ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2440/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 489 (CM) din 23

septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de Sindicatul

Învățământ Preuniversitar Argeșean M., în contradictoriu cu Școala Bogați și

Primăria Comunei Bogați.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale

apără drepturile membrilor lor și în îndeplinirea atribuțiunilor prevăzute la alin.

(1) au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acțiune în

justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea

celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume

propriu și nu în numele membrilor săi.

Se reține că, reclamantul nu are calitate

procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acțiunii care sunt

membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost respectate și în

numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M., care invocă greșita aplicare

a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, omisiunea instanței de a se

pronunța asupra tuturor probelor administrate în cauză și aprecierea greșită a

probelor.

Susține recurentul că, din precizarea la acțiune

și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că acțiunea s-a formulat în

numele membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus la dosar și nu în nume

propriu, iar dreptul la formularea acțiunii este prevăzut de art. 28 din Legea

nr. 54/2003.

Recursul este întemeiat.

Raportat la actele depuse la dosar și la

dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greșit prin hotărârea

recurată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a

sindicatului.

În prezenta cauză, titulari ai dreptului pretins

sunt membrii de sindicat, deoarece prin acțiune se cere ca pârâtele să fie

obligate să reactualizeze salariul de merit, sporul pentru titlul științific de

doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică și

indemnizația pentru funcția de diriginte, în conformitate cu H.G. nr. 281/1993

privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997 privind statutul

personalului didactic și contractul colectiv de muncă, și să plătească sumele

cuvenite salariaților, începând cu data de 1 mai 2002.

Art. 28 din Legea nr. 54/2003, acordă însă

sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor

săi.

Textul dispune „Organizațiile

sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii,

statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele

individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu

ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de

jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători

proprii sau aleși.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1)

organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de

lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor, lor, fără

a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va

putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se

opune sau renunță la judecată.

Se constată că, prin lege, se recunoaște expres

sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor de natura

celor care fac obiectul cauzei, deoarece în acțiune se precizează că drepturile

pretinse decurg din legislația muncii și contractul colectiv de muncă.

Într-adevăr, reprezentantul trebuie să-și arate

calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura reprezentării, pentru

că, atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant, este presupus că

lucrează în nume propriu.

În speță însă, sindicatul și-a arătat calitatea

de reprezentant legal al salariaților, întrucât cererea de chemare în judecată

este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în cererea aflată la dosar,

există precizarea că acțiunea s-a formulat, în numele membrilor de sindicat,

pentru apărarea drepturilor salariale și se arată că membrii de sindicat în

numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt menționați în tabelul

anexat la cerere, tabel aflat la dosarul tribunalului.

Prin urmare, constatându-se să

motivele invocate de recurent sunt întemeiate, se va admite recursul.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe, deoarece tribunalul, respingând acțiunea pentru lipsa calității

procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la membrii de

sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea și nu a avut în vedere că, deși

salariații sunt reprezentați de sindicat, ei stau în proces ca reclamanți, pentru

că prin hotărârea judecătorească ce se pronunță în cauză se stabilește

existența sau inexistența drepturilor acestora.

Persoanele în numele cărora sindicatul

formulează acțiunea, dispun asupra pornirii și continuării procesului, întrucât

în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este stabilit dreptul acestora

de a se opune sau de a renunța la judecată.

În cauză însă, din tabelul aflat la dosar,

semnat de 8 din cei 16 membri de sindicat nominalizați, rezultă că semnatarii

și-au dat acordul pentru formularea acțiunii, dar pentru soluționarea cererii

era esențial să se stabilească modul în care s-a făcut calculul drepturilor

salariale plătite acestora și dacă membrii de sindicat care nu au semnat

tabelul se opun la judecată.

De aceea, pentru stabilirea împrejurărilor de

fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar actele contabile care atestă

modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și indemnizațiilor, pentru că, numai

pe baza acestor înscrisuri se poate constata dacă s-au aplicat corect

dispozițiile Legii nr. 128/1997 la calcularea părții variabile a salariului

pentru membrii de sindicat care nu s-au opus la judecată.

De asemenea, vor fi administrate și alte probe,

apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și concludente pentru

stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca

expertul să verifice actele care atestă plățile făcute și să stabilească baza

de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și indemnizațiile,

începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare membru de sindicat, parte în

proces. În ipoteza aplicării procentelor la aceeași bază de calcul, expertul ar

urma să calculeze sporurile, adaosurile și indemnizațiile, având în vedere

faptul că în Legea nr. 128/1997 noțiunea de salariu de bază se regăsește sub

două forme și să stabilească eventualele daune produse fiecăruia.

Pentru considerentele arătate, conform art. 312

și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată sentința atacată

și se va trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea

casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Sindicatul Învățământ Preuniversitar M. împotriva sentinței civile nr. 489/CM

din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie

2004.