ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2451/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința civilă nr. 511 CM din 23

septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de Sindicatul

Învățământ Preuniversitar Argeșean M., în contradictoriu cu Școala Oarja și

Primăria Comunei Oarja.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că,

potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără

drepturile membrilor lor și în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (l)

au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acțiune în

justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea

celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume

propriu și nu în numele membrilor săi.

Se reține că, reclamantul nu are calitate

procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acțiunii care sunt

membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost respectate și în

numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Sindicatul Învățământul Preuniversitar Argeșean M., care invocă greșita

aplicare a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, omisiunea instanței de

a se pronunța asupra tuturor probelor administrate în cauză și aprecierea

greșită a probelor.

Susține recurentul că, din precizarea la acțiune

și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că acțiunea s-a formulat în numele

membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus la dosar și nu în nume propriu,

iar dreptul la formularea acțiunii este prevăzut de art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Recursul este întemeiat.

Raportat la actele depuse la dosar și la

dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greșit prin hotărârea

atacată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a sindicatului.

În prezenta cauză, titulari ai drepturilor pretinse

sunt membrii de sindicat, deoarece prin acțiune se cere ca pârâtele să fie

obligate să recalculeze salariul de merit, sporul pentru titlul științific de

doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică și

indemnizația pentru funcția de diriginte, în conformitate cu H.G. nr. 281/1993

privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997 privind statutul

personalului didactic și contractul colectiv de muncă, și să plătească sumele

cuvenite salariaților, începând cu data de 1 mai 2002.

Art. 28 din Legea nr. 54/2003 acordă însă

sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor

săi.

Textul dispune „Organizațiile sindicale apără

drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele

funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele

individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu

ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de

jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători

proprii sau aleși.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1)

organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de

lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a

avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea

fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune

sau renunță la judecată”.

Se constată că, prin lege, se recunoaște expres

sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor de natura

celor care fac obiectul cauzei, deoarece, în acțiune se precizează că

drepturile pretinse decurg din legislația muncii și contractul colectiv de

muncă.

Într-adevăr, reprezentantul trebuie să-și arate

calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura reprezentării, pentru

că, atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant, este presupus că

lucrează în nume propriu.

În speță însă, sindicatul și-a arătat calitatea

de reprezentant legal al membrilor săi, întrucât cererea de chemare în judecată

este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în cererea aflată la

dosar, există precizarea că acțiunea s-a formulat în numele membrilor de

sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale și se arată că membrii de

sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt menționați

în tabelul anexat la cerere, tabel aflat la dosarul tribunalului.

Prin urmare, constatându-se că motivele invocate

în declarația de recurs sunt întemeiate, se va admite recursul.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe, deoarece tribunalul, respingând acțiunea pentru lipsa calității

procesuale active, nu a stabilit starea de fapt, raportat la membrii de

sindicat în numele cărora s-a formulat cererea și nu a avut în vedere că, deși salariații

sunt reprezentați de sindicat, ei stau în proces ca reclamanți, pentru că prin

hotărârea judecătorească ce se pronunță în cauză se stabilește existența sau inexistența

drepturilor acestora.

Persoanele în numele cărora sindicatul

formulează acțiunea dispun asupra pornirii și continuării procesului, întrucât

în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este stabilit dreptul acestora

de a se opune sau de a renunța la judecată.

În cauză însă, din tabelul aflat la dosar,

semnat de 28 membri de sindicat, rezultă că semnatarii nu s-au opus la

judecată, dar pentru soluționarea cererii era esențial să se stabilească modul

în care s-a făcut calculul drepturilor salariale plătite fiecărui membru de

sindicat din cei nominalizați .

De aceea, pentru stabilirea împrejurărilor de

fapt, este necesar ca pârâtele să depună la dosar actele contabile care atestă

modul de calcul al sporurilor, adaosurilor și indemnizațiilor, deoarece numai

pe baza acestor înscrisuri se poate constata dacă s-au aplicat corect dispozițiile

Legii nr. 128/1997 la calcularea părții variabile a salariului, pentru fiecare

salariat.

De asemenea, vor fi administrate și alte probe,

apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și concludente pentru

stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca

expertul să verifice actele care atestă plățile făcute și să stabilească baza

de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și indemnizațiile,

începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare salariat care a semnat tabelul

depus la dosar (persoana înscrisă la nr. 19 nu a semnat și a făcut mențiunea că

nu dorește să mai fie membru). În ipoteza aplicării procentelor la aceeași bază

de calcul, expertul ar urma să calculeze sporurile, adaosurile și

indemnizațiile având în vedere faptul că în Legea nr. 128/1997 noțiunea de

salariu de bază se regăsește sub două forme și să stabilească eventualele daune

produse fiecărui membru de sindicat în numele căruia s-a formulat acțiunea.

Pentru motivele arătate, conform art. 312 și art.

314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și se

va trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Sindicatul Învățământ

Preuniversitar Argeșean M. împotriva sentinței civile nr. 511/CM din 23

septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2004.