ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 940/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă s-a constatat nul

recursul declarat de debitoarea G.L.A. împotriva Deciziei nr. 51/A din 20

septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 14093/111/2011/a1 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, petentul a solicitat "îndreptarea erorii"

din Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 14093/111/2011, arătând că instanța de

recurs nu s-a pronunțat cu privire la obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată.

Analizând cererea

formulată de petentul O.M., calificată de instanță drept cerere de completare a

dispozitivului, în raport de dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.,

se constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cu ocazia

soluționării recursului declarat de debitoarea G.L.A., ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 14093/111/2011, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1402 din 14

martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, intimatul

- creditor O.M. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, prin

întâmpinarea formulată în cauză, atașând în acest sens împuternicirea

avocațială și chitanța de plată a onorariului de avocat - în copie certificată

pentru conformitate - (dosar recurs), însă instanța nu s-a pronunțat asupra

acestei cereri.

Devin astfel

incidente dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., potrivit

cărora, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Cum cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată constituie o cerere accesorie, omisiunea

instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se

circumscrie cazurilor reglementate de textul de lege sus-menționat, sens în

care instanța se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra acestei cereri.

Ca atare, se constată

că cererea pendinte este întemeiată, în raport de împrejurarea că prin Decizia

nr. 1402 din 14 martie 2013 s-a constatat nul recursul declarat de debitoarea

G.L.A., astfel că petentul O.M. este îndreptățit la restituirea cheltuielilor

de judecată pe care le-a efectuat în recurs, în care a avut calitatea de

intimat - creditor, față de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

privind obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de

judecată solicitate și dovedite de partea adversă.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va admite cererea petentului și va dispune completarea

dispozitivului Deciziei nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, în sensul obligării recurentei - debitoare

G.L.A., ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 600 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată efectuate în recurs de către intimatul - creditor O.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

cererea formulată de petentul O.M.

Completează

dispozitivul Deciziei nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, în sensul că:

Obligă

recurenta-debitoare G.L.A. la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli

de judecată, către intimatul-creditor O.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2014.

Procesat de GGC - CL