ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3667/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1973 din 23

noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanții M.D. și M.T. în contradictoriu cu pârâții C.E., M.S.,

M.M., S.S., S.G., S.I., S.D., S.F., P.V., H.E., Ț.T., S.R., T.E. și S.V.; a

constatat că S.A. a dobândit, prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra

cotei de ½ asupra următoarelor încăperi din imobilul casă de locuit,

situat pe raza comunei P.J.: anexă cu baie (nr. 4 și 5), încăperile nr. 6 și 7,

grajd de standoală, racord apă-canalizare și puțul absorbant și că reclamanții

au dobândit, prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilelor descrise

la pct. 1 și a dispus intabularea succesivă pentru S.A. și reclamanți, în

devălmășie, a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise la pct. 1,

după prezentarea planului de situație corespunzător.

La data de 11

februarie 2004, M.A.C. a solicitat Judecătoriei Gura Humorului să îndrepte „din

oficiu” erorile materiale din dispozitivul sentinței mai sus menționată, în

sensul că reclamanții au dobândit, prin cumpărare cota de ½ din partea

de imobil promisă la vânzare de pârâți printr-un act privat.

Împotriva acestei

încheieri au declarat apel reclamanții M.D. și M.T., arătând că M.A.C. n-a fost

parte în proces și nu are calitate procesuală activă pentru a solicita

modificarea sentinței.

Prin decizia civilă

nr. 2453 din 23 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanți, s-a schimbat în tot încheierea

atacată în sensul că a respins cererea de îndreptare eroare pentru lipsă de

calitate procesuală activă.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâta M.A.C.

Prin încheierea de

ședință din data de 9 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a

deciziei nr. 2453 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la

strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de 21

ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza

pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 mai 2005,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 14 iunie 2010, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe

rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta M.A.C. împotriva deciziei nr. 2453 din 22

septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

iunie 2010.