ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2453/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 494 (C.M.)

din 23 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de

S.Î.P.A.M., în contradictoriu cu Școala Slătioara și Primăria comunei Băbana.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale

apără drepturile membrilor lor și în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la

alin. (1) au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acțiune

în justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea

celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume

propriu și nu în numele membrilor săi.

Se reține că, reclamantul nu are

calitate procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acțiunii

care sunt membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost

respectate și în numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs S.Î.P.A.M., care invocă greșita aplicare a dispozițiilor art.

28 din Legea nr. 54/2003, omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor

probelor administrate în cauză și aprecierea greșită a probelor.

Susține recurentul că, din

precizarea la acțiune și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că

acțiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus

la dosar și nu în nume propriu, iar dreptul la formularea acțiunii este

prevăzut de art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Recursul este întemeiat.

Raportat la actele

depuse la dosar și la dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greșit

prin hotărârea recurată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale

active a sindicatului.

În prezenta cauză, titulari ai

drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin acțiune se cere ca

pârâtele să fie obligate să recalculeze salariul de merit, sporul pentru titlul

științific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare

neuropsihică și indemnizația pentru funcția de diriginte, în conformitate cu

H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997

privind statutul personalului didactic și contractul colectiv de muncă, și să

plătească sumele cuvenite salariaților, începând cu data de 1 mai 2002.

Articolul 28 din Legea nr. 54/2003

acordă însă sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor

membrilor săi.

Textul dispune “Organizațiile

sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii,

statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele

individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu

ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de

jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători

proprii sau aleși.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute

de alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune

prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele

membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în

cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația

sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată”.

Se constată că, prin lege, se

recunoaște expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea

drepturilor de natura celor care fac obiectul cauzei, deoarece, în acțiune se

precizează că drepturile pretinse decurg din legislația muncii și contractul

colectiv de muncă.

Într-adevăr, reprezentantul trebuie

să-și arate calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura

reprezentării, pentru că, atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant,

este presupus că lucrează în nume propriu.

În speță însă, sindicatul și-a arătat calitatea de

reprezentant legal al salariaților, întrucât cererea de chemare în judecată

este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în cererea aflată la

dosar, exista precizarea că acțiunea s-a formulat în numele membrilor de

sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale și se arată că membrii de

sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt menționați

în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la fila 21 din dosarul tribunalului.

Prin urmare, constatându-se că

motivele invocate de recurent sunt întemeiate, se va admite recursul.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe, deoarece tribunalul, respingând acțiunea pentru lipsa

calității procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la membrii

de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea și nu a avut în vedere că,

deși salariații sunt reprezentați de sindicat, ei stau în proces ca reclamanți,

pentru că prin hotărârea judecătorească ce se pronunță în cauză se stabilește

existența sau inexistența drepturilor acestora.

Persoanele în numele cărora

sindicatul formulează acțiunea dispun asupra pornirii și continuării procesului,

întrucât în partea finală a articolului 28 din Legea nr. 54/2003 este stabilit

dreptul acestora de a se opune sau de a renunța la judecată.

În cauză însă, din tabelul aflat la

dosar, semnat de 26 membri de sindicat, rezultă că aceștia nu s-au opus la judecată,

dar pentru soluționarea cererii era esențial să se stabilească modul în care

s-a făcut calculul drepturilor salariale plătite fiecărui membru de sindicat

din cei nominalizați.

De aceea, pentru stabilirea

împrejurărilor de fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar actele

contabile care atestă modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și

indemnizațiilor, deoarece numai pe baza acestor înscrisuri se poate constata

dacă s-au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 128/1997 la calcularea părții variabile

a salariului, pentru fiecare salariat.

De asemenea, vor fi administrate și

alte probe, apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și concludente

pentru stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca

expertul să verifice actele care atestă plățile făcute și să stabilească baza

de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și indemnizațiile,

începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare salariat înscris în tabelul

depus la dosar. În ipoteza aplicării procentelor la aceeași bază de calcul,

expertul ar urma să calculeze sporurile, adaosurile și indemnizațiile având în

vedere faptul că în Legea nr. 128/1997 noțiunea de salariu de bază se regăsește

sub două forme și să stabilească eventualele daune produse fiecărui membru de

sindicat în numele căruia s-a formulat cererea.

Pentru toate aceste considerente,

conform articolelor 312 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi

casată sentința atacată și, se va trimite cauza spre rejudecare instanței care

a pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.Î.P.A.M. împotriva sentinței civile nr. 494/ C.M. din 23 septembrie 2003 a

Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza aceluiași tribunal

pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2004.