ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 940/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă s-a constatat nul recursul declarat de debitoarea G.L.A. împotriva Deciziei nr. 51/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Prin cererea înregistrată sub nr. 14093/111/2011/a1 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul a solicitat "îndreptarea erorii" din Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 14093/111/2011, arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cererea formulată de petentul O.M., calificată de instanță drept cerere de completare a dispozitivului, în raport de dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., se constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Cu ocazia soluționării recursului declarat de debitoarea G.L.A., ce a făcut obiectul Dosarului nr. 14093/111/2011, în care s-a pronunțat Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, intimatul - creditor O.M. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, prin întâmpinarea formulată în cauză, atașând în acest sens împuternicirea avocațială și chitanța de plată a onorariului de avocat - în copie certificată pentru conformitate - (dosar recurs), însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.

Devin astfel incidente dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii. Cum cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constituie o cerere accesorie, omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul de lege sus-menționat, sens în care instanța se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra acestei cereri. Ca atare, se constată că cererea pendinte este întemeiată, în raport de împrejurarea că prin Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 s-a constatat nul recursul declarat de debitoarea G.L.A., astfel că petentul O.M.

este îndreptățit la restituirea cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în recurs, în care a avut calitatea de intimat - creditor, față de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite de partea adversă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului și va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul obligării recurentei - debitoare G.L.A., ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs de către intimatul - creditor O.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea formulată de petentul O.M. Completează dispozitivul Deciziei nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că: Obligă recurenta-debitoare G.L.A. la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-creditor O.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2014. Procesat de GGC - CL