitatea de domiciliu, de la data de 1

ianuarie 1944, când, atât armata, cât și administrația română, s-au retras din

Basarabia și nordul Bucovinei.

Recurenta a menționat că în cauză nu

poate pune problema persecuțiilor pe care autoritățile române le-au aplicat

împotriva unor minorități etnice, întrucât reclamanta nu aparține unei

minorități etnice, ci este de naționalitate română.

Recursul este fondat și urmează să

fie admis.

La data de 1 aprilie 1944,

reclamanta P.E. a părăsit localitatea de domiciliu, orașul Dorohoi, județul

Botoșani și s-a stabilit în perioada 1 ianuarie 1944 - 28 februarie 1945, în

județul Dâmbovița, refugiindu-se ca urmare a evenimentelor legate de intrarea

și înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea

război mondial.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată

prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această

ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut de

suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Potrivit art. 2 din Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele

refugiate.

Dar acest refugiu trebuie să se fi

produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din

motive etnice.

Or, în cauză, reclamanta a fost

nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente

de război: intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice,

în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de-al doilea război

mondial.

Este de necontestat că și persoanele

care s-au refugiat din localitățile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente

de război, au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ale situației de

refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane.

Astfel fiind, recursul va fi admis,

se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 163 din 2 iunie 2004

a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2004.