ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3667/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1973 din 23 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții M.D. și M.T. în contradictoriu cu pârâții C.E., M.S., M.M., S.S., S.G., S.I., S.D., S.F., P.V., H.E., Ț.T., S.R., T.E. și S.V.; a constatat că S.A. a dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra cotei de ½ asupra următoarelor încăperi din imobilul casă de locuit, situat pe raza comunei P.J.: anexă cu baie (nr. 4 și 5), încăperile nr. 6 și 7, grajd de standoală, racord apă-canalizare și puțul absorbant și că reclamanții au dobândit, prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilelor descrise la pct. 1 și a dispus intabularea succesivă pentru S.A.

și reclamanți, în devălmășie, a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise la pct. 1, după prezentarea planului de situație corespunzător. La data de 11 februarie 2004, M.A.C. a solicitat Judecătoriei Gura Humorului să îndrepte „din oficiu” erorile materiale din dispozitivul sentinței mai sus menționată, în sensul că reclamanții au dobândit, prin cumpărare cota de ½ din partea de imobil promisă la vânzare de pârâți printr-un act privat. Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanții M.D. și M.T., arătând că M.A.C. n-a fost parte în proces și nu are calitate procesuală activă pentru a solicita modificarea sentinței. Prin decizia civilă nr. 2453 din 23 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanți, s-a schimbat în tot încheierea atacată în sensul că a respins cererea de îndreptare eroare pentru lipsă de calitate procesuală activă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta M.A.C. Prin încheierea de ședință din data de 9 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 2453 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 21 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 mai 2005, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 14 iunie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta M.A.C. împotriva deciziei nr. 2453 din 22 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2010.