ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2439/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

488 (CM) din 23 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată

de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M., în contradictoriu cu

Școala Bradu și Primăria comunei Bradu.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că, potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile

sindicale apără drepturile membrilor lor și în îndeplinirea atribuțiilor

prevăzute la alin. (1) au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a

formula acțiune în justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat

expres din partea celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de

sindicat în nume propriu și nu în numele membrilor săi.

Se reține că,

reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din

cuprinsul acțiunii care sunt membrii de sindicat ale căror drepturi salariale

nu au fost respectate și în numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M.,

care invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003,

omisiunea instanței de a se pronunța asupra tuturor probelor administrate în

cauză și aprecierea greșită a probelor.

Susține recurentul că,

din precizarea la acțiune și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că

acțiunea s-a formulat în numele membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus

la dosar și nu în nume propriu, iar dreptul la formularea acțiunii este

prevăzut de art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Recursul este întemeiat.

Raportat la actele

depuse la dosar și la dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003,

greșit prin hotărârea recurată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității

procesuale active a sindicatului.

În prezenta cauză,

titulari ai drepturilor pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin

acțiune se cere ca pârâtele să fie obligate să recalculeze salariul de merit,

sporul pentru titlul științific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru

suprasolicitare neuropsihică și indemnizația pentru funcția de diriginte, în

conformitate cu H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar,

Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și contractul

colectiv de muncă, și să plătească sumele cuvenite salariaților, începând cu

data de 1 mai 2002.

Art. 28 din Legea nr.

54/2003 acordă însă sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea

drepturilor membrilor săi.

Textul dispune

“Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din

legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de

muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind

raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor

judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale

statului, prin apărători proprii sau aleși.

În exercitarea atribuțiilor

prevăzute de alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde

orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în

numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor

în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația

sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată”.

Se constată că, prin

lege, se recunoaște expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea

drepturilor de natura celor care fac obiectul cauzei, deoarece în acțiune se

precizează că drepturile pretinse decurg din legislația muncii și contractul

colectiv de muncă.

Într-adevăr,

reprezentantul trebuie să-și arate calitatea în cererea pe care o face,

indiferent de natura reprezentării, pentru că, atunci când nu-și arată

calitatea de reprezentant, este presupus că lucrează în nume propriu.

În speță însă,

sindicatul și-a arătat calitatea de reprezentant legal al salariaților,

întrucât cererea de chemare în judecată este întemeiată pe art. 28 din Legea

nr. 54/2003, iar în cererea aflată la dosar, există precizarea că acțiunea s-a

formulat, în numele membrilor de sindicat, pentru apărarea drepturilor

salariale și se arată că membrii de sindicat în numele cărora pârâtele au fost

chemate în judecată sunt menționați în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la

dosarul tribunalului.

Prin urmare,

constatându-se că motivele invocate de recurent sunt întemeiate, se va admite recursul.

Cauza va fi trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe, deoarece tribunalul, respingând acțiunea pentru

lipsa calității procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la

membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea și nu a avut în

vedere că, deși salariații sunt reprezentați de sindicat, ei stau în proces ca

reclamanți, pentru că prin hotărârea judecătorească ce se pronunță în cauză se

stabilește existența sau inexistența drepturilor acestora.

Persoanele în numele

cărora sindicatul formulează acțiunea dispun asupra pornirii și continuării

procesului, întrucât în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este

stabilit dreptul acestora de a se opune sau de a renunța la judecată.

În cauză, însă din

tabelul aflat la dosar, semnat de 30 membri de sindicat, rezultă că aceștia nu

s-au opus la judecată, dar pentru soluționarea cererii era esențial să se

stabilească modul în care s-a făcut calculul drepturilor salariale plătite

fiecărui membru de sindicat, din cei nominalizați.

De aceea, pentru

stabilirea împrejurărilor de fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar

actele contabile care atestă modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și indemnizațiilor,

deoarece numai pe baza acestor înscrisuri se poate constata dacă s-au aplicat

corect dispozițiile Legii nr. 128/1997 la calcularea părții variabile a

salariului, pentru fiecare salariat.

De asemenea, vor fi

administrate și alte probe, apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și

concludente pentru stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză

contabilă, urmând ca expertul să verifice actele care atestă plățile făcute, și

să stabilească baza de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și

indemnizațiile, începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare salariat înscris

în tabelul depus la dosar. În ipoteza aplicării procentelor la aceeași bază de

calcul, expertul ar urma să calculeze sporurile, adaosurile și indemnizațiile

având în vedere faptul că în Legea nr. 128/1997 noțiunea de salariu de bază se

regăsește sub două forme și să stabilească eventualele daune produse fiecărui

membru de sindicat în numele căruia s-a formulat cererea.

Pentru toate aceste considerente,

conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată

sentința atacată și, se va trimite cauza spre rejudecare instanței care a

pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat

de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M. împotriva sentinței civile

nr. 488/CM din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care

o casează.

Trimite cauza spre

rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.