ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2341/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 2 octombrie 2006, reclamanta SC R.M. SA a formulat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., contestație împotriva deciziei nr. 630 din 12 septembrie 2006, prin care s-a dispus amendarea reclamantei cu 2.500 lei pentru nerespectarea de către postul de televiziune R.TV. a prevederilor art. 42 alin. (1) – (4) din Decizia nr. 187/2006, privind codul de reglementare a conținutului audiovizual, precum și a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002.

Motivându-și contestația, reclamanta a susținut că decizia a fost emisă cu încălcarea legii, întrucât anterior pârâta avea obligația emiterii unei somații referitoare la intrarea în legalitate. De asemenea, reclamanta susține că nu au fot încălcate prevederile art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului și nici cele ale art. 42 alin. (2) – (4) din Decizia nr. 187/2006, întrucât expresiile utilizate de către cei doi politicieni în cadrul emisiunii respective, față de care realizatorul ar fi avut o atitudine pasivă, reprezintă o formă a libertății de exprimare, garantată de art. 10 paragraful 1 din C.E.D.O.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3683 din 18 decembrie 2006, a respins acțiunea reclamantei SC R.M. SA ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că pârâtul C.N.A. a dispus amendarea cu 2.500 lei a reclamantei SC R.M. SA pentru postul de televiziune R.TV., pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 42 alin. (1) – (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare.

A constatat că amenda a fost aplicată ca urmare a difuzării emisiunii „Oamenii realității” din ziua de 31 august 2006, în intervalul orar 22 – 23.21, pe tema deconspirării și colaborării cu securitatea, având ca moderator pe C.N. și ca invitați pe A.P. și A.U., în emisiune intervenind și A.S., consilierul prezidențial A.S. precum și Președintele României T.B.

Instanța de Fond a considerat că susținerile reclamantei referitoare la obligativitatea somării anterioare emiterii deciziei de sancționare nu sunt întemeiate, reclamanta fiind sancționată cu 3 somații publice pentru nerespectarea prevederilor referitoare la protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine.

Curtea de Apel București nu și-a însușit nici susținerile reclamantei, potrivit cărora politicienii participanți la emisiune au folosit expresii care reprezintă judecăți de valoare în exercitarea libertății de exprimare garantate de C.E.D.O., apreciindu-se că acest drept presupune îndatoriri și responsabilități, putând fi supus unor formalități, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege.

Împotriva sentinței pronunțate de Instanța de Fond a declarat recurs reclamanta SC R.M. SA, invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a susținut că Instanța de Fond a interpretat greșit ori nu a corelat corespunzător prevederile cuprinse în art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006, art. 91 alin. (1) și alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare și, respectiv art. 42 alin. (1) – (4) din Decizia nr. 187/2003 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, care conduc la concluzia că intimatul - pârât avea obligația emiterii unei somații de intrare în legalitate prealabil aplicării amenzii.

Arată că cele trei somații publice anterioare, Deciziile nr. 440 din 14 iulie 2005, nr. 25 din 2 ianuarie 2006 și nr. 192 din 4 aprilie 2006 nu pot fi luate în considerare întrucât:

- Decizia nr. 248/2004 a fost abrogată prin Decizia nr. 130/2006 care, la rândul ei a fost abrogată prin Decizia nr. 187/2006;

- dispozițiile înscrise în art. 2 și art. 8 din această decizie instituie în sarcina radiodifuziunilor alte obligații decât cele arătate în art. 42 din Decizia nr. 187/2006;

- situația de fapt reținută în Decizia nr. 25/2006 ori în Decizia nr. 192/2006 este total diferită de cea analizată în decizia contestată.

S-a mai criticat soluția pronunțată și prin prisma ignorării art. 10 paragraf 1 și paragraf 2 din C.E.D.O., în sensul că nu s-a dat prioritate dreptului opiniei publice de a fi informată de către ziariști (ori alte persoane) cu privire la chestiuni politice și alte teme de interes general.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant C.N.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut că situația de fapt a fost corect reținută de Instanța de Fond și că libertatea de exprimare nu trebuie analizată abstract, ci în corelație directă cu alte drepturi fundamentale, în acest sens fiind practica C.E.D.O.

