ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2431/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 481/CM din 23

septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de S.Î.P.A.M.,

în contradictoriu cu Școala Z., Costești și Primăria Orașului Costești.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale

apără drepturile membrilor lor și în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la

alin. (1) au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acțiune

în justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea

celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume

propriu și nu în numele membrilor săi.

Se reține că, reclamantul nu are calitate

procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acțiunii care sunt

membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost respectate și în

numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs S.Î.P.A.M., care invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 28 din

Legea nr. 54/2003, omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor probelor

administrate în cauză și aprecierea greșită a probelor.

Susține recurentul că, din precizarea la

acțiune și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că acțiunea s-a

formulat în numele membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus la dosar și

nu în nume propriu, iar dreptul la formularea acțiunii este prevăzut de art. 28

din Legea nr. 54/2003.

Recursul este întemeiat.

Raportat la actele depuse la dosar și la

dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greșit prin hotărârea

recurată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a

sindicatului.

În prezenta cauză, titulari ai

drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin acțiune se cere ca

pârâtele să fie obligate să recalculeze salariul de merit, sporul pentru titlul

științific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare

neuropsihică și indemnizația pentru funcția de diriginte, în conformitate cu

H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997

privind statutul personalului didactic și contractul colectiv de muncă și să

plătească sumele cuvenite salariaților, începând cu data de 1 mai 2002.

Art. 28 din Legea nr. 54/2003 acordă însă

sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor

săi.

Textul dispune „Organizațiile sindicale

apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele

funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele

individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu

ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de

jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători

proprii sau aleși.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute la

alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune

prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele

membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în

cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația

sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată”.

Se constată că, prin lege, se recunoaște

expres sindicatului calitatea procesuală activă pentru apărarea drepturilor de

natura celor care fac obiectul cauzei, deoarece în acțiune se precizează că

drepturile pretinse decurg din legislația muncii și contractul colectiv de

muncă.

Într-adevăr, reprezentantul trebuie să-și

arate calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura reprezentării,

pentru că, atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant, este presupus că

lucrează în nume propriu.

În speță însă, sindicatul și-a arătat

calitatea de reprezentant legal al salariaților, întrucât cererea de chemare în

judecată este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în cererea

aflată la dosar, există precizarea că acțiunea s-a formulat în numele membrilor

de sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale și se arată că membrii de

sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt menționați

în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la dosarul tribunalului.

Prin urmare, constatându-se că motivele

invocate de recurent sunt întemeiate, se va admite recursul.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe, deoarece tribunalul, respingând acțiunea pentru lipsa

calității procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la membrii

de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea și nu a avut în vedere că,

deși salariații sunt reprezentați de sindicat, ei stau în proces ca reclamanți,

pentru că prin hotărârea judecătorească ce se pronunță în cauză se stabilește

existența sau inexistența drepturilor acestora.

Persoanele în numele cărora sindicatul

formulează acțiunea dispun asupra pornirii și continuării procesului, întrucât

în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este stabilit dreptul acestora

de a se opune sau de a renunța la judecată.

În cauză însă, din tabelul aflat la

dosar, semnat de 17 membri de sindicat, rezultă că aceștia nu s-au opus la

judecată, dar pentru soluționarea cererii era esențial să se stabilească modul

în care s-a făcut calculul drepturilor salariale plătite fiecărui membru de

sindicat din cei nominalizați.

De aceea, pentru stabilirea

împrejurărilor de fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar actele

contabile care atestă modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și

indemnizațiilor, deoarece numai pe baza acestor înscrisuri se poate constata

dacă s-au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 128/1997 la calcularea părții

variabile a salariului, pentru fiecare salariat.

De asemenea, vor fi administrate și alte

probe, apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și concludente pentru

stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca

expertul să verifice actele care atestă plățile făcute și să stabilească baza

de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și indemnizațiile,

începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare salariat înscris în tabelul

depus la dosar. În ipoteza aplicării procentelor la aceeași bază de calcul,

expertul ar urma să calculeze sporurile, adaosurile și indemnizațiile având în

vedere faptul că în Legea nr. 128/1997 noțiunea de salariu de bază se regăsește

sub două forme și să stabilească eventualele daune produse fiecărui membru de sindicat

în numele căruia s-a formulat cererea.

Pentru justa soluționare a cauzei

instanța de trimitere se va pronunța și asupra mijloacelor de apărare invocate

de pârâta Primăria Orașului Costești, prin întâmpinare.

În consecință, conform art. 312 și art.

314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și se

va trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

S.Î.P.A.M. împotriva sentinței civile nr. 481/CM din 23 septembrie 2003 a

Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza aceluiași tribunal pentru

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.