Cât privește comentariile recurentei referitoare la deciziile anterioare care constituie somații publice, arată că acestea sunt lipsite de substanță, atâta vreme cât faptele imputate vizează, de asemenea, protecția demnității umane și dreptul al propria imagine.

În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate prin recursul de față precum și a apărărilor cuprinse în întâmpinare Înalta Curte constată:

Prin Decizia nr. 630 din 12 septembrie 2006, C.N.A. a amendat cu suma de 2.500 lei SC R.M. SA pentru postul de televiziune R.TV, pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, modificată și completată cât și a art. 42 alin. (1) – (4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

S-a imputat recurentei - reclamante faptul că moderatorul emisiunii O.R. a adoptat o atitudine pasivă, nu i-a atenționat pe participanți să nu folosească un limbaj injurios și nici nu le-a cerut să-și probeze afirmațiile acuzatoare.

Recurenta reia prin recursul declarat cele două critici principale de nelegalitate a actului administrativ atacat, invocate prin acțiune, susținând, pe de o parte că nu s-a emis somația prealabilă, obligatorie potrivit art. 91 alin. (2) din legea audiovizualului și, pe de altă parte, că situația de fapt ce rezultă din raportul de monitorizare a fost distorsionată de C.N.A. care a depășit marja de apreciere de care poate dispune.

Ambele critici sunt nefondate.

Instanța de Fond a reținut corect că cele trei Decizii anterioare, nr. 440/2005, nr. 25/2006 și nr. 192/2006 priveau somații publice adresate postului de televiziune R.TV pentru încălcarea acelorași dispoziții legale cuprinse în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora prin difuzarea serviciilor de programe se realizează și se asigură pluralismul politic și social, informarea și educarea publicului, cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Împrejurarea că pe lângă acest text de lege Decizia inițială, nr. 440/2005 a mai avut un temei: art. 14 din Decizia C.N.A. nr. 248/2004 privind protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine, abrogată prin Decizia C.N.A. nr. 130/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, abrogată, la rândul ei, prin Decizia nr. 187/2006, nu prezintă relevanță, întrucât textul actualului art. 42 preia practic prevederile vechiului art. 14 privind protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine, explicitând numai obligațiile realizatorilor emisiunilor care se regăseau și în art. 3 și art. 6 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 504/2002.

Prin urmare, nu există justificare legală pentru a susține că nu s-a respectat proceda somației prealabile.

Cât privește aprecierea concretă a intimatului - pârât asupra faptelor, Înalta Curte consideră că acesta a făcut o analiză echitabilă, concluzia exprimată prin actul administrativ atacat fiind la adăpost de orice critică.

Art. 10 din C.E.D.O. nu conferă libertății de exprimare un caracter necondiționat.

Jurisprudența C.E.D.O. a conturat faptul că libertatea de exprimare, unul dintre fundamentele societății democratice și una dintre condițiile de bază ale progresului și dezvoltării fiecărui individ, este una dintre garanțiile esențiale ale tuturor celorlalte drepturi și libertăți. Dezvoltarea și protejarea democrației se află în corelație directă cu dimensiunile protecției dreptului la exprimare și informare, dar, potrivit paragrafului al doilea al art. 10, exercitarea acestor libertăți comportă îndatoriri și responsabilități în vederea proteguirii mai multor valori, inclusiv morala, reputația ori drepturile altora.

Nu poate exista justificare legală sau jurisprudențială pentru tolerarea în cadrul unei emisiuni televizate a unor expresii injurioase ori a unor acuzații defăimătoare, lipsite de orice suport probator.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.M. SA București împotriva sentinței civile nr. 3683 din 18 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2007